LA CE VARSTA INCEPE EDUCATIA SEXUALA

label Diverse calendar_month 2007-07-13, 00:00 autorenew 2025-09-29, 16:54 history_edu studentie.ro

Ce poate fi mai minunat pe lume decat sa devi mama? Sa simti cum in pantecele tale se dezvolta o noua viata. Dupa ce te obisnuiesti cu pruncaul din burta ta, incepi a vorbesti cu el. Unii ar crede ca este vorba de o „exagerare”, in fapt e ceva normal si chiar util pentru dezvoltarea copilului. Pe masura ce sarcina se dezvolta, apar si temerele: ma voi desucra? Voi fi o mama buna? Dar tu vei reusi sa fi un tata la nivelul asteptarilor sotiei tale?

Dar poate cea mai grea dilema din viata de parinte este cum voi face sa-mi educ bine copilul. „La ce varsta trebuie sa incep sa-i fac educatie sexuala, copilului meu?” ramane totusi cea mai controversata intrebare. Daca ai devenit mama la tinerete, cand esti inca studenta, deci inainte de 25 de ani, problema nu este atat de apasatoare asa cum este atunci cand „barza” a venit cu intarziere – sa zicem dupa 32-33 de ani. De regula, exuberanta tineretii de ajuta sa fi ai o atitudine naturala in educarea copilului. De fapt la toate intrebarile despre viata si moarte pe care ti le pune copilul tau gasesti raspunsuri mult mai greu decat daca ar veni de la persoane straine. De aceea psihologi de renume au studiat fenomenul si au incercat sa raspuna la toate acestea in tomuri de carti de specialitate. Unul dintre ei este psihiatrul francez, Françoise Dolto

Specialistii spun ca de cele mai multe ori copii se dezvolta haotic, lipsiti de o personalitate puternica. Concret, Françoise Dolto sustine ca un copil sanatos este cel despre parintii se vor intreba Ilnic, „ce a mai facut copilul meu?...” Unui copil nu trebuie sa-i spui mereu ca nu are voie sa-si strice jucariile, sa nu umble la sertare sau sa nu mai rupa tapetul de pe perete. Chiar daca pare absurd, e mai bine sa va tratati copilul ca pe o persoana sau ca pe o fiinta umana, decat ca pe un bebelus „prost”, subliniaza Dolto, in cartile ei.



Daca a implinit 3-4 ani si copilul tau ta intreaba cum a venit pe lume, psihanalista franceza te sfatuieste sa nu amani raspunsul si sa renunti la povestea cu „barza”. In scurt timp, oricum va afla cum se fac copii si te va considera mincinoasa. Asa ca mai bine inventati o poveste interesanta, din care sa nu lipseasca elementul de baza „burta mamei” care poate fi denumita de exemplu „buzunarul pentru copii”... Oricum i-ati spune, sigur va fi mai bine decat daca ii vei vorbi de „calatoria cu barza”.

Tot pe la trei ani vin si intrebarile legate de diferentele dintre cele doua sexe. Nu evita cuvantul „sex” si vorbeste firesc despre asta. Evident nu trebuie sa-i explici chiar totul copilului, de la prima discutie. Daca ai o fetita vorbeste-i despre cat de frumoasa e ea, cum va creste si va ajunge domnisoara. Tactica ramane aceiasi si in cazul baietilor. Poate ar fi indicat ca o parte dintre detalii sa le discute si cu tatal, pentru a crea aceea legatura dintre baiat si tata, mai ales ca acesta va cauta sa urmeze mereu modelul masculin din familie.

Ca o conpluzie, e bine sa-ti consideri copilul un membru al familie cu drepturi si indatoriri, nu doar un „bebe” care a spus mama in in data de ... sau a mers la X luni. Fiti o mama naturala, nu te panica daca a cazut si s-a lovit mai tare, lasa-l sa alerge cat pofteste iar daca nu vrea sa mai mearga pe jos, cauta sa intelegi motivul. Rezolva cauza si nu efectul!