Dupa furtuna rasare intotdeauna soarele. Cel putin asa se spune. Daca am trasnpune reciproca in viata involburata a relatiilor noastre lungi sau pasagere ne-am da seama, mai devreme sau mai tarziu, ca existenta este o continua asteptare. Asteptam sa ne refacem dupa “ruptura” ca dupa o maladie infectioasa ce ne-a paralizat creierul, asteptam sa treaca timpul la fel cum o faceam la scoala, de data asta, la service sau la facultate, zburam prin viata si prin ani asteptand, in continuare, marile promisiuni despre care ne dam seama ca nu stim nimic.

Prima reactie dupa separare este fireasca: negarea. Se spune ca primele 100 de ore sunt cele mai grele. Apoi intervine furia, teama, agitatia, plansul, frica. Paranoia. Sentimentul ca esti alungat din realitate. Mai ales cand ai locuit alaturi de celalalt, iar acum te simti data afara, la propriu, din “cuibul” comun. Impartirea amintirilor este cel mai ingrozitor process prin cate trebuie sa treaca omul dupa despartire. De la obiecte nesemnificative in genere, dar cu o incarcatura emotionala feroce, la bani, bunuri si locuinte, in cazurile cele mai de nedorit.

Ajunsa din nou in propria locuinta, starea de negare pluteste pretutindeni. Nu mananci, nu dormi, somezi pe toate planurile cu persistenta memoriei intiparite pe retina. Scoala sau serviciul trec pe un plan indepartat. Televizorul te enerveaza la culme, telefonul e ultima arma impotriva singuratatii.

Timpul se dilata, iar trecerea lui devine tot mai insuportabila. Computerul devine cel mai bun prieten al tau. Iti faci blog si-ti versi naduful online. De fapt, in sinea ta speri ca el sa citeasca totul si sa se intoarca si sa te implore sa il primesti inapoi.

Astepti... Ce astepti? O minune, un job interesant, un alt anturaj, o excursie peste mari si tari, o garderoba noua si probabil ca doar vreo zece perechi de pantofi te-ar ajuta sa iesi din aceasta stare. Viata ta devine o continua asteptare.

Pana intr-o zi. Nu stii cum s-a intamplat, dar patul devine brusc mai primitor, casa se umple de prieteni, iesi in fiecare seara si te simti excelent cand flirtezi. Pentru prima data dupa foarte mult timp! Chiar daca ultimul lucru pe care ti-l doresti e sa-ti stirbeasca vreunul independenta, te simti din nou frumoasa, atragatoare, sigura pe tine.

Dimineata soarele iti mangaie frumos chipul, iar in fata patului te asteapta un buchet de lalele intr-un vas. Te face sa zambesti, chiar daca singura ti l-ai cumparat in drum spre casa. Te ridici si observi cu stupoare cat de buna este cafeaua in aceasta dimineata. Aprinzi o tigara si o savurezi. Deja weekend-ul incepe de miercuri si se termina luni de dimineata.

Oare a trecut furtuna? Oare esti gata pentru un nou inceput? Inca nu ti-este foarte clar, dar cat timp te simti libera, stapana pe tine si ai atatia prieteni minunati in jurul tau, tot ce conteaza este sa traiesti momentul. Esti libera!