In 1929, profesorul Fred Koch si colegii sai de la Universitatea din Chicago au strivit citeva tone de testicule de taur, extragind in acest proces – pentru prima data in istoria umanitatii – citeva zeci de grame de testosteron pur. Prin aceasta munca de pionierat, Koch si cercetatorii care i-au continuat activitatea au stiut ca au descoperit una dintre cele mai potente substante naturale. Curind dupa extractia chimica initiala, un alt profesor, W. C. Allee, a injectat o cantitate foarte mica de testosteron in singele unor gaini. Peste putin timp, blajinele clocitoare de oua s-au transformat in niste cotcodacitoare nu numai bataioase, dar care chiar au inceput sa curteze agresiv alte gaini.

Revenind in zilele noastre, "duhul lampii" eliberat din testiculele de taur strivite acum 77 de ani – testosteronul – a devenit cel mai celebru hormon,atit in sens pozitiv, cit si negativ. Oamenii de stiinta sint constienti acum mai mult decit oricind de rolul pe care il are testosteronul asupra mintii, corpului si spiritului barbatilor.

Acest hormon ajunge prin intermediul singelui la toate tesuturile organismului si se leaga de receptori celulari specializati, informatia ajungind la nucleul celular, activind astfel o serie de gene din ADN-ul nostru. in felul acesta, testosteronul initiaza o serie de reactii biochimice complexe, care modifica orice, de la dorinta noastra de a domina si de a ne imperechea, pina la acuitatea vizuala spatiala si chiar calitatea somnului REM.

"Atunci cind testosteronul incepe sa se secrete in organismul nostru, in timpul pubertatii, totul se transforma“, spune endocrinologul Richard Spark, profesor asociat de medicina la Harvard si autor al cartii Sexual Health for Men: The Complete Guide. "incepi sa fii interesat de fete, incepi sa ai erectii, corpul se transforma – si toate acestea se petrec brusc, fara nici un avertisment. Testosteronul este, prin definitie, o substanta foarte… sexy.

Nu e de mirare ca tot ce are legatura cu testosteronul apare pe prima pagina

a ziarelor."

Publicatiile sportive au fost ani la rind dominate de imaginile si succesele unor sportivi cu un nivel foarte crescut al testosteronului. Nu neaparat cel

secretat in mod natural de catre organism."Multe dintre meciurile de fotbal

american isi datoreaza rezultatul efectelor acestui hormon", spune dr. Alan

Booth, profesor de sociologie si dezvoltare umana la Penn State si autor a

mai mult de 100 de publicatii stiintifice despre hormoni si intuenta lor

asupra comportamentului uman.

Exista o continua cursa de-a soarecele si pisica, permanent generatoare de

scanda-luri, intre sportivi si autoritatile desemnate sa tina sportul "curat", adica departe de analogii sintetici ai testosteronului – steroizii anabolizanti. Descoperirea existentei unor substante greu de detectat, cum

ar fi cele produse de compania BALCO a lui Victor Conte, a determinat

Comitetul Olimpic International sa se intrebe daca nu cumva o multime de medaliati nu si-au meritat premiile, ceea ce ar face ca asteriscul sa devina cel mai frecvent semn grafic in statisticile sportului modern.

Un alt aspect ramine si el controversat: utilizarea "legala" a steroizilor

anabolizanti in ceea ce se numeste "tratament de substitutie hormonala cu

testosteron“. Un studiu publicat in New England Journal of Medicine arata,



incepind cu 1993, o crestere cu 500% a prescrierii si consumului de analogi

de testosteron, recomandati tuturor formelor de hipogonadism (cei cu o scadere a testosteronului seric sub 270 ng/dl). si chiar daca multi dintre acesti barbati sufereau de hipogonadism din cauza unor probleme medicale, cum ar fi o boala genetica, sindromul Klinefelter, majoritatea aveau un nivel redus de testosteron dintr-o cauza mult mai obisnuita: imbatrinirea. in decursul vietii unui barbat, acesta se va bucura de cele mai mari nivele de testosteron in jurul virstei de 20 de ani. Pe la 30 de ani, testosteronul incepe sa scada, cam cu 1% pe an. Dupa 70 de ani, cei mai multi barbati sanatosi vor avea nivelul testosteronului sub pragul de 270 ng/dl, ceea ce ii incadreaza la hipogonadism. Asa cum femeile la menopauza se bazeaza de ani de zile pe tratamentul de substitutie estrogenica, acum tot mai multi barbati la andropauza isi indreapta atentia asupra tratamentului de substitutie cu hormoni androgenizanti.

Dar in timp ce companiile producatoare de medicamente vin in intimpinarea

consumatorilor cu o oferta variata de geluri cu testosteron, pilule, substante injectabile, patch-uri de aplicat pe piele si chiar variante administrate inhalator, atate inca in faza experimentala, exista multe voci care spun ca atunci cind vine vorba de tratamente hormonale, legea consecintelor neasteptate nu ar trebui niciodata ignorata. "Barbatii termina cu lupta dintre ei pentru dominare cam in jurul virstei de 30 de ani“, spune dr. Randy Thornhill, profesor de biologie la Universitatea New Mexico. "Ar fi interesant de vazut cum creste rata agresivitatii intre barbatii in virsta care primesc testosteron suplimentar.“

Cea mai mare ingrijorare in privinta administrarii testosteronului este

cancerul de prostata, deoarece acest hormon actioneaza ca un combustibil cu

cifra octanica mare pentru tumori – spune dr. Glenn Cunninghnam, profesor de medicina si biologie celulara si moleculara la Colegiul de medicina Baylor. "Pe masura ce imbatrinim", explica el, "creste prevalenta cance-relor de prostata in forma incipienta. Multe dintre acestea nu devin niciodata semnificative clinic. Se pune intrebarea daca nu cumva administrarea de testosteron in asemenea situatii nu ar agrava problema. inca nu se stie cu certitudine."