De cel putin doua ori pe an (atunci cand uita de ziua noastra de nastere sau de aniversarea relatiei), ne dam seama ca uram barbatii. Ii uram furtunos cateodata, mai ales cand nu depun minimul efort sa se trezeasca sa priveasca rasaritul cu noi la mare, cand joaca Fifa si injura birjareste si se comporta ca niste copii cu par pe piept sau cand flirteaza cu fete voluptoase care teoretic le pica in brate dupa primul "salut!". Ii uram ca cersesc atentie, ii uram ca nu ne cumpara flori de cel putin doua ori pe luna sau ca nu ne fac declaratii de dragoste atat de des pe cat am vrea. Nu putem sa ii suportam atunci cand se ridica de la masa si nu ne ajuta sa strangem sau cand isi cheama prietenii sa bea bere si sa se uite la meci. Ii uram cand vin de la serviciu mirosind a alcool, cu camasa mototolita si parul ciufulit convocandu-ne la reprize ad-hoc de "dragoste".

Nu ne abtinem sa ii uram nici pentru ca au plecat la mare fara noi intr-un weekend ca intre baieti. Uneori, ii uram pentru simplul fapt ca au parul brunet si ochii caprui si nu verzi sau pentru ca poarta adidasi si blugi si nu pantofi si costum. Dar, de cele mai multe ori, ii uram pentru ca nu sunt un vis de tinerete pe care bunicile ni l-au construit din cartile cu basme. Asadar, uram barbatii pentru ca nu sunt Feti-Frumosi pe roibi albi, venind sa isi salveze Ilenele Consanzene din castelele zmeilor si punandu-le soarele si luna la picioare. Uram barbatii pentru ca sunt Realitate. Si, dragele mele, eleve de liceu, studente la Medicina si ASE, avocate, actrite, sudorite si pictorite, uram barbatii findca nu sunt Perfecti.



In locul lui Fat-Frumos tot ce avem sunt insa barbatii. Pe care ii iubim. Barbatii care ne saruta pe crestet dimineata si ne spun cat ne iubesc. Barbatii care vin in miez de noapte cu un trandafir ud de ploaie si vestejit, dar pe care l-au cumparat gandindu-se la noi sau barbatii in bratele carora adormim rapuse de durerile menstruale. Ii iubim atunci cand ne mint ca suntem perfecte chiar si daca avem un strat de celulita considerabil pe coapse. Ii adoram cand ne iau de mana in miez de iarna pentru un maraton in zapada sau cand ne cumpara acadele si melci cu ciocolata. Iubim barbatii cand "devoreaza" chiar si mancarea arsa spunand ca e delicioasa.

Iubim barbatii in fiecare zi si ne amintim cat ii uram doar de doua ori pe an. In conditiile astea, is it worth it?

Georgiana VOICU - Editor www.studentie.ro