CE ESTE DIABETUL DE SARCINA?

1/166
label Sanatate autorenew 2025-09-29, 16:53
Diabetul gestational (de sarcina) reprezinta orice grad de intoleranta la glucide (valori mai mari decat normal ale glicemiei), cu debut sau prima recunoastere in timpul sarcinii. Aceasta inseamna ca femeia in cauza nu se stia cu diabet (desi diabetul poate exista si inainte de sarcina!) si a descoperit in timpul sarcinii ca are glicemia (zaharul in sange) mai mare decat este normal. Diagnosticul de diabet gestational se mentine numai pe durata sarcinii. Dupa nastere, daca diabetul persista el va fi catalogat de tip 1, 2 (cel mai frecvent) sau secundar, in functie de situatie. Daca dupa nastere glicemia revine la normal, trebuie stiut faptul ca mama are un risc foarte mare de a dezvolta diabet gestational la o sarcina ulterioara sau chiar diabet in afara sarcinii. In timpul sarcinii placenta are grija de copil, iar hormonii secretati de ea il ajuta sa cresca. In acelasi timp, acesti hormoni blocheaza actiunea insulinei secretate de mama in corpul acesteia. Aceasta problema se numeste insulinorezistenta si face ca organismul mamei sa foloseasca foarte greu insulina. Nevoia de insulina poate creste in aceste conditii pana la de trei ori. Diabetul gestational apare atunci cand organismul mamei nu poate produce si utiliza toata insulina de care este nevoie in timpul sarcinii. Fara insulina, glucoza nu poate parasi sangele spre a fi transformata in energie in celule. Ea se acumuleaza in sange pana la nivele mari, situatie numita hiperglicemie. Diagnosticul de diabet gestational se pune astfel: Metoda general recomandata pentru descoperirea diabetului gestational consta n efectuarea: 1. unui test scurt de toleranta la glucoza oral cu 50 g glucoza dupa a 24-a saptamna a sarcinii (cnd starea de rezistenta la insulina atinge platoul maxim), urmat 2. de un test cu 100g de glucoza daca este cazul. 1. Acest test are avantajul ca se poate efectua n oricare moment al zilei, nefiind nevoie ca persoana investigata sa fie pe nemancate. Se ingera o cantitate de 50g glucoza si se testeaza glicemia la o ora. O valoare a glicemiei la 1 ora >139 mg/dl (>7,8 mmol/l) este considerata de Asociatia Americana de Diabet (ADA) ca valoare-limita de la care este necesara efectuarea unui test oral de toleranta la glucoza cu 100 g glucoza. 2. Testul se face dimineata, dupa un post nocturn de 8-14 ore si dupa cel putin 3 zile de dieta nerestrictiva (mai mult de 200g de glucide pe zi) si activitate fizica nerestrictionata. Pe parcursul testului, gravida trebuie sa ramana culcata si sa nu fumeze. Diagnosticul, conform criteriilor ADA, se bazeaza pe existenta a cel putin doua valori mai mari dect urmatoarele nivele (valori ale glicemiei n plasma venoasa): pe nemancate >95 mg/dl (>5,3 mmol/l); la 1h >180 mg/dl (>10,0 mmol/l); la 2h >155 mg/dl (>8,6 mmol/l); la 3h >140 mg/dl (>7,8 mmol/l). Criteriile de diagnostic ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) difera de cele ADA. Astfel, OMS recomanda, n cazul n care testul scurt cu 50 g glucoza oral este pozitiv (glicemia la 1h >139 mg/dl), efectuarea testului cu 75g glucoza care este interpretat conform criteriilor OMS. Daca nu este diagnosticat si tratat cu cea mai mare atentie, diabetul gestational va duce la afectarea fatului si aparitia complicatiilor in cursul sarcinii, la nastere si imediat dupa aceea, dar si pe termen lung, evidente in copilarie sau la adultul tanar. Daca fatul este afectat in primul trimestru atunci poate apare avort spontan, intarziere precoce in dezvoltarea intrauterina si malformatii congenitale. Daca hiperglicemia apare in trimestrul doi de sarcina pot apare ulterior tulburari comportamentale si ale intelectului. Daca afectarea se produce in ultimul trimestru copilul poate avea o greutate mai mare decat normalul la nastere si va avea un risc crescut pentru obezitate si diabet zaharat in cursul vietii. Nivelul crescut de glucoza pe care il primeste fatul prin intermediul placentei va stimula secretia lui de insulina pentru a scapa de acest surplus de zahar. Primind o cantitate de energie mai mare decat este necesar pentru crestere, fatul va depune surplusul sub forma de grasime si se vor ingrasa, ajungand sa fie la nastere mai mare si mai greu decat este normal (=macrosomie). Ei pot avea probleme la nivelul umerilor in cursul nasterii si dificultati de respiratiei dupa nastere. Datorita faptului ca secretia de insulina este mare, iar dupa nastere aportul de glucoza mic, poate apare o scadere sub normal a glucozei in sange (hipoglicemie). S-a demonstrat ca bebelusii cu nivele mari ale secretiei de insulina au risc crescut pentru a deveni obezi si a dezvolta diabet de tip 2 la varsta adulta.