Pur si simplu despre faptul ca de asta avem nevoie, in cele din urma, si dincolo de tot ce se duce, ca sa ramanem intregi pe dinauntru, fara sa ne fisuram sau sa ne desprindem bucata cu bucata; fara sa ne pierdem pe noi insine cautand fara scapare fericirea.
Pentru ca ceea ce cautam, previzibil sau fara puterea de a recunoaste, cu ochii inchisi cu bratele si cu inima oarba e tot fericirea; o vrem intreaga si nu in rate, nici in jumatati. In toata stralucirea. Incandescenta si irezistibila.
Cat despre oras..
El este cel care ne da si ne ia toate iubirile. Ne cunoaste si ne stie toate gandurile, orasul cu lumea lui secreta si cu viata care ne conditioneaza trairile. El este orasul cu drumurile si strazile, si toate chipurile si glasurile care ni se revarsa mereu peste suflete si ni se inradacineaza in rasete, in lacrimi, in pustiuri, taceri si alte zambete; orasul care ne simte pasii in pielea-i si ne leagana bucuriile si durerile.
Pentru ca, in cele din urma, suntem legati si ne legam mai departe firul existentei de locurile care ne intiparesc in viata trairile.
