Experienta lui George Stefanuca, membru AIESEC

calendar_month 27 Mai 2011, 00:00
M-a uimit entuziasmul cu care dansau si totodata unitatea provocata de acel dans si ma intrebam cum un dans ii uneste pe cei care se vad poate pentru prima data. Doream sa ma indentific cu aceasta cultura AIESEC.
Ceea ce imi doream atunci s-a intamplat 7 ani mai tarziu cand am aplicat in AIESEC Bucuresti si am devenit membru pe 12 noiembrie 2009. Am ales departamentul de Outgoing Exchange pentru ca am vrut una dintre activitatile principale AIESEC si anume Programul de Internship-uri Globale, schimband viata atat mie cat si celor care isi doresc sa aiba parte de un internship international. Au urmat o conferinta locala si una nationala, am facut parte din doua echipe diferite, prima pentru un eveniment si a doua pentru conferinta de alegere a echipei de conducere.
In ianuarie am simtit ca pot sa fac mai mult. Am candidat si am fost ales manager de proiect al recrutarii de primavara. Am avut cam cea mai mare echipa din aceea perioada in AIESEC Bucuresti (14 membri) si impreuna am reusit sa ne indeplinim toate obiectivele propuse. Pe parcursul celor 2 luni am avut momente in care deciziile mele puteau sa schimbe mult lucrurile si provocari numeroase caci o echipa mare aduce totodata si mai multe situatii dificile.
In aprilie am candidat si am fost ales Team Leader Delivery avand ca principal rol facilitarea experientei international pentru student din Bucuresti. In timpul mandatului, nu trecea zi fara sa verific numarul celor care au fost acceptati pentru a pleca intr-un internship. La sfarsitul celor 3 luni numaratoarea s-a oprit la 24.
Dupa doua experiente de Leadership nu am zis stop. Am vrut mai mult. Am cautat internship pe training si facilitare si am gasit unul in Bulgaria la granita cu Grecia si Macedonia in Blagoevgrad. Credeam ca nu e mare diferenta intre Romania si Bulgaria. Mi-am dat seama ca m-am inselat inca de la inceput. Cand am trecut granita, cu trenul, nu intelegeam nimic, nici macar ce scrie ca oras in gara (aici fiind folosit alfabetul chirilic). Am coborat unde trebuie doar pentru ca m-au asteptat 5 membri AIESEC in gara si au strigat dupa mine sa cobor. Mi-am dat seama inca o data cat de primitoare este marea echipa globala AIESEC si ca am reusit sa ma simt in siguranta datorita lor. Am avut in calitate de colegi de internship un brazilian, o brazilianca si o japoneza, dar multiculturalismul nu se incheie aici. Membrii comitetului de conducere erau din Macedonia, Bulgaria, Armenia, Rep.Moldova, Rusia.
In cadrul orelor de engleza din licee pe care le facilitam am incercat sa abordez teme cat mai variate - de la poluare la cuvinte romanesti, de la mancaruri traditionale la incalzirea globala. Timpul liber din cursul saptamanii mi l-am ocupat chiar cu activitati AIESEC pentru ca ma simteam cel mai bine tot alaturi de cei din AIESEC si imi placea sa imi petrec dupa-amiezile cu ei. Deoarece comitetul din Blagoevgrad are o vechime de doar 3 ani si se afla in plin proces de definire al modului de lucru, am contribuit pe toate departamentele cu ajutorul experientei mele din AIESEC Bucuresti si ma bucur ca am putut ajuta, ca las aici o bucatica din priceperea mea.
Un weekend am fost facilitator intr-o conferinta de pregatire locala in care chiar am simtit ca fac parte din echipa Blago si nu sunt doar un trainee, iar in altul in unul din cele mai deosebite locuri de vizitat– Rila 7 Lakes – una dintre cele mai mari rezervatii naturale din Europa. In primul weekend de dupa inceputul anului universitar am fost invitat de comunitatea de moldoveni de aici la un picnic in afara orasului si am vorbit dupa ceva timp limba de acasa de care imi era dor.
#romaniansaresmart
Daca ma uit in urma, la felul cum arata ultimul an al meu, imi dau seama ca aceste cuvinte isi pierd expresivitatea in fata trairilor mele din toate experientele. Stiu ca mai am multe oportunitati pe care nu vreau sa le ratez in AIESEC. Caci chiar daca imi doresc sa fac ceva maret si minunat, in acest an in AIESEC mi-am dat seama cu ajutorul experientelor pe care le-am avut, ca trebuie sa incep cu lucrurile mici, ca si cum ar avea ele insele cea mai mare insemnatate.
George Stefanuca
Vicepresedinte Finante 2011/2012 AIESEC Bucuresti
Noutati




