Silviu Homoceanu a terminat studiile in Germania, in domeniul informaticii, si acum este asistent universitar in cadrul Institutlui de Sisteme Informatice al TU Braunschweig. Motivele care au stat la baza in alegerea Germaniei pentru continuarea studiilor au fost pasiunea pentru tehnica si colaborarea dintre Facultatea de Informatica din Iasi si mai multe institute de profil de acolo. Datorita oportunitatilor vaste cu care are de-a face in Germania, Silviu intentioneaza sa-si prelungeasca sederea acolo. Haideti sa descoperim in continuare cum e sa fii student in Germania.

1. Cum te-ai hotarat sa pleci si de ce in Germania?
Inca din timpul primilor ani de facultate am avut posibilitatea sa stau de vorba in special cu colegi din anii mai mari, care au plecat cel putin un semestru la studii in strainatate. Chiar dintre verisorii mei am avut exemple care au plecat cu bursa in afara tarii pentru studiile masterale sau pentru doctorat. Mi-a placut felul in care s-au dezvoltat si am considerat ca ar fi o idee buna si pentru mine.

Motivat de faptul ca SUA era si este inca un lider incontestabil in informatica, dar si de faptul ca la scoala am studiat si cunosteam limba engleza, in prima faza am luat in calcul doar universitati din SUA. Costurile erau insa prohibitive. Mai ales in cazul universitatilor de top, nu m-as fi putut sustine financiar sub nicio forma. Dupa SUA, Germania are cea mai puternica comunitate de cercetatori in Sisteme Informatice. Nu cunosteam limba, dar costurile erau semnificativ mai mici prin faptul ca nu exista taxe de scolarizare. In plus, existau deja colaborari intre facultatea de Informatica din Iasi si mai multe institute de profil din Germania. Din aceste motive am optat pentru Germania.

2. Cum ti s-a parut procesul de admitere acolo?
As spune ca procesul de admitere a fost unul clasic, pe baza de dosar. Binenteles, un astfel de dosar trebuie sa contina intregul parcurs academic (note, certificate, diplome), CV si o scrisoare de motivare sau eseu.
Un aspect important este cunoasterea limbii tarii respective. In cazul Germaniei, pentru studii universitare, pentru straini, este necesara dobandirea unui certificat de limba - DSH (Deutsche Sprachprüfung für den Hochschulzugang) sau a unui certificat echivalent.

3. Ce facultate urmezi in Germania si de ce?
De mic copil am fost pasionat de tehnica. Dupa revolutie a inceput un process de tehnologizare a Romaniei prilej cu care tatal meu, contabil de profesie, a primit un calculator la serviciu. Sistemul de operare, precum si toate aplicatiile erau in engleza, iar eu studiasem deja 2 ani de engleza la scoala. Asa ca primul contact cu un calculator a fost din rolul de „traducator”. Am prins pasiune pentru calculatoare si pana la liceu am invatat sa programez de prin carti. Dupa scoala generala, mi-am continuat studiile la liceul „Gh. Rosca Codreanu” din Barlad, clasa de informatica. Dupa aceea, am urmat Faculatea de Informatica din cadrul universitatii „Al. I Cuza” din Iasi. Atat liceul, cat si facultatea mi-au asigurat un bagaj larg de cunostinte. Dorind sa aprofundez anumite domenii, am considerat oportun sa continuu studiile. Era momentul potrivit sa merg in strainatate. SUA nu mai intra in calcul, iar facultatea de informatica de la Iasi avea o relatie de colaborare cu Technische Universität Braunschweig in Germania. Erau, de altfel, mai multi studenti din Iasi la studii in Braunschweig iar facultatea de acolo oferea un program de master cu specializare in materiile care ma interesau pe mine. In continuare pasionat de informatica, astazi sunt asistent universitar in cadrul Institutlui de Sisteme Informatice al TU Braunschweig urmand ca in cateva luni sa imi finalizez lucrarea de doctorat.



4. Ce poti sa ne spui despre exigentele profesorilor de acolo fata de cele din Romania?
In ceea ce priveste exigentele profesorilor, cred ca depinde mai degraba de profesor decat de tara. Imi aduc aminte spre exemplu cu mare placere de cursurile de Retele sau Web ale domnului profesor Buraga unde insa, aproape 80% dintre studenti picau examenul in sesiune. In institutul la care lucrez, la curs de bachelor avem cote de 60%-70% de studenti picati in examenul pricipal. La fel de bine, existau si in Romania, si exista si aici cursuri cu promovabilitate de peste 90%.

5. Ce poti sa ne spui despre cazare? Ai primit o camera de camin, in ce conditii ti se repartizeaza si care sunt cheltuielile lunare?
Pe parcursul masteratului am primit camera de camin. Insa e important de stiut ca inregistrarea pentru o camera trebuie facuta din timp. Repartizarea functioneaza pe principiul primul venit primul servit, iar locurile sunt limitate. Imediat dupa ce am fost acceptat la studii am completat o cerere pentru camera. Exista insa situatii cand poate dura si pana la 1 an pentru a primi o camera.
Legat de costuri, pe atunci (pana in 2008) camera costa lunar in jur de 180 de euro si includea toate utilitatile. Astazi nu mai locuiesc in camin, dar din cate stiu, pretul a ajuns undeva pe la 260 de euro.
„Lucrul cu care m-am acomodat mai greu a fost mancarea”
6. Cum este viata de student acolo? Spune-ne cate ceva despre costurile de trai in ceea ce priveste chiria, transportul, mancarea
Pe langa cheltuielile cu cazarea, mai apar:
- costuri legate de asigurarea de sanatate, astazi in jur de 80 de euro,
- mancare: intre 150 si 250 euro
- birotica, carti: 30- 50 euro
- imbracaminte: 100-150 euro

Ca si suma orientativa, cheltuielile s-ar ridica astazi pe la 700 euro. La aceasta suma se adauga o taxa semestriala de inmatriculare de aprox. 260 euro. Aceasta taxa acopera insa in totalitate transportul in comun, si cel regional, pe tren in landul respectiv. In acest fel, dispar practic costurile cu transportul.
Aceste costuri pot fi insa acoperite in totalitate, printr-un job de asistent pe proiect (studentische Hilfskraft/Hiwi). Pentru 80 de ore pe luna, un student la master este remunerat cu aprox. 830 euro.

7. Ai simtit in vreun moment ca esti discriminat?
Nu, nu m-am simtit discriminat absolut deloc. Fiind vorba de un mediu universitar, cred ca si oamenii cu care am avut de a face sunt mai putin influentati de anumite prejudecati. As putea spune insa ca faptul ca sunt roman a fost de multe ori asociat cu faptul ca trebuie sa fiu un bun informatician. O discriminare pozitiva as zice.

8. Cat de mult va implica facultatea in activitati de practica in domeniu?
Atat cursurile, cat si proiectele au o orientare practica. Mai ales in cazul lucrarilor de specialitate, a lucrarii de absolvire a studiului de bachelor sau master sau a joburilor de Hiwi, studentii intra in contact cu proiecte concrete, unele dezvoltate impreuna cu parteneri din industrie. Volkswagen, spre exemplu, al carui sediu central este in Wolfsburg, la 30 de km de Braunschweig, este unul dintre partenerii cei mai importanti ai universitatii si cu care exista o serie de proiecte comune.

9. Cu ce te-ai acomodat cel mai greu? Ce ti s-a parut cel mai dificil?
Nu am avut niciun fel de probleme in a ma acomoda la cerinte in ce priveste studiul. Mi-am facut prieteni usor si in randul colegilor nemti. M-am acomodat si cu limba si cu modul de viata de aici fara probleme. Poate parea hazliu sau nesemnificativ, dar cred ca lucrul cu care m-am acomodat mai greu a fost mancarea. In primul an nici nu am putut manca la cantina. Totul mi se parea dulce. Si astazi, dupa 8 ani petrecuti in Germania, cand e vorba sa zbor in Romania ma bucur cu gandul la mancarea romaneasca.

10. Iti permite orarul sa lucrezi in acelasi timp?
Pe moment sunt angajat la universitate, cu norma intreaga. Insa, ca student la master, am muncit ca si asistent pe proiect (Hiwi) in diverse institute ale universitatii cu 80 de ore pe luna. Acesta este, de altfel, si maximul de ore de munca permis pe perioada studiului.
Cu alte cunvinte, se poate lucra si studia in acelasi timp. Este cu siguranta mai solicitant. Insa daca reusesti si lucrezi in universitate, proiectele se bazeaza foarte mult pe cunostintele necesare si studiului. Este vorba de a implementa diverse prototipuri, pe baza unor modele teoretice si metode care se regasesc in cursuri, asa incat cele doua aspecte pot fi imbinate intr-un mod cat se poate de util.
„Universitatile din Romania sunt prea putin reprezentate in cadrul conferintelor internationale”
11. Ce avantaje in plus iti ofera sistemul de invatamant de acolo fata de cel din Romania?
Imi este greu sa compar in mod obiectiv pentru ca in Romania am experienta studiilor la nivel de liceu si facultate, iar in Germania la nivel de master si doctorat cu titlu de asistent universitar. In Romania, in perioada liceului, cat si la universitate as zice ca am primit un fundament teoretic solid. In Germania, prin natura studiului de master si a jobului de Hiwi, mi-am aprofundat cunsotintele intr-un domeniu mai restrans si dintr-o perspectiva practica. Ca asistent universitar, am invatat sa sintetizez, sa structurez si sa prezint informatii pe teme complexe, sa conduc proiecte si sa coordonez studenti, iar ca si doctorand am continuat sa imi aprofundez cunostintele si sa le pun in valoare in publicatii la conferinte internationale.

Daca e sa ma uit la nivel de doctorat insa, comparand situatia in domeniul cercetarii, realitatea este ca la conferinte internationale, in sisteme informatice, universitatile din Romania sunt prea putin reprezentate. Exista romani, dar din partea unor institutii de invatamant straine. Sunt cercetatori foarte buni si in Romania si ii apreciez si ii stimez foarte mult pe colegii de la Iasi care reusesc sa duca numele universitatii in lume. Dar realitatea este ca deplasarile la conferinte sunt foarte scumpe si ca, de foarte multe ori, in Romania sunt decontate partial sau deloc. Eu nu mi-am facut probleme sa public la conferinte importante chiar daca sunt tinute in Australia sau Indonezia. Nu cred insa ca o universitate din Romania ar putea acoperi cheltuieli anuale de 5-6 mii de euro doar cu deplasarile la conferinte pentru un singur cercetator. Insa, exact astfel de evenimente permit schimbul de cunostinte intre cercetatorii din mediul universitar si cei din companii importante preum Google, Yahoo, Microsoft, IBM sau SAP.

12. Te-ai gandit vreodata sa ramai acolo dupa terminarea facultatii?
Eram hotarat ca, in 2008, dupa terminarea masteratului sa revin in Romania. Am primit insa mai multe oferte de la diferite institute pentru a continua la universitate aici in Germania, asa ca nici nu am mai inceput sa caut o alternativa in Romania. Fiindca se apropie momentul in care imi voi incheia activitatea la universitate, in vara anului trecut, chiar am vorbit cu un coleg din Romania legat de oportunitatile din industria IT, despre nevoia de cercetatori, despre posibilitatile de intoarcere acasa. La inceputul acestui an insa, am primit o oferta foarte buna de a imi continua munca in cadrul departamentului de cercetare al uneia din cele mai cunoscute companii nemtesti.
Nu m-am gandit ca voi ramane aici atat timp, dar se pare ca voi mai ramane o vreme...

13. Ce sfaturi ai pentru cei care doresc sa studieze in strainatate?
Pentru un studiu in strainatate, importanta este o planificare timpurie. Primul pas, si probabil cel mai dificil, este alegerea universitatii. Daca este vorba despre studii de bachelor, sa isi aleaga universitatea in functie de renume si posibilitati financiare. Daca este vorba de master, sa se orienteze dupa domeniul pe care persoana respectiva doreste sa il aprofundeze. Aici universitatile per ansamblu sunt mai putin importante. Performantele institutelor si ale profesorilor pentru profilul ales trebuie urmarite.

Sa ia legatura din timp cu studenti si absolventi de la universitati din strainatate din zonele de interes. In acest mod pot beneficia de experienta celor care au trecut deja printr-un proces asemanator si pot aduna informatii care sa ii ajute sa decida in privinta unui profil anume a unei universitati, a unui institut sau chiar a unui profesor.

In acest sens, incurajez pe fiecare dintre cei care doresc sa studieze in strainatate, sa acceseze resursele Ligii Studentilor Romani din Strainatate (LSRS). E o posibilitate extraordinara de a obtine informatii la cald referitoare la universitati din toata lumea. LSRS mi-ar fi fost de mare ajutor atunci cand am pornit eu la drum. Din pacate, pe atunci nu exista o astfel de organizatie. Astazi insa, cei interesati sa studieze informatica in Germania pot beneficia spre exemplu de experienta mea si a celor ca mine prin intermediul LSRS.

Odata ce universitatea si profilul de studii este fixat, sa se intereseze din timp de conditiile de admitere. Sa invete limba respectiva si sa sustina examenele necesare pentru atestarea nivelului de cunostinte. Sa aplice pentru studiu si apoi si pentru un loc in camin. Nu in ultimul rand, sa se intereseze de cheltuielile lunare si posibilitatile de finantare. Si din aceste puncte de vedere recomand cu caldura folosirea resurselor LSRS. Exista filiale in majoritatea tarilor de importanta pentru educatie, iar pe blogul fiecari filiale exista informatii detaliate legate de cazare, costuri, burse, etc.

Si poate la final un ultim sfat: acolo unde vor merge sa faca cinste tarii de unde au plecat!

Andreea Catan
Interviu realizat cu sprijinul Ligii Studentilor Romani din Strainatate, in cadrul proiectului "Interviuri cu studenti"