Marea mea surpriza a fost cand am constatat ca pe strazile din Paris se vorbeste tot mai mult romaneste. Daca pana mai ieri, intamplarea asta te facea sa intorci capul din pricina rusinii pe care ti-o provocau semenii tai murdari, care stateau pe la colturi doar pentru a cersi, acum lucrurile s-au schimbat. Pur si simplu am simtit cum inima imi bate puternic in piept de mandrie. Un grup de vreo cinci tineri sporovaiau in romaneste. Povesteau ceva despre niste profesori. Imediat am inteles ca sunt romani veniti la studii. M-am luat dupa ei, hotarata sa nu-i deranjez. Vroiam sa vad ce fac studentii romani la Paris. Nu am scos nici un cuvant si m-am multumit sa-i urmaresc ca intr-un film cu spioni.
Tinerii romani s-au occidentalizat. S-au oprit la o cafenea de pe Champs Elisees. Norocul meu. M-am asezat la o masa langa ei si am inceput sa studiez pliantele turistice pe care le cumparasem dimineata, inainte de a pleca din hotel. Nu departe de noi, un alt grup de studenti discutau ceva despre niste cursuri. Am inteles ca erau studenti la medicina. Dupa accent am banuit ca sunt francezi suta la suta. Sau oricum, franceza mea era mult diferita de a lor...
Studentii mei semanau atat de mult cu cei francezi... Purtau aceleasi haine, vorbeau la fel de usor, fara sa deranjeze lumea de la celelalte mese, incat putin a lipsit sa nu ma duc la ei si sa-i sarut de bucurie. Am lasat privirea in jos si am realizat ca hainele mele ar fi putut sa ma tradeze. Chiar daca eram in tinuta sport, aveam senzatia ca orice roman si-ar fi putut da seama ca sunt venita de la Bucuresti... In fine, am renuntat sa mai fac pe detectivul si am inceput sa-i fixez cu privirea pe romanasii mei. Una dintre fete imi raspunde curiozitatii, cu o privire asemanatoare. Ii zambesc. Ochii ei imi spun ca s-a prins. Inclin usor din cap, si spun „salut”. Tanara imi face semn cu mana sa ma apropii. Imi iau ceasca de cafea, zambesc si ma indrept spre masa lor.
Romania are aproximativ 400 de mii de tineri la studii in Franta. Toti vor sa se califice in occident sperand sa obtina ulterior job-uri mai bune. Eventual in companii multinationale. Evident, daca nu cumva vor pleca mai departe si vor uita de Romania... Indiferent pe ce drum vor merge mai departe, ei sunt avangarda intelectuala de elita, care a inceput sa schimbe incet dar sigur imaginea tarii.
In rastimpul petrecut la Paris, mi s-a parut ca imaginea exclusiv negativa si atat de nedreapta a Romaniei isi traieste ultimele zile, corectata nu politic, nici economic, prin vreun progres guvernamental, ci printr-o superba demonstratie de capacitate intelectuala a tinerilor studenti romani. Romanii sunt luati la stagii de formare inca de pe bancile facultatilor, unii dintre ei lucreaza deja pentru mari firme franceze precum Lafarge, Renault, Michelin etc., promoveaza in cariere de cercetare si universitare.
Toate astea nu inseamna, insa, ca viata lor e pe roze, lipsita de greutati si de griji. Din contra. Efortul de penetrare si de supravietuire in spatiul universitar francez inseamna, in primul rand, o capacitate uriasa de a rezista si de a persevera. De a lupta cu doua tipuri de birocratii infernale, cea romaneasca si cea franceza, de a promova examenul de admitere, deloc usor si de a sti la perfectie limba. Au nevoie de o casa si un serviciu, intr-o tara cu un somaj expansiv, unde lupta pentru un loc de munca este acerba, si unde nimeni nu te asteapta cu bratele deschise. Pentru multi dintre studentii romani, Parisul este o lectie de supravietuire, in care trebuie sa dea si randament, ba chiar performanta! Peste toate, se adauga formalismul si raceala occidentala, lupta cu dorul de casa si de parinti... Si totusi, Parisul este Paris! Si cei mai multi reusesc.
Articol de C.Dimofte - www.studentie.ro
Acest articol poate fi preluat doar cu acordul scris al www.studentie.ro
