Asa se face ca in ultima vreme, multa lume pare a se fi distantat de la ideea de a citi, de a asculta sau de a purta ceva, pentru simplul motiv ca acel lucru ii face placere, lasand deoparte „ce cred ceilalti”.Pe Omul-Kitsch il intalnim la tot pasul. Poate ne-am izbit de el in troleu ieri, sau e foarte probabil vecinul de la 4 sau cel care isi soarbe minutios cafeaua la masa din apropiere.
Pentru ca, devorat de ideea de a fi trendy, Omul-Kitsch isi modifica structural si exponential preferintele muzicale, livresti si vestimentare de la sezon la sezon, in functie de coordonatele trasate de diverse ‚bresle’ de care te trezesti invadat oriunde te-ai duce ca de ciuperci dupa ploaie. O sa il vedem aplecat deasupra rafturilor din librarii, dar nu oricare, ci numai acelea purtatoare de (re)nume pline de dichis Bucurestean central, iesind pe usile celor mai ‚fancy’ magazine, bandu-si cico-ul numai in locurile in care o fac si altii de talia lui – sau, cel putin, cei pe care vrea sa-i impresioneze sau la care doreste sa adere, sau, alturi de care, formeaza deja o mare aglomerare urbana.
Urbanism versus Infantilism
Urbana la propriu, pentru ca manifestul de trend are ca spatiu de desfasurare si propagare buricul targului: Bucurestiul. Concret: explozia de tineri ahtiati dupa teatru, carte si inedit bate mai degraba in implozie. Ai sa vezi kitsch la tot pasul, pentru ca, de cum apare noul, xeroxul mental se pune in functiune si inmagazineaza tot, neezitand in a reproduce tiparul cu mai multa sau mai putina exactitate.
Tanarul bucurestean urban e adanc atins de cultura. Vrei sa-i largesti orizonturile? Foarte bine, intreaba-l ce ii place sa faca in ultima vreme. Va enumera o droaie de indeletniciri, de la desen in carbune, pictura si muzica, pana la olarit..Lectura primeaza insa. Daca in urma cu doar cativa ani, gaseam interminabil numarul celor care isi manifestau fatis transa culturala Coehliana si Dan Brown-iana citind pe nerasuflate volum dupa volum pe scaunele din metrou, tineretul ‚contemporan’ se delecteaza cu Garcia Marquez, Bruckner si Nothomb, generand profunde analize de perspectiva stereotipica de tipul: „CE misto!”.
Nu mai conteaza in ziua de azi la ce te pricepi. Sfatul altora e letal pentru viitor. Trebuie sa faci ce-ti vine. Ce te bate gandul, sau ce te bate vantul. Asa e frumos si teribil. Nu mai stiu cati fosti liceeni loviti de cultura au luat lungul drum al Arhitecturii si Artelor. Bine, ca au picat cu brio la admitere a reprezentat doar un soc direct proportional cu ideea de neconceput de a nu se potrivi cu o facultate trendy.
Toata lumea se inghesuie cu interes si ifos in Carturesti, in ceainarii si in teatre, in speranta ca, inevitabil, isi vor face simtita prezenta artistica.
Vedetisme livresti
La loc de cinste in librarii troneaza epopeile vedetelor. E in voga sa scrii. Prezentatori TV, croitorese, fotbalisti – toti atinsi de miracolul (microbul) potrivirii cuvintelor. Unele isi gasesc vreun jurnalist care sa le puna pe hartie intamplarile din viata si marile cugetari, altele, cu manutele lor, se pun pe scris. Si scriu. Despre ele. Despre ele si numai despre ele. Sute de pagini, dublate in direct de catre arhinumeroasele televiziuni abile in a le promova operele.
Pana una alta, recomand cu caldura un Boris Vian, un Patrick Suskind sau chiar un Sartre. Pentru amatorii de carte buna, sau, pentru cine se incumeta.
