Are 31 de ani si studiaza psihologia ca a doua specializare. Mihaela este in anul II la Universitatea Titu Maiorescu, din Bucuresti, forma de invatamant la distanta. Originara din Buzau, locuieste in Bucuresti de 13 ani, cand a venit sa studieze Comunicare si relatii publice - prima sa specializare.

De ce psihologia, ca specializare?
Pentru ca drumul meu in viata este acela de a lucra cu oamenii. Mi-am dat seama de acest lucru de ceva timp, lucrez deja in domeniul dezvoltarii personale si spirituale, iar acum ma pregatesc sa devin psihoterapeut. Psihologia ne ajuta sa intelegem natura umana, in diversitatea ei, iar asta este o conditie esentiala atunci cand lucrezi cu oamenii.

„E un sentiment deosebit, cand vii din provincie printre straini si reusesti sa te integrezi”

Cum e viata de student, la 31 de ani, in Bucuresti?
E greu de spus din perspectiva prezenta, pentru ca viata mea autentica de studenta s-a consumat in urma cu 13 ani, cand eram in prima facultate. Atunci, o lume noua mi s-a deschis in fata. Am fost uimita de cate oportunitati sunt in Bucuresti si am incercat sa profit de orice oportunitate imi aparea in cale. Sistemul de invatamant nu cred ca e foarte ofertant, insa daca esti permanent prezent, cu antenele intinse si dornic sa inveti din orice experienta, viata de student poate fi minunata. Imi aduc aminte cu mare placere de perioada mea de voluntariat prin diferite organizatii, de modul in care ma implicam in tot felul de proiecte, mergeam la targuri sau la evenimente, faceam practica in agentii de publicitate sau in ONG-uri. Imi aduc aminte cu placere si de caminele studentesti, care pe vremea aceea aratau groaznic (am stat atat in Kogalniceanu cat si in Grozavesti) insa in care am petrecut clipe de neuitat si am legat prietenii de care imi aduc aminte cu placere. E un sentiment deosebit, mai ales cand vii din provincie printre straini si reusesti sa te integrezi in conditii noi, intr-un mediu nou, cu prieteni noi, cu colegi noi. E o modalitate prin care te autoconfirmi si prin care poti incepe sa-ti construiesti increderea in tine de care vei avea nevoie ca sa-ti construiesti o viata frumoasa.

Cum descrii sistemul romanesc de invatamant?
Cred ca inca nu am reusit sa scapam de anumite cusururi mai vechi: volum urias de informatii cu utilitate scazuta, lipsa accentului pe aspectul practic al lucrurilor, blocajul in prea multa teorie care nu-si gaseste apoi deloc aplicabilitatea in viata profesionala concreta. Dincolo de asta, cred ca iti ofera sansa sa obtii o diploma pe care esti liber apoi sa o folosesti cum stii tu mai bine, careia ii poti adauga carisma personala si abilitatile necesare pentru a fi performant in profesia care ti se potriveste.

Care sunt plusurile si minusurile conditiei de student, in general, aici in Romania?
Din pacate, nu stiu foarte multe despre conditia de student din strainatate, ca sa pot face o comparatie. Dincolo de existenta unei anumite „conditii” de student, cred foarte mult in determinarea personala a fiecarui student si in dorinta fiecaruia de a face din perioada studentiei o perioada benefica, plina de oportunitati care sa constituie o baza solida, in plan personal si profesional, pentru viata de mai tarziu.

Cat de multumita esti tu de facultatea pe care o urmezi?
Este una din cele mai bune facultati de psihologie din Romania si simt acest lucru. Dincolo de nemultumirile pe care le am fata de sistemul de invatamant in general, sunt multumita de facultatea pe care o fac.



In paralel cu facultatea in ce proiecte mai esti implicata?
In proiecte de dezvoltare personala si spirituala, tin cursuri de constelatii familiale si samanism si am doua proiecte online: Aimee.ro si Damaideparte.ro.

Cat de mult va implica facultatea in activitati de practica in domeniu?
Suntem obligati sa facem practica anuala in cabinete de psihologie, in spitale, clinici etc si asta este o cerinta de ajutor pentru cei care chiar vor sa practice pe viitor aceasta meserie. In afara de asta, anumiti profesori tin constant grupuri si cursuri in care ofera foarte multe instrumente practice pentru viitori psihologi si psihoterapeuti. Cred ca ceea ce conteaza cel mai mult este nivelul de implicare al fiecarui student si cat de mult doreste fiecare sa primeasca din aceste oportunitati care exista.

Ce asteptari ai dupa terminarea facultatii?
O sa-mi continui proiectele in care sunt implicata, voi adauga pe cartea mea de vizita denumirea de psihoterapeut. Nu am asteptari, stiu ca drumul meu o sa continue pe acest traseu pe care am inceput acum cativa ani.

„Suntem un popor foarte traumatizat si cred ca inca nu suntem pe deplin constienti de acest lucru”
Iei in considerare plecarea din Romania, pentru a profesa ce ai studiat?
Nu, o sa profesez in Romania. Nu m-am gandit niciodata sa plec definitiv din Romania. Imi place sa calatoresc, dar intotdeauna ma intorc acasa.

Ca psiholog, ce urmaresti sa schimbi in Romania?
Cred ca schimbarile la nivel mic sunt foarte importante la noi. Ce fac eu astazi cu mine, acum si aici? Cine sunt? Cum gandesc? Cum ma comport? Care sunt consecintele actiunilor mele? In ce masura imi asum responsabilitatea pentru cine sunt si ce fac? Asta cred eu ca este foarte important: sa ne dam seama cat de importanta este constienta de sine. Si daca fiecare face ceea ce trebuie cu propria persoana, atunci avem sanse sa progresam si la nivel mai mare.

Cata nevoie are poporul roman de consiliere psihologica?
Eu simt ca este o nevoie acuta, in fiecare zi. Suntem un popor foarte traumatizat, din cauza circumstantelor istorice, si cred ca inca nu suntem pe deplin constienti de acest lucru. Iar efectele le vedem si le simtim in fiecare zi: oameni nefericiti pe strada, multa agresivitate in trafic, un ritm infernal al vietii, o goana nebuna dupa ceva la care pare ca nu ajungem niciodata...