Istoria gustului care ne-a trezit mereu incantarea, in atat de variatele ei forme are o vechime de cateva sute de ani. Ciocolata nu a fost dulce de la inceput. Primii care au folosit-o au fost mayasii, care o numeau “xocolatl” (apa amara) si nu puneau pret pe ea ca desert, utilizand-o in schimb ca bautura sacra in cadrul unor complicate ceremonialuri in care se practicau sacrificiile umane. Mai tarziu, marii preoti din Yucatan s-a ocupat personal de prepararea acestei licori care avea sa devina afrodisiacul favorit al castei dominante.
Dupa decaderea civilizatiei mayase, in secolul al IX-lea dupa Hristos, gustul ciocolatei s-a diversificat si a capatat noi arome olfactive. Aztecii o preparau folosind bizare combinatii de condimente - piper, chilli, vanilie, si cateodata miere si flori de portocal.
Ceva mai tarziu, in 1615, Anna de Austria, maritandu-se cu Ludovic al XIII-lea, a adus noutatea la curtea Frantei, iar domnisoara ei de onoare era insarcinata cu impartirea retetelor. Anglia a adus ca noutate amestecarea ciocolatei cu lapte, cu vin de Madeira si oua batute. Surprinzator, Biserica nu considera ca ar dauna postului. In secolul al XVII-lea ciocolata ca si bautura, s-a raspandit in intreaga Europa, fiind consumata mai ales de familiile regale si curteni la micul dejun si ca afrodisiac.
In 1657, un francez a deschis la Londra prima fabrica de bauturi avand la baza ciocolata, produs caruia i-a luat un secol pentru a detrona cafeaua. In Elvetia, tara care a redefinit-o, transformand-o in desert solid, ciocolata nu s-a impus decat mai tarziu, prin 1750, aproape simultan cu patrunderea ei in forta pe piata americana. Cererea tot mare de materie prima -cacao- a determinat celelalte imperii (Franta, Olanda, Anglia, Portugalia) sa infiinteze plantatii intensive in coloniile lor, din Brazilia pana in Asia de Sud-Est, trecand, bineinteles, prin Africa. Spargerea monopolului spaniol a avut si consecinte tehnologice. Noii producatori au investit in cercetare, rezultatele neintarziind sa apara. Prima fabrica de ciocolata din Franta a fost infiintata in Bayonne unde exista deja o breasla de ciocolatieri inca din 1761. In 1778, Francois Doret a inventat o presa hidraulica in stare sa prelucreze cu o finete superioara boabele de cacao si, apoi, sa amestece pudra obtinuta cu apa si zahar.
Varianta extrem de populara azi a fost ameliorata succesiv in secolele XVIII, XIX si XX, o data cu perfectionarea preselor cu ajutorul carora se obtine pulberea de cacao, dar si o data cu sofisicarea gustului consumatorilor, care, dupa ce au dovedit ca o prefera fierbinte, nu rece, i-au adugat felurite ingrediente, obtinand bauturi ca frantuzeasca ganache (amestec de ciocolata, frisca, alcool, ceai, cafea etc) ori italieneasca gianduia (rezultata din combinarea cremelor de ciocolata, migdale si alune de padure).
Totusi, succesul universal al ciocolatei nu se datoreaza lichidului fierbinte si aromat, ci feluritelor sale versiuni in stare solida. In decursul catorva decenii, ciocolata cunoaste multiple metamorfoze legate de forma (batoane, bomboane, praline, pudra , pastile, creme), gust (sunt incercate combinatii cu cateva sute de ingrediente, in felurite proportii) culoare (apar variantele albe si intermediare) sau textura (alunele, migdalele sau nucile, precum si fructele uscate isi fac loc in reteta tabletelor).
Ea ramane deliciul suprem, gustul care ne provoaca simturile si ne aprinde setea de viata si dragoste, stingandu-le intr-un geamat de placere. Ca bine zicea Kandia. Olalala..la.
