Te gandesti la o relatie care a infruntat anii.

Te gandesti la parinti, rude care au o relatie stabila, adica de cateva zeci de ani de acum. Cum or reusi?

Dar sa presupunem ca au stat pentru ca se iubesc, se obisnuiesc (ca doar iubirea tine doar cativa ani, asa am citit). E mai frumos sa presupunem asta chiar daca stim de cazuri, razlete de neintelegeri, certuri, divort, infidelitate, minciuna. Sa spunem nepotrivire.

Exista si potriviri, oameni care nu se chinuie sa tina aprinsa flacara pasiunii, nu cauta pozitii ne-gravitationale sa atinga multi-orgasme, nu aprind lumina, preferabil bec rosu sa para mai interesa(n)ti.

Cred ca la un moment dat viseaza oricine la o relatie, casatorie cu un copil, dupa ce reusiti in cariera si aveti impreuna cat un salariu european.

Sa fim optimisti! Vrem stabilitate in viata. Din aceasta cauza se promoveaza si casatoria (monogama). Desi suna ca niste sfaturi biblice si fidelitatea e un lucru bun, si sinceritatea, altfel nu ar mai fi o relatie sanatoasa.

Sau "tu la 40 de ani"? Nu te gandesti acum ca ai putea fi tu, singur, divortat la 40, dupa o nepotrivire de caractere chinuita timp de 10 ani, poate sa ai grija de copil sau platind o pensie alimetara copilului si sa nu il vezi decat de 2 ori pe luna. Tu, cu speranta ca iti vei gasi pe cineva potrivit desi iti vezi toti prietenii casatoriti si parca nu mai exista nimeni in lumea asta necasatorit, in afara de tine.

Este o intrebare iritanta "unde te vezi peste 10 ani?". Poti sa te vezi foarte "bine", poti sa ai sperante si aspiratii nemasurate, dar depinde de ce faci acum pentru ca tot un TU (aproximativ) vei fi si peste zece, cincisprezece, douazeci de ani.