NOSTALGIA, BAT-O VINA
4/4521
calendar_month 31 Aug 2007, 00:00
N-am avut niciodata mania de a aduna, inca din copilarie, in cutii si cutiute si ladite, comori care mai de care mai nepretuite, relicve ale varstelor infame pre-adolescentine. Insa alti copii ar fi facut-o. Cu deliciul descoperirii si regasirii unor trufandale de mare lux, ar fi adunat sticlute, margele, carnetele si fotografii care, ani mai tarziu, ar fi triumfat din cutiile lor bine conservate, starnind zambete seci si grimase dulci-amare.

Amintirile. La fel cum spunea o zicala binemeritata, sunt raiul din care niciodata nu putem fi alungati. Despre cele frumoase se mai zice ca pier cel mai greu. Si intr-adevar, parca ne e tot mai dureros sa ne afundam in valurile trecutului, cand stim ca acolo zac in flamboaianta lor infatisare anii copilariei, colegii, scoala, liceul, iubirile si plansetele adolescentei, chipuri dragi si demult fugite de pe a noastra retina.

Pentru asta s-au inventat albumele foto, pentru asta exista cutiile de amintir, jurnalele, aceste fascinatii totale pentru unii, instrumente de tortura pentru altii. Nostalgici suntem cu totii. Tind sa o cred. Intr-o masura mai mica sau mai mare. E ceva cu care ne-am obisnuit si de care ne amintim cand ne asteptam mai putin.

Amintirile ne lovesc. Uneori le vrem alteori nu. Fugim de ele prin ani, prin viata, cu credinta ca ne vor parasi, insa timpul ne tradeaza asteptrile, si, in loc sa vindece, ne izbeste in creier cu recidiva atator clipe de taceri si panoramice uitari.

Cele frumoase dor. Si atunci cand ne trezim contempland picurii de ploaie pe geam, ninsoarea sau aburul cafelei ne razbat si fractale din alte vieti pe care le-am trait. La fel se intampla si cu melodiile care candva ne-au leganat existenta. Recidiva e uneori data doar de acorduri.