Daca e sa te iei dupa reclamele noastre, reciproca e mai degraba valabila. Sexul bate ciocolata. Si asta chiar in reclamele la ciocolata. Pe piata sunt in acest moment cel putin patru spoturi in care diverse domnisoare arunca aluzii erotice pentru ca sa te lase in final sa descoperi ca ele iti propuneau nu amor, ci o gura din batonul Cutare...
Realitatea e insa alta si-ar trebui strigata si imprimata cu litere mari, ca pe pachetele de tigari: cand ai ales ciocolata, sexul s-a dus naibii! Domnisoara din reclama, 90-60-90, n-o sa se uite in nici un caz la consumatorul de ciocolata tipic, 120-180-120. Si nici ea n-o sa mai poata face mult reclama aceea daca mai trage multe duble si mesteca toata ziua pe platoul de filmare...
Am glumit. Dar treaba e serioasa: de ce oare toti producatorii fac exact aceeasi reclama? Nu putem gasi si o alta metafora, un alt fel de a spune cat de buna e ciocolata? De ce nu exista decat formula buna ca sexul (ma rog, dragostea), cand limba romana are atatea alte expresii: ca sarea in bucate, ca zeama de varza dupa betie, ca gheata dupa cucui? De ce o chestie atat de fun cum e ciocolata trebuie sa fie vanduta atat de onctuos, intr-o atmosfera de budoar scump, de Primaverii, unde sta la poarta bodyguardul, cu consemn sa nu lase inauntru decat minorele? De ce coniacul ieftin are drept la atata creativitate, si ciocolata mai scumpa nu? Sunt consumatorii de coniac mai destepti, mai rafinati?
Un singur producator vad ca rezista tentatiei sexului: ala cu marmotele. Ii urez tarie de caracter si supraveghere drastica a micilor animale. Ca nu se stie cand le gasesti una peste alta, la televizor, la ora de maxima audienta!
