Raspunsul e simplu. Pentru ca aduce suflul acela nou de care ne era dor, si „indragosteala” in care eram prinsi, candva, intr-un trecut taaare indepartat, inainte ca relatia prezenta sa se plafoneze.
Sunt putini cei care rezista despartirilor in lant, si atunci prefera sa pastreze relatia doar „de dragul” de a avea pe cineva care sa sara „drepti” la toata nazuintele. Problema intervine acolo unde plictiseala si monotonia s-au instalat temeinic, si, mai rau, sunt si bine constientizate. Cu toate astea nimeni nu face nimic pentru a salva relatia.
In general, relatiile care sufera de sindromatica monotonie sunt „resimtite” doar de o jumatate. De regula, daca e vorba de el, se conformeaza si traieste in plictiseala tipica, sau isi cauta pe altcineva. Daca e o ea, lucrurile se complica putin. Oricat ar fi de independente, femeilor nu le sta in fire sa se simta singure. Au nevoi mereu de acel „cineva” care sa le acorde atentia cuvenita. Si daca s-au plictisit, cu atat mai mult, vor cauta un altul si mai multi din aceia care sa le inalte ceva mai sus de nivelul tocurilor.
Pe de alta parte, aceeasi independenta este motivul bine rationat pentru care destule femei se sfiesc sau se feresc sa recunoasca prezenta relatie fata de alti reprezentanti masculini decat cel pe care-l au in dormitor. Nevoia perpetua de a gasi ceva mai bun. Cam asa se manifesta. Acel „mai bun” poate sari de nici nu te miri unde.
Judecand totusi putin extrem, atractia fata de cineva nou poate fi benefica si acasa, pentru ca, in unele cazuri, constientizarea faptului ca relatia e pe duca te poate indrepta stanga-mprejur catre cel de pana acum, si s-ar putea chiar sa vezi cu alti ochi ce pana acum paruse „boring”.
Si se spune ca, cine alearga dupa doi iepuri nu prinde nici unul. Nu stim daca e valabil si cu fericirea personala, insa, atunci cand relatia zace pe o linie moarta, exista doua variante viabile: unu - revigorare si repozitionare, doi - NEXT!
