Nicoleta Moise: "Eu nu am intampinat nicio forma de discriminare ca roman in UK"

calendar_month 19 Feb 2014, 00:00
De ce ai ales sa studiezi in Marea Britanie?
In momentul in care am inceput sa evaluez posibile universitati, din tara sau din strainatate, stiam deja domeniul in care doream sa studiez, asa ca o cerinta prioritara a fost ca aceasta sa ofere cursul (sau ceva cat se poate de apropiat) pe care il cautam. In Romania, echivalentul calificarii pe care o voi obtine in UK ar fi presupus doua facultati diferite. Insa, pe langa asta, am ales o tara straina datorita provocarii de a te integra si a trai intr-o societate complet diferita, de a incepe de la zero, de a experimenta - si a ajunge sa stapanesti cu succes - viata departe de familie, si, desigur, datorita satisfactiei ce ia nastere din implinirea celor de mai sus. Apoi, am ales Marea Britanie in detrimentul celorlalte tari pe care le-am luat in considerare, deoarece cautam o societate care sa functioneze pe limba engleza, pentru a putea interactiona cat mai bine cu oamenii ei. Mai mult, faptul ca aceasta este deja o comunitate incredibil de diversificata, din punct de vedere etnic si cultural, mi-a parut a fi un bun indicator ca strainii sunt mai usor acceptati si ajung sa isi piarda, treptat, eticheta aceasta.
Ce alte minusuri are sistemul romanesc de invatamant, de l-ai dat pe cel englezesc?
Cum am spus, plecarea mea din tara s-a legat, mai degraba, de faptul ca voiam ceva care sa ma schimbe, sa ma maturizeze radical, mai mult decat parerea mea fata de sistemul de invatamant romanesc. Neexperimentandu-l propriu zis pe cel de acasa, imi este greu sa compar, dar probabil cel de aici este un pic mai liberal - nu exista rigiditatea dintre student si profesor, ar fi si absurd, din moment ce varsta unor studenti o depasesc cu mult pe cea a unor profesori - iar tehnica abordata este una de incurajare si sprijin absolut din partea profesorilor, in schimbul afisarii superioritatii ostentativ, lucru de care se plang multi prieteni studenti in Romania. Referindu-ma strict la specializarea mea, resursele de aici nu se compara cu cele din Romania, multe carti folosite aici nu sunt nici macar traduse acolo - deci lipsesc din bibliotecile universitatii sau se gasesc la preturi foarte scumpe. Si orarul difera aici; avand in vedere faptul ca multi studenti au familii, job-uri, vieti deja formate, aranjamentul cursurilor iti permite sa lucrezi macar part-time, sau pauza de pranz este mereu la aceeasi ora. Mai mult, timpul petrecut la scoala aici este mai putin decat cel petrecut la cursuri in Romania, dar asta pentru ca sistemul britanic pune pret pe studiul individual, incurajeaza studentul sa isi dezvolte singur un program optim de invatare, in loc sa ii fie impus unul. Din acelasi motiv nu avem nici manuale - informatia e aceeasi, fiecare e liber sa isi aleaga cartea de pe care ii este mai de folos sa invete.
Cum e viata de student, acolo?
Viata de student depinde de situatia fiecaruia, in parte. Costurile vietii, in Londra, sunt scumpe pentru orice roman, mai ales pentru cei sustinuti de parinti, sau de rudele de acasa, cu atat mai mult, cu cat lira este de 5 ori mai puternica decat leul. Eu am ales sa stau in chirie, in schimbul caminului, pentru ca aici lucrurile stau complet invers fata de Romania - caminul este mai scump, conditiile fiind pe masura, desigur. Fiind un oras atat de mare, cu atatea posibilitati, poti gasi absolut ce vrei, locuinte mai ieftine sau mai scumpe, mancare mai ieftina sau mai scumpa. Niciun job decent nu este greu de gasit, dar noi am avut restrictii pana la inceputul acestui an, dupa cum se stie. Petrecerile si distractia lor, totusi, nu se compara cu cele din Romania, deci la capitolul asta imi lipsesc tara noastra, oamenii, mai presus decat orice. Dar nu te poti plictisi nici aici, ai muzee peste muzee (multe fara taxe de intrare), concerte, teatre, cluburi cu diferite tematici, festivaluri, absolut tot ce iti poate trece prin cap. Un lucru demn de mentionat ar fi, totusi, ca transportul, desi foarte bine pus la punct, este incredibil de scump. Spre exemplu, o calatorie cu autobuzul este o lira si 40 de pence. Una cu metroul, minim 2 lire. Si nu, nu este posibil sa te urci fara sa platesti, indiferent daca vei prinde control sau nu.
Care sunt plusurile si minusurile conditiei de student intr-o tara straina, in opinia ta?
Un plus, care se manifesta imediat ce deschizi gura, e ca toata lumea se baga in seama sa te intrebe de unde esti, cum e la tine, si curiozitati similare, deci cei sociabili isi pot face prieteni instant. Ca sa laud un pic si sistemul nostru, romanii - cei care au dat pe la scoala, cel putin - au de obicei cunostinte in toate domeniile, cultura generala vasta, si sunt priviti bine in mediile academice. Automat, se si descurca usor la cursuri. Ca minusuri, pe primul loc se afla, bineinteles, dorul de casa, prieteni, iubit, in cazul meu, tot ce era prezent in viata ta, si dintr-o data e mai putin, fizic. Desigur ca vin in vacante, dar tot simti cateodata ca timpul sta pe loc. Apoi, la inceput te simti stangaci, pana te obisnuiesti cu mersul lucrurilor - de la luatul metroului, autobuzului, in directia care trebuie, mai ales aici, cu sofatul pe dreapta, pana la gasitul denumirii unor obiecte banale de care ai nevoie zilnic, si care te fac sa crezi ca nu stii engleza. Venind vorba de asta, pentru noi, care facem engleza in scoala, e un plus faptul ca studiem in mare parte limbajul academic, si gramatica, si stuctura limbii corecte, in timp ce britanicii sau cei veniti aici de mici, care au invatat engleza vorbind, au tendinta de a face greseli gramaticale - celebra dubla negatie - sau de a fi prea informali in eseuri, de exemplu.
In ce masura te afecteaza scandalul cu studentii romani discriminati in UK?
Sincer, in afara faptului ca romanii nu puteau lucra inainte de 2014 fara permis de munca - ceea ce s-a rezolvat - eu, personal, nu am intampinat nicio forma de discriminare ca roman, nici la facultate, nici in viata de zi cu zi. Chiar vorbeam cu o colega zilele trecute, majoritatea sunt constienti de imaginea noastra negativa aici, dar e absurd - pentru cei cu mintea destul de deschisa - sa judeci pe cineva pentru faptele altora, fie ei si de aceeasi nationalitate. Parerea ar trebui sa se formeze in primul rand in functie de cine dai dovada ca esti, ca persoana, nu de locul nasterii sau religie sau orice altceva. Dar poate sunt doar norocoasa ca am nimerit in jurul unor astfel de oameni.
De ce facultatea de nutritie si sport?
E simplu, pentru ca asta imi place cel mai mult sa fac si asta ma vad facand pentru restul vietii mele. E poate singurul lucru, pana acum, pentru care m-as putea trezi cu entuziasm zilnic. Ca sa se inteleaga, nu doar pentru a fi nutritionist, ci pentru a le imbina, lucrand in domeniul fitness-ului. E adevarat, un curs de cateva luni ti-ar oferi calificarea asta, fara a fi nevoie de 4 ani de facultate, dar nu se compara nivelul de cunostinte acumulat, si, prin urmare, calitatea serviciilor pe care le-as putea oferi clientilor.
In paralel cu facultatea, in ce proiecte mai esti tu implicata?
Facand foarte mult voluntariat in timpul liceului, am decis la venirea aici ca ma voi concentra exclusiv pe studii. Nu am reusit sa rezist, totusi, si m-am inscris intr-o societate din cadrul universitatii, care antreneaza voluntari in tehnici de prim ajutor, cei mai experimentati putand ajunge chiar sa faca parte din echipajul uneia din ambulantele Londrei, St John Ambulance. De Valentine’s Day, am ajutat o colega in campania ei de a creste constientizarea asupra relatiilor sanatoase dintre tineri (lipsite de abuzuri verbale, emotionale etc), iar in weekend mai si lucrez, pentru a-mi putea plati macar o parte din cheltuieli singura. De anul viitor planuiesc sa ma inscriu si in societatea de nutritie din cadrul universitatii.
Ce asteptari ai tu dupa terminarea facultatii?
Nu am apucat inca sa ma gandesc atat de departe, insa voi face tot ce tine de mine sa lucrez si sa castig experienta in domeniul ales. Voi cauta sa ma specializez pe anumite tipuri de fitness si, poate, pe termen lung (spre foarte lung), sa imi deschid propria mea afacere, care sa ofere atat servicii ce tin de sport (fitness, in cazul asta), cat si de nutritie. Iau in considerare si urmarea unui curs de masterat sau doctorat, reorientarea spre cercetare sau invatamantul universitar si preuniversitar, dar nu in mod prioritar.
Iei in considerare reintoarce in Romania, pentru a profesa ce ai studiat in Regatul Unit?
Da, cu siguranta, asta planuiesc, de fapt. Romania are nevoie atat de specialisti (in acest domeniu, mai mult decat in altele), cat si de oameni dornici (si dispusi) de a lucra la schimbare, iar eu as fi mai mult decat fericita de a-mi aduce contributia. Nici nu as concepe altfel, sunt o patrioata convinsa. De tot ce imi pare rau este ca a fost nevoie sa plec, pentru a descoperi profunzimea aceastei laturi ale mele.
Cat de mult va implica facultatea in activitati de practica in domeniu?
Nu atat de mult pe cat se promoveaza, cel putin in cazul celei alese de mine. Avem multe sesiuni practice, insa singurul lucru practic pe care il facem este munca de laborator; ea poate contine fie simple experimente chimice sau studiul la microscop, fie activitati mai interesante, cum ar fi masurarea procentului de grasime sau tesut muscular pe care il are cineva . In plus, “sportul” pe care il studiez eu, este, de fapt, teoria miscarii, deci nu implica absolut nimic fizic, dar ma duc pe cont propriu la sala pentru a completa. Totusi, e de mentionat ca sunt inca in primul an, iar lucrarea de final, din cate stiu, se bazeaza pe un experiment nutritional, facut pe un grup de oameni, deci apuci sa aplici cunostintele acumulate.
Noutati




