Cantitatea intravenoasa de nevroze injectata din cand in cand sau, tot mai des, de catre vanzatorul de vise in venele tale dilatate ajunge uneori la supradoza. Respiri sacadat, refuzi sa mai tolerezi inca o doza, strangi pumnul, inchizi ochii si primesti. Simti cum iti curge prin vene, cum te ustura, o lacrima ti se strange chiar in coltul ochiului. O aduni, el n-are voie sa vada semne de slabiciune. Iti spui ca maine nu-l mai lasi sa-ti faca rau. Esti convinsa ca n-o face cu rea intentie si poate de aia il si lasi sa injecteze seringa dupa seringa. Maine te prabusesti in bratele lui nevinovate cu ochii lui proiectati asupra ta cersind iertare.
Dar poimaine iar iti primesti doza. Si atunci taci resemnata, te cuibaresti intr-un colt al camerei si iti spui ca poate si tu esti vinovata. Ca esti cicalitoare, ca esti mult prea mamoasa sau fricoasa, ca esti pesimista, ca visezi prea mult si vorbesti prea tare, ca fumezi o tigara dimineata si nu-l lasi sa-si traiasca viata sa perfectibila. Ciclul se reia la intervale scurte.
In jurul tau se perinda capete crispate. Iti pun mana pe frunte, iti masoara temperatura si te sfatuiesc prieteneste, uneori agresiv de prietenos sa nu te mai droghezi. Dai din cap in semn de aprobare. Dar in sine ta iti recunosti slabiciunea: nu poti sa o lasi balta, chiar de te doare, chiar de te ustura si ai venele sparte. Uiti usor de durere a doua zi cand te suna si-ti spune ca-i lipsesti. Pana la urma, nici dragostea nu-i lipsita de sacrificii. Te consolezi si brusc usturimea incepe sa dispara. Dar pentru cat timp? Irelevant, ai putea spune.
Ranile odata deschise nu se mai inchid usor. Dar nici nu au timp sa se inchida, pentru ca din cand in cand mai primesti cate o intepatura. Mici de data asta. Dar constante. Aprinzi o tigara si, intr-o retorica postmoderno-insipida te intrebi: but how much it''s too much?
Georgiana VOICU - Editor Studentie.ro
TEARING UP INSIDE OF ME
