Cred si eu. E usor sa te deziluzionezi cand pe traiectoria ta se perinda zeci de aschimodii care mai de care mai malnutrite, pe care le obturezi fatis cu indiferenta cronica, dar ce te faci cand in singuratatea gandului ti se infige microbul slabitului? De bine de rau nu mai bei, nu mai mananci, traiesti cu aer, cantarul fiind noul obiect de cult din viata ta. Si mai tragic e ca tot ce credai ca ai dat jos se pune la loc prin partile esentiale cat ai zice peste.
Am auzit ca in Spania moda oaselor a fost “concediata” de pe cat walk. Asa si? Asta nu impiedica tot restul sa astepte cu credinta si speranta in stomac ziua eliberarii de ponderabilitate, inchinandu-se la icoanele facatoare de minuni de prin reviste, doar-doar or avea vreun efect de slabire garantat. Astea si cu Nicoleta Luciu.
