IN DIALOG CU PROF. DR. PAUL MICLAU

label Interviuri autorenew 2025-09-29, 16:53
- In ce an ati intrat la Universitate ca student si cum a fost examenul? Care era sistemul de atunci? - Am intrat chiar in anul 1950. Examenul nu era chiar asa de dur ca acum, pentru ca erau mai putini candidati. La sectia de Limba Franceza, de exemplu, erau mai multe locuri decat candidati. Eu am dat examenul cu celebra Nina Faon, care era profesoara de limba italiana, dar care examina la toate limbile straine si la franceza, si la germana... Am dat examenul la limba franceza cu dumneaei, oral, si am avut mare noroc, deoarece mi-a cazut un subiect pe care Il facusem inca dinainte de Reforma Invatamantului, inainte de 1948, despre Clasicism. Dupa 1948 s-a schimbat programa si Istoria Literara nu s-a mai facut. Stiam foarte bine clasicismul, stiam si versuri si am luat nota mare la franceza, drept pentru care am fost repartizat la aceasta sectie fara ca eu sa cer (ma inscrisesem la sectia de romana). - Franceza a fost singura specializare? - Studiam si franceza si romana, dar limba romana nu era declarata ca specialitate secundara. Am facut cursuri de limba si literatura romana tot timpul mai ales literatura. - Cum ati descrie atmosfera din Universitate in acea perioada? Profesori, colegi... - In primul rand, eu am fost un student care a venit traumatizat, foartetraumatizat, la facultate, in sensul ca doar cu doua saptamani inainte deBacalaureat am fost exclus din UTM (Uniunea Tineretului Muncitoresc) care, mai tarziu a devenit UTC, iar aceasta excludere era aproape asociata cu interdictia de a urma o facultate. Astfel, am venit oarecum clandestin la Bucuresti, crezand ca nu se stie... (Politia stia, insa a inchis ochii). Mi s-au cerut acte de stare sociala, materiala... Nu aveam voie sa stau la camin, nu aveam voie sa mananc la cantina in ceea ce ma priveste, a fost o atmosfera de teroare, care a durat pana la moartea lui Stalin, in 1953, pentru ca se stia ca sunt exclus...Este adevarat ca am fost traumatizat, dar frica nu mi-a fost si stiti de ce? Pentru ca am adoptat atitudinea contrara daca eram fricos si aratam ca sunt traumatizat era mai grav. Am avut mare noroc la facultate am nimerit intr-o grupa de studente foarte dinamice, galagioase, simpatice. Am jucat comedia spectacolului si am fost considerati indisciplinati. Niciodata, insa, nu s-a pus problema de viata politica. Studentii nu erau candidati. Ei erau impartiti in doua categorii: intai baietii care veneau de la tara cu marfarul, in tenisi, saraci, si care au intrat si la facultate - in special la Facultatea de Romana.In marea lor majoritate erau informatori de Securitate, lucru foarte complicat. La sectia de Franceza situatia era cu totul alta: erau numai fete eu eram singurul baiat din cele doua grupe existente, iar cu fetele nu s-au pus probleme sociale sau politice. Dimpotriva, ele m-au ajutat cu cartele la cantina, cu diferite alte combinatii era o atmosfera foarte buna. La cantina mancam cu supliment. Stateam pana se termina masa, fetele care serveau imi dadeau o farfurie de ciorba, iar paine (se dadea cate o felie pentru fiecare student) ramanea de la fete. Desigur, era o situatie dramatica, dar nu toti studentii o duceau asa de rau - aveau burse. Este adevarat ca se traia greu, deoarece ne aflam in perioada de dupa razboi, dar, cel putin, aveam o situatie asigurata. La camin am stat un semestru ilegal, bineinteles. Pe urma a avut loc o intamplare foarte fericita Rectoratul mi-a gasit o camera intr-un apartament din oras si am stat relativ bine: de la o mizerie totala si insecuritate am trecut la 17 conditii excelente pe Bulevardul 6 Martie, cum se numea atunci; acum, Bd. Regina Elisabeta. - Ce personalitati ati avut printre colegi? - Am fost o generatie de aur, cum s-ar spune. Eram cei 3 M: subsemnatul, inaintea mea era Irina Mavrodin, care a fost profesoara la noi pana la pensie, iar acum este profesoara la Craiova si care avea o pregatire deosebita. Eu sunt dintr-o familie taraneasca - ea provenea dintr-o familie aleasa: tatal profesor de Franceza (cred), mama doctor, iar ea a ajuns mare critic literar. De curand a publicat si un volum de poezii si a tradus si traduce In continuare Marcel Proust. Cel de-al treilea M, ca sa-i spun asa, a fost regretatul Modest Moraru, care a lucrat la Editura Meridiane si a avut un rol foarte important in cultura romaneasca prin difuzarea Cartii de Arta el insusi mare traducator si poet. O alta colega este Maria Carpov de la Universitatea din Iasi, in prezent profesor consultant la Universitatea din Bacau - orientata spre studiile de semiotica. De dimineata am auzit de o piesa regizata sau semnata de Silvia Kerim, una dintre cele mai frumoase fete, armeanca - ce-ti lua respiratia. Pe vremea aceea feteleerau, bineinteles, mult mai modeste decat acum. - Dar despre profesori ce ne puteti spune? - In primul rand ca erau putini. Cel mai mare era Condeescu profesor universal, enciclopedic (preda si Istoria si Geografia si Lingvistica si Literatura), care-si daduse doctoratul in Franta. Era stalpul catedrei.Faceam literatura cu madam Ioachimescu Graur o profesoara foarte buna, dar cam oportunista, ca sa spunem asa. Era obligata sa foloseasca critica literara sovietica; facea caz pe tema asta, dar nu avea incotro, pentru ca modelul sovietic era impus aproape la nivel politienesc. Alti profesori: Valentin Lipatti fratele marelui pianist Dinu Lipatti (venea deci dintr-o familie de aristocrati), care a urmat un an si Conservatorul de teatru, la Paris. Vorbea frantuzeste la perfectie, iar cand citea un text aveai impresia ca esti la teatru. El si spunea ca un text bine citit este pe jumatate explicat. Facea cursuri de sec. XVII si XVIII si ne recita pur si simplu din Molire, sau alte piese de teatru. A fost o prezenta definitiva. - Se impunea o anumita tinuta? - Nu, de fapt nici nu puteai afisa o tinuta, pentru ca nu se purta la partid,dar erau fete de bun gust. Eu ma duceam cu ele prin magazine - chiar si atunci cand isi cumparau rujuri, ma familiarizam - ceea ce mi-a prins bine mai tarziu, cand am facut Semiotica modei. - Cum se imbracau profesorii? - Destul de modest dar, daca stau sa ma gandesc bine, la catedra noastra nici astazi nu este ca la cea de limba engleza sau in alte parti, domina o tendinta a modestiei. Pe vremea aceea, modestia era obligatorie, deoarece nu existau nici mijloacele de procurare a unei garderobe dupa ultima moda si nici bani. - Ce ne puteti spune despre sali, mobilier? - Unde este biroul Liei Miclescu era cancelaria; acolo unde este Decanatul, era celebra sala 16, in care se intra direct prin Decanat. Studentii aveau alta intrare, iar cand isi facea profesorul aparitia, era un eveniment. Aplauze nu existau; se aplauda inainte de razboi. Eu am fost o singura data aplaudat, cand am tinut cel mai greu discurs, de Statistica matematica aplicata in lingvistica - am avut o pledoarie despre cat de genial este un student care invata asa ceva. Aplauzele au fost suprimate, audienta din afara, de asemenea - caci Inainte cursurile erau conferinte publice, veneau cucoanele din oras la Iorga, la Calinescu, la Vianu Mobilierul? Este acelasi, din pacate, nu s-a schimbat mult. Numai in cancelaria de franceza exista un mobilier de lux pe care l-am procurat mai tarziu, cand am fost decan (am avut niste pile la Rectorat si la Minister!- rade). Mizeria a durat pana In toamna aceasta, nu stiu daca ati observat, dar abia acum s-au reparat grupurile sanitare. Ultima data cand am intrat, am crezut c-am gresit adresa. 18 Acolo unde sunt aceste grupuri sanitare erau niste scari pe unde se putea cobori spre amfiteatre; au fost desfiintate In 1953, cand a avut loc la noi FestivalulTineretului, iar facultatea a fost transformata intr-un fel de internat. - Despre examene ce ne puteti spune? - Spre deosebire de alte catedre, la catedra de franceza profesorii erau foarte generosi - nu insemna ca dadeau note mari, dar erau foarte intelegatori la examen. Ei nu puneau problema copierii, nu faceau teroare si nici nu erau cenzori; ceea ce conta era dialogul. - Erau mai mult examene orale? - Da, absolut. La grupa la care am fost eu nu pot sa spun ca era un sistem dur de a copia dar eu, avand notite foarte bine puse la punct, eram un fel de redactor de subiecte. Colegele veneau la mine acasa si ne pregateam, era o treaba colectiva. Totusi iti puteau pica si lucruri la care nu te asteptai. Imi amintesc de un examen de Economie Politica, in 53, cand Stalin a scos ultima lui carte Problemele economice ale socialismului. Aceasta carte a aparut cu cateva zile inainte de examen, ea n-a mai fost predata la curs si trebuia sa stii s-o interpretezi, pentru ca totul se baza pe invatatura lui Stalin. Studentii asistau, pe vremea aceea, la examenele celorlalte grupe si fetele au asistat la un examen la grupa de germana, care a dat inaintea noastra.Cand imi vine randul, una dintre fetele din spatele meu ma intreaba: Stii? Stiuii raspund. Vezi, ca nu-i asa!- si-mi sopteste cum auzise la grupa cealalta. Euam prezentat ce stiam si, la sfarsit, am spus ca subiectul se mai poateinterpreta si asa, iar profesoara a ramas foarte impresionata (era vorba de ointerpretare personala de-a dumneaei). Mi-a dat calificativul Foarte bine cuExceptional (se dadeau calificative), lucru pe care l-a regretat in momentul incare a ajuns la secretariat si a aflat ca sunt exclus - nu era politic sa dai onota prea mare cuiva care era exclus de catre putere. Cum spuneam, in grupa noastra exista un spirit de solidaritate nemaipomenit, fetele veneau la mine acasa (aveam o camera) si repetam, sistematizam - in sfarsit, era o atmosfera care pe mine m-a salvat pentru ca altfel, eu fiind exclus, daca nimeream intr-o grupa mai dura nu cred ca puteam sa termin facultatea! - Profesorii va ajutau cu carti sau cu informatii in plus? Aveati acces la biblioteci? - Biblioteca a fost o drama. In 1952, chiar mai devreme - in toamna anului 51, in biblioteca a intrat cenzura. Toate dulapurile de la catedra de franceza (care erau unde se afla astazi Cancelaria) au fost incuiate si, peste noapte, geamurile au fost vopsite ca sa nu se vada ce este inauntru. Nu aveai acces decat la un numar foarte restrans de carti, restul erau cenzurate. Nu aveai voie sa citesti decat ce era pe linie ca documentare. Norocul nostru a fost ca bibliotecara, de origine armeana - Silvia Matasianu, era colega cu noi (a ajuns profesoara la Constructii); ea ne dadea carti pe sub mana, in timpul pauzei, iar noi ne duceam la ore cu cele necenzurate. Era un fenomen sa pui mana pe o carte considerata interzisa, asta iti dadea o apetenta, o forta de asimilare si de adeziune mult mai mare decat in ziua de azi, cand totul este permis. Cum spuneam, lectura era, de cele mai multe ori, clandestina si asta ii dadea o semnificatienemaipomenita. Imi mai amintesc ca, la un examen de Literatura Medievala, am spus ce stiam despre criticii francezi, iar profesoara mi-a scazut din nota pentru ca nu i-am citit si pe cei sovietici. Acum, nu stiu ce legatura era Intre Evul Mediu si sovietici - Ce cursuri urmati? - Dupa reforma invatamantului, programul era foarte incarcat, iar pe vremea aceea incarcarea programului era facuta pentru ca studentul sa fie cat mai mult timp ocupat, sa nu aiba timp de reflectii, sa nu aiba timp sa se organizeze, sa se manifeste intr-un fel sau altul. Modelul stalinist se foloseste si astazi, din pacate. Aveam multe cursuri despre marxism, 19 de Economie Politica, de Rusa, Filosofie. - Ce-mi puteti spune despre politica? - Politica? In anii 50 nu era vorba de politica, ci de teroare, pentru ca, daca citeai un poet interzis, riscai sa te dea afara din Universitate si sa ajungi chiar la puscarie. - Nu va permiteati sa aveti reflectii personale? - Dimpotriva, cu cat teroarea era mai mare, cu atat reflectia personala era mai adanca. Eu am citit Blaga, iar acest lucru a avut un efect foarte mare asupra mea - il asociam cu Dumnezeu, credeam in aceasta postura divina a poetului. Aceasta viata de opresiune era o imprejurare prin care sensibilitatea devenea mai acuta si adeziunea la anumite idei sau principii de creatie, de inspiratie, a fost mai puternica. - Cum a fost examenul de licenta? Ce materii ati dat? - Va spun sincer cum a fost: licenta cuprindea toate materiile din toti anii, ceea ce era imens. Aveam multe ore In anul IV, eu abia am reusit sa termin In ultimele zile o lucrare de licenta despre Montaigne - nici n-am avut timp s-o citesc, deoarece lucrarile de licenta se dadeau in manuscris, nu pe calculator sau la masina, iar la licenta s-a dat toata materia.Interesant a fost examenul de marxism: desi se faceau si Istoria PartiduluiComunist a Uniunii Sovietice si teme de filosofie, mie mi-a cazut un subiect deistorie a revolutiei din octombrie, ori eu la istorie n-am fost niciodata foarte tare. Unei colege i-a cazut o tema de filosofie, despre categoriile dialecticesi am rugat-o frumos sa schimbam subiectul, pentru ca ea stia mai putin partea teoretica. Dar, necunoscand nici partea de istorie, a refuzat, asa ca m-am prezentat mai putin bine la examen. Daca as fi avut partea conceptuala, m-as fi miscat mai usor. In ciuda terorii, se puteau face si mici tranzactii clandestine, care erau destul de antrenante. - Ce s-a intamplat dupa ce v-ati luat licenta? - A murit Stalin. Asta, ca sa fim cinici, a fost norocul vietii mele (eu am intrat in 50, iar in 53 a murit Stalin). Imediat, a inceput o liberalizare pe care lumea n-o cunostea. Au fost si cateva tentative de dictatura in Rusia, dar imediat a aparut o destindere, asa- numitul spirit al Genevei, care a durat pana in anul 1956, la revolutia din Ungaria, cand s-a revenit la un fel de stalinism. Eu am plecat acasa in vacanta de Craciun, in 53, dupa moartea lui Stalin. Atunci a fost gerul acela naprasnic si o zapada istorica - am facut aproape o saptamana cu trenul, de la mine si pana la Bucuresti. Noi eram in razboi, Tito era dusmanul lui Stalin si cand m-am intors in Bucuresti, am gasit atmosfera total schimbata. Regretatul profesor Braescu, pe atunci profesor de Limba si ulterior Gramatica Romana, mi-a propus sa predau limba romana unor studenti veniti din Africa. Era o mare incredere sa poti lua legatura cu strainii, nu prea aveai voie. Un alt coleg, care a lucrat la radio, m-a invitat sa devin colaborator - deci din situatia in care ma aflam, marginalizat complet (nu pentru ca eram cel mai grozav, ci pentru ca ma descurcam in meserie, iar ei aveau nevoie de cadre didactice), m-am trezit ca sunt solicitat sa fiu repartizat la radio, la cinematografie, la catedra de Teoria Literaturii si la cea de Lingvistica Generala. Razboiul crease un vid, astfel multi dintre colegii mei s-au incadrat: Mavrodin, Carpov si altii. Din fericire, n-au mai urmat perioade nefaste. Am avut noroc, profesorul Graur era decan si astfel am ramas la catedra de Lingvistica Generala. Graur a fost un mare comunist ilegalist si chiar a fost dat afara doi ani din facultate. In 54, cand s-a intors, desi i se adusese la cunostinta faptul ca sunt exclus din UTM, el a spus ca nu face stiinta cu UTM-ul, asa ca am fost acceptat. Am intrat in legalitate. Dupa doi ani, am reusit sa reintru in UTM, iar perioada 54 - 55 a fost un miracol pentru mine. Chiar scriu aceste date Intr-un fel de pseudomemorii si am intitulat incadrarea mea la catedra un fel de miracol care, daca terminam cu un an mai devreme nu se 20 implinea, iar daca terminam cu trei ani mai tarziu, iar nu se implinea. Ca asistent, am avut un curaj peste masura in discutii si atitudini - de la studentul timorat si traumatizat, trecand in extrema opusa. - Cum erati platit? Va ajungeau acesti bani pentru strictul necesar? - Cu 600 de lei pe luna. Plateai numai 11 lei chiria, astfel iti permiteai sa mananci la Casa Universitarilor. Imi amintesc ca, in primele zile dupa ce am preluat catedra, profesorul Graur mi-a dat o prima de 200 de lei pentru faptul c-am avut curajul sa-mi exprim opinia - chiar ne-marxista, in sedinta de catedra. - Pe la Capsa ati ajuns? - Capsa nu mai era acelasi local de dinainte de razboi, decazuse complet. Unii colegi mai mergeau sa-l vada pe Ion Barbu, eu insa n-am intrat. Am spus c-am avut colegi de o mare calitate si pregatire, insa unii dintre ei erau cam snobi, ori eu n-am putut sa suport niciodata snobismul. Adevaratii mei prieteni, cu care discutam frateste, erau studenti mai mediocri. Cei care se credeau foarte destepti, se constituiau intr-un fel de casta, iar mie nici acest lucru nu mi-a placut. - Cand v-ati luat doctoratul? - Doctoratul a inceput sub forma de aspirantura, asa era sistemul importat de la Moscova. Dupa ce am terminat teza (examenul de marxism, de limba rusa etc.), am plecat la specializare la Paris si-am continuat doctoratul acolo. Conditiile erau foarte grele; nici francezii n-au vrut sa ma accepte la doctorat, nici romanii n-au vrut sa ma lase sa continui, deoarece naveam aprobare de la Partid. Dar am avut un noroc fabulos, deoarece Ministerul Invatamantului care nu ma lasa sa-mi continui doctoratul a intrat din acest punct de vedere in conflict cu Ministerul de Externe, care avea angajati mai deschisi la minte, asa ca am fost trimis ca profesor de romana peste capul Ministerului Invatamantului. Si, in calitate de profesor de romana, am putut sa-mi dau doctoratul in Franta, in materia Lingvistica Generala. Lucrarea am publicat-o in Franta si se intituleaza Le Signes linguistique. Cred c-a fost primul doctorat in stiintele umaniste de dupa razboi, o perioada glorioasa. - In calitate de profesor, ce cursuri tineati? Ce atitudine aveau studentii fata de dumneavoastra? - In 54, cand eram asistent, desi teoria lui Saussure nu era pe atunci agreata, am obtinut aprobarea profesorului Graur sa tin un seminar special despre cursul de Lingvistica Generala al lui Saussure. Acest lucru mi-adat o satisfactie imensa. Am ramas marcat de Saussure, care este considerat unul dintre marii ganditori ai secolului. Cand m-am Intors din Franta, situatia s-a schimbat complet. Am predat materii care nu se studiau la noi si pe care le invatasem acolo: Poetica, Semiotica etc. - In ce an ati intrat ca decan? - Am intrat intai ca prodecan in 1972, si dupa aceea, am fost numit decan, functie pe care am ocupat-o timp de 15 ani. M-am luptat din rasputeri sa introduc un spirit de modernitate radicala, fara compromis. A fost o perioada glorioasa, dar treburile mergeau de la sine, cu toate ca exista si rezistenta oficiala si cea a unor colegi, care erau mai traditionalisti. Tactica pe care am adoptat-o a fost urmatoarea: la toate piedicile pe care le intalneam, aveam pregatita o replica. - Partidul ne obliga sa modernizam invatamantul si predarea deci, daca este sarcina de Partid, trebuie s-o indeplinim. - Care sunt etapele parcurse pana la functia de decan? - In 61, am fost avansat lector: atunci am tinut un curs de Lingvistica Generala, iar paralel, am predat si Istoria Limbii Franceze - In special franceza veche, pana la plecarea in Franta. Dupa ce m-am intors, v-am spus, am predat alte materii: Semiotica, Poetica si, mai tarziu, chiar Literatura. Cand Irina Mavrodin a iesit la pensie, am preluat cursul dumneaei de Literatura a secolului XX. - Cat timp ati fost lector? - Treaba s-a complicat putin: eram lector la Bucuresti, apoi lector in Franta, dar acolo lectorul 21 era cu un grad ceva mai mic decat un asistent. Am avut noroc din nou, deoarece dupa doi ani a aparut un loc de conferentiar; astfel am ajuns conferentiar in Franta inainte de a fi numit in Romania. In 68, am fost conferentiar in Franta, in 69 in Romania, pe urma, in 72 am fost numit profesor, apoi decan - o curba nesperata. - Care era relatia dvs. cu ceilalti profesori ? - Am mentionat deja cele mai importante nume de la sectia de franceza. Eu am fost incadrat la catedra de Lingvistica Generala, care era combinata cu cea de Limbi Clasice si am fost marcat de atmosfera clasicista. Profesorii de limbi clasice erau de o seriozitate monumentala - cum, de altfel, sunt si astazi. Latina si greaca te obliga sa iei aceasta atitudine. Cel mai bun profesor pe care l-am avut a fost Mihai Nichita, cu care am facut latina, iar un an am studiat numai Eneida de Virgiliu. Evident, aveam colegi si la catedra de franceza, pentru ca predam si franceza, dar era mai mult o relatie de protocol, de politete, conveniente, In timp ce dincolo exista o caldura si o amicitie de mare profunzime. Dar asta este numai o relatie a subsemnatului, pentru cam lucrat la ambele catedre si am fost influentat foarte mult de latinisti. - Dar despre relatia dv. cu studentii, ce ne puteti spune? - Relatia mea cu studentii a fost foarte deschisa, dar dupa 70; Inainte exista acea rigiditate, nu-ti puteai permite relatii amicale. Cea mai buna relatie a fost pe linie conceptuala, iar cooperarea a fost excelenta. Mai tarziu, invatand de la studentii francezi si trecand prin revolutia din 1968 - care a insemnat o schimbare radicala in Universitate, am cultivat acest spirit nou: relatii deschise, umane, de egalitate, de prietenie, colaborare, participare la cercetare etc. - Cum se comportau studentii cu dv. la examene? - Majoritatea examenelor erau orale. Eu am invatat tehnica examenelor de la profesorul Graur (care a predat latina la liceul Lazar). Dansul spunea ca celmai bine este sa-i lasi pe studenti sa vorbeasca, sa-ti notezi ideile lor siapoi sa intri in dialog, punand intrebari progresive - de la cele generale lacele particulare. Aceasta tehnica am folosit-o zeci de ani la LingvisticaGenerala. Imi amintesc ca In 72, la unul din examenele de poetica, leam dat ca subiect analiza unui singur vers, fara repetarea materiei, bazat numai pe verificarea competentei de a analiza poezia dupa acel vers. - Si cum s-au descurcat? - A fost mai greu decat un examen de toceala (rade). 22