Vasile Gadinceanu este doctorand in domeniul Relatiilor Internationale in China. A absolvit Facultatea de Jurnalism in Romania si a lucrat cateva luni ca reporter in televiziune, dar si-a dat seama ca isi doreste foarte mult sa incerce experienta strainatatii prin inscrierea la un master. Traiectoria lui a inceput in Cipru, unde a avut 3 joburi in acelasi timp, a urmat in Anglia cu un master si apoi in China cu un doctorat. Dar mai bine sa-i ascultam povestea spusa chiar de el in randurile urmatoare.

1. Cum te-ai hotarat sa pleci in Anglia?
Imi place sa cred ca povestea mea a inceput oarecum diferit fata de parcursul traditional al tinerilor ce merg la studii in strainatate. Dupa absolvirea facultatii de jurnalism in Romania am intrat imediat pe un post de Reporter TV la o televiziune locala ce mai tarziu a devenit nationala. Patru luni mai tarziu insa mi-am dat seama ca ceea ce vreau este de fapt sa urmez un master in strainatate. Nu stiam exact cum sau unde, dar am spus ca trebuie sa plec. Cum salariul unui reporter era nesemnificativ, mi-am aruncat cateva lucruri intr-o geanta peticita (la propriu), mi-am luat un bilet de avion pe datorie si am luat drumul Ciprului. In naivitatea mea de proaspat absolvent credeam ca voi reusi sa incep masterul imediat si sa lucrez in acelasi timp, pentru a-l plati. Cu 50 de lei in buzunar mi-am dat repede seama ca lucrurile nu vor fi atat de usoare. A urmat un an de jonglat cu trei job-uri in acelasi timp in Cipru, pentru a economisi bani pentru un masterat in Anglia.

Anglia mi-a atras atentia dupa ce am participat la un targ de oferte educationale in Nicosia. Imbracat saracacios, tin minte ca in ziua targului ma strecuram printre purtatori ciprioti de posete si ochelari de lux pentru a vorbi cu reprezentantii diferitelor universitati. M-am intors apoi la masina si i-am spus fratelui meu: "Plec in Anglia!". Si-am plecat… sase luni mai tarziu.

Decizia de a pleca din Romania mi-a deschis o multime de oportunitati. Pe scurt, sase ani mai tarziu pot spune ca am terminat un master in Anglia, am calatorit cinci luni in Asia de Sud-Est, am facut o cursa pe bicicleta de 1000 km in jurul Taiwan-ului pentru a aduna carti pentru o biblioteca din mediul rural din Romania, am castigat experienta profesionala internationala si am inceput un doctorat in China.

2. De ce ai ales aceasta tara?
Desi poate suna putin patetic, am ales Anglia pentru ca de mic visam sa ajung acolo. Am avut de asemenea si o afinitate pentru limba, dar bineinteles ca a contat atat traditia academica, cat si reputatia sistemului de invatamant. Dupa aceea am ales China pentru ca am vazut-o ca fiind noua “tara a tuturor posibilitatilor”. In continua dezvoltare, China se dovedeste a fi din ce in ce mai atragatoare atat pentru studenti romani, cat si pentru cei din alte colturi ale lumii.

3. Cum ti s-a parut procesul de admitere in strainatate?
In Regatul Unit procesul de admitere este foarte competitiv si trebuie neaparat sa iesi in evidenta pozitiv. Cel mai simplu este sa o faci prin rezultatele academice excelente din Romania, dar conteaza de asemenea foarte mult si cum concepi o aplicatie. Trebuie sa dai dovada de profesionalism, sa motivezi clar de ce vrei sa urmezi cursul respectiv si sa ai o viziune buna despre cum te va ajuta parcurgerea unei specializari aici, dar si ce aduci tu nou cursului in particular si universitatii in general. Ce mi-a atras atentia atunci cand am aplicat a fost transparenta si claritatea procesului de admitere.



Pentru China am aplicat aceleasi principii de care vorbeam mai devreme si care au functionat in cazul meu. Diferenta ar fi de birocratie pentru ca in China sunt foarte multe documente de obtinut, de aceea pachetul trebuie sa fie complet, altfel vor aparea intarzieri si chiar respingeri. In contrast cu Anglia, cei din China au o alta cultura a comunicarii, in sensul ca transmit informatiile destul de tarziu. Spre exemplu, tin minte ca am primit un mail cu o zi inainte de deadline-ul final, in care imi cereau sa refac aplicatia online din diverse motive. Daca nu eram cu ochii pe mail puteam rata admiterea cu totul.

Vreau sa accentuez, insa, ca parerile despre cele doua sisteme de admitere imi apartin in intregime si nu reprezinta in mod obligatoriu imaginea intregului sistem de invatamant din fiecare tara.

4. Ce facultate ai umrat in strainatate si de ce?
In UK am urmat un MA in Arts, Business and Creativity pentru ca m-a atras ideea de a studia conceptul de creativitate, mai ales in mediul de afaceri. Pentru doctorat am dorit sa ma concentrez pe o alta ramura a stiintelor sociale si anume Relatii Internationale. Mai concret, fac cercetare pe natura cognitiva a relatiilor de pe scena politica internationala.

5. Ce poti sa ne spui despre exigentele profesorilor de acolo fata de cele din Romania?
Cred ca este mai degraba vorba despre exigentele sistemului din strainatate. Nu este nevoie ca profesorul sa impuna un set de norme pentru ca o anumita atitudine spre studiu este de la sine inteleasa. Ca o comparatie intre cele trei tari in care am studiat pot spune ca in China studentii trebuie sa se concentreze 100% pe studiu, in Anglia se cauta o balanta intre studiu si viata sociala, iar in Romania nu se face un studiu aprofundat.
"Se poate trai ieftin aproape peste tot in lume, iar studentii par a fi experti in a depasi chiar si cele mai dificile obstacole financiare"
6. Ce poti sa ne spui despre cazare? Ai primit o camera de camin, in ce conditii ti se repartizeaza si care sunt cheltuielile lunare?
Un student are practic doua optiuni: fie alege sa stea in camin, fie sa inchirieze un apartament/casa in afara campusului universitar. Prima optiune este mai scumpa, cea de-a doua mult mai ieftina. In cazul meu le-am experimentat pe amandoua.

In Anglia, impreuna cu alti trei studenti, am inchiriat o casa pentru care plateam undeva la jumatate din costul camerei de camin, undeva la 50£ pe saptamana. Universitatea are in mod normal un serviciu care se ocupa de repartizarea locuintei.

In China, bursa pe care am obtinut-o acopera si cazarea in camin astfel ca este mai ieftin pentru mine sa locuiesc acolo. Un apartament porneste de la 200-250 euro pe luna, in functie de oras. Cheltuielile lunare depind foarte mult de stilul de viata al fiecarui student. Ideea este ca se poate trai ieftin chiar si in locuri scumpe.

7. Cum este viata de student acolo? Spune-ne cate ceva despre costurile de trai in ceea ce priveste chiria, transportul, mancarea
Cred ca viata de student e asemanatoare peste tot in lume. O diferenta ar fi ca vezi lucrurile dintr-o alta perspectiva, cea a strainului, si tinzi sa te comporti ca atare. In rest, studentii sunt studenti oriunde s-ar afla.
Costurile de trai depind atat de mult de stilul de viata si de locatie incat este greu sa fac un sumar aici. Cum am spus mai devreme, se poate trai ieftin aproape peste tot in lume, iar studentii par a fi experti in a depasi chiar si cele mai dificile obstacole financiare.

8. Ai simtit in vreun moment ca esti discriminat?
In afara de o remarca rasista venita din partea unui individ din clasa de jos a societatii, nu m-am simtit niciodata discriminat, pe oriunde am umblat. Dimpotriva, am considerat de multe ori ca pot aduce un plus oricarei colaborari prin simplul fapt ca detin o alta viziune a lucrurilor decat cea locala. In China nici nu se pune problema. Oamenii de acolo sunt extrem de prietenosi si curiosi fata de straini.

9. Cat de mult v-a implicat facultatea in activitati de practica in domeniu?
La nivelul de masterat in Anglia exista intotdeauna un element de punere in practica a cunostintelor dobandite. Universitatea este incorporata in existenta orasului astfel ca este usor pentru ei sa organizeze stagii de practica, studii de caz, colaborari etc. In China, la nivelul de doctorat nu poate fi vorba de o activitate de practica. Este mai degraba rolul studentului sa caute si sa participe la oportunitati de cercetare pe domeniul lui.

10. Cu ce te-ai acomodat cel mai greu? Ce ti s-a parut cel mai dificil?
Personal, cred ca mi-a fost cel mai greu sa ma obisnuiesc cu ideea ca merit sa fiu acolo. Nu ma simteam deloc in largul meu printre studenti ce nu aveau grija ca nu isi pot plati chiria sau taxele. Asta in Anglia. Daca vorbim despre China, am gasit ca bariera lingvistica este un obstacol semnificativ. Abia in Asia am simtit cu adevarat ce inseamna sa fii un strain.
"Nu este usor insa sa revii in tara dupa atat de mult timp"
11. Iti permite orarul sa lucrezi in acelasi timp? Si daca lucrezi, cum sunt angajatorii?
In Anglia da, orarul si legea iti permit sa lucrezi maxim 20 de ore pe saptamana. Pentru mine a fost esential sa si lucrez tinand cont ca nu aveam decat jumatate din banii necesari pentru un an de studiu acolo. Nu cred ca este foarte dificil sa gasesti un part-time in Anglia, iar cele mai populare job-uri sunt probabil in retail si servicii. In China nu poti lucra fara permisiunea universitatii, dar si acolo poti gasi relativ usor un job ca profesor de limba engleza.

12. Ce avantaje in plus iti ofera sistemul de invatamant de acolo fata de cel din Romania?
Sunt multe. Din pacate, traim intr-o lume in care conteaza prea mult numele universitatii la care studiezi, desi sunt nenumarate cazuri de oameni de succes care nu au urmat Harvard sau Oxford. Obtii deci, in primul rand o titulatura in concordanta cu prestigiul universitatii. Apoi, la nivel personal, iti poti dezvolta o retea de conexiuni ce iti poate fi de ajutor pe intreg parcursul profesional pentru ca sistemul este de asa natura incat intri in contact cu persoane de succes. De asemenea, cum ai mentionat si tu mai devreme se pune accent pe abilitatile de a aplica cunostintele dobandite. Pe langa acestea obtii si o experienta de viata diferita de cea de acasa.

13. Ce asteptari ai dupa terminarea studiilor?
Mai am doi, posibil trei ani pana termin doctoratul din China. Este destul de devreme sa stiu exact unde voi fi atunci. In mare, ma astept sa raman in mediul academic. Sunt sigur ca experienta mea internationala imi va fi de folos pe viitor, indiferent de tara in care ma voi afla.

14. Te-ai gandit vreodata sa ramai acolo dupa?
Da! Tot timpul este o batalie intre dorinta de a ramane peste hotare si cea de a ma intoarce acasa. Nu este usor insa sa revii in tara dupa atat de mult timp. Trebuie facute pregatiri in prealabil, dar cred cu tarie ca majoritatea studentilor de afara se vor intoarce la un moment dat acasa. Cand? Asta depinde de fiecare.

15. Ce sfaturi ai pentru cei care doresc sa studieze in strainatate?
In primul rand sa nu ezite sa incerce. Apoi sa cerceteze cu atentie universitatea la care vor sa aplice, cursul pe care il aleg si cultura locala. Sa fie foarte stricti cu aplicatiile lor si odata ajunsi acolo sa incerce intotdeauna sa fie cei mai buni. Pentru cei ce cred ca este financiar imposibil le spun ca daca eu am reusit atunci oricine o poate face. Si nu in ultimul rand sa nu creada ca in strainatate totul este intotdeauna roz.

Andreea Catan
Interviu realizat cu sprijinul Ligii Studentilor Romani din Strainatate, in cadrul proiectului "Interviuri cu studenti"