CORDUL PULMONAR

Cordul pulmonar reprezinta suferinta inimii indusa de boli acute sau cronice, dar primare, ale vaselor sau tesuturilor pulmonare. Cordul pulmonar este o forma de insuficienta cardiaca in care boala cauzala se afla in afara structurilor inimii, adica in plamAn (organul situat ca sens al circulatiei sangvine in fata venticulului drept). Cauze: Bolile care pot produce cordul pulmonar sunt extrem de variate, dar se caracterizeaza in mod fundamental prin prezenta in grade variate a doua fenomene: -scaderea ventilatiei alveolelor pulmonare -reducerea spatiului vascular pulmonar Din punct de vedere cauzal, aceste fenomene sunt capabile sa produca cordul pulmonar pe cai diferite numai pana in momentul instalarii hipertensiunii din circulatia arteriala pulmonara. Din acel moment, daca factorii cauzali nu sunt inlaturati, inima dreapta este din ce in ce mai solicitata de rezistenta ce o are de invins in timpul contractiei si in final devine insuficienta ca si activitate. Scaderea ventilatiei alveolare pulmonare determina scaderea concentratiei oxigenului in sange, cresterea concentratiei bioxidului de carbon si acidoza (scaderea pH-ului sanguin). Acestea, la randul lor cu cat sunt mai accentuate cu atat produc o mai marcata constrictie vasculara la nivelul arterelor mici pulmonare si in acest fel induc cresterea presiunii din artera pulmonara. Se ajunge in final la dilatatea si marirea in volum (hipertrofia) ventriculului drept care, la un moment dat nu mai poate sa satisfaca necesitatile si face ca sangele sa stagneze in sens retrograd. Cordul pulmonar acut este determinat in general de obstructia acuta (astuparea) a unui vas pulmonar mare printr-un cheag plecat din teritoriul venos (tromboembolism). Cele mai frecvente cauze de aparitie a acestui accident sint: tromboflebitele acute, fracturile de membre inferioare imobilizate in aparate gipsate, interventiile chirurgicale pe abdomen si micul bazin, infectiile pelviperitoneale de dupa nastere si traumatismele abdominale. BOLILE CE POT PRODUCE CORDUL PULMONAR 1.Boli ale tesutului pulmonar sau ale cailor respiratorii intratoracice: -astmul bronsic -emfizemul pulmonar -infectii pulmonare cronice -fibrozele pulmonare 2. Boli ale custii toracice si pleurei: -deformarile importante ale structurilor toracice osoase -bolili muschilor ce asigura ventilatia -pahipleurite intinse (inflamatii ale foitelor ce invelesc plaminii) 3. Tulburari ale reglarii ventilatiei: -plamanul de altitudine -sindromul de hipoventilatie al obezilor -apnee de somn 4. Boli vasculare pulmonare -hipertensiunea pulmonara primitiva -tromboembolismul pulmonar (acut sau cronic) -arteritele pulmonare Forme: In functie de modul cum se produce boala, exista doua forme de boala:acuta si cronica. Cordul pulmonar acut este o urgenta medicala majora si semnifica o insuficienta brutala a inimii drepte in timp in forma cronica, insuficienta inimii drepte se produce in timp. Simptome: Modul de manifestare a cordului pulmonar acut este de obicei brusc, iar la unii bolnavi apar o serie de semne si simptome care atrag atentia asupra posibilitatii mobilizarii unor cheaguri ce se opresc in plamani. Astfel, febra de cauza neclara, pulsul accelerat si crizele scurte de sufocare, insotite de anxietate sugereaza tromboembolismul pulmonar, mai ales in contextul cauzal respectiv. Manifestarile clinice ale cordului pulmonar cronic raman timp indelungat acoperite de simptomatologia bolilor cauzale cu localizare pulmonara. Deoarece deseori bolile cauzale sunt cele de tip emfizem pulmonar, bronsita cronica sau astm bronsic, boli in care tulburarile de respiratie (dispneea) sunt simptome frecvente se ignora complet diagnosticul de cord pulmonar. Totusi unii bolnavi, care desi s-au obisnuit sa tuseasca in mod cronic sau in episoade acute cu ocazia unor infectii remarca, dupa un timp, ca senzatia de lipsa de aer, anterior intermitenta, devine aproape permanenta si se prezinta la medic din acest motiv. Tulburarile de respiratie (dispneea) nu sunt influentate de pozitia corpului, iar bolnavii tolereaza la fel de bine sau la fel de prost atit pozitia culcata cit si pozitia in sezut. Astfel majoritatea bolnavilor sunt diagnosticati numai in momentul cand decompensarea cordului este atit de evidenta incit ea nu mai poate fi ignorata. In afara de dificultatile respiratorii (dispneea), mai apar si alte simptome: -conturarea excesiva si congestia venelor gatului (turgescenta venelor jugulare) -cresterea congestiva a ficatului, determinata de stagnarea sangelui in circulatia venoasa (hepatomegalie) -umflarea picioarelor (edeme) In mod deosebit bolnavii care sufera de cord pulmonar cronic se caracterizeaza prin: -coloratia albastra inchisa a buzelor, unghiilor si a tuturor zonelor vasculare vizibile prin piele (cianoza). Aceasta coloratie este net mai intensa decat cea a bolnavilor cu insuficienta cardiaca congestiva globala, avand uneori chiar o tenta negricioasa. Medicul de medicina interna si medicul cardiolog diagnosticheaza boala in functie atat de simptome, examenul clinic cat si de alte analize de laborator suplimentare. Pentru ca toate fenomenele se produc lent si in general fara o exprimare la nivel clinic, numai investigatiile specifice, pot evidentia in fazele de inceput, cresterea semnificativa a presiunii din artera pulmonara. -Numarul de globule rosii creste semnificativ, depasind deseori cifra de 6 milioane/mm3, iar procentul de globule rosii din singele total (hematocritul) trece de 50%. -Creste vascozitatea sangvina -Creste numarul trombocitelor sangvine ce duce la producerea de microcheaguri sangvine(microtrombi) care ingreuneaza si mai mult circulatia pulmonara si accentueaza hipertensiunea din artera pulmonara. Tratament: Insuficienta inimii drepte, acute sau cronice, beneficiaza de tratamente specifice care se aplica sub strict control medical in spitale. Tratamentul cordului pulmonar cronic decompensat se efectueaza initial numai in spital. Pentru ca tratamentul sa dea bune rezultate, bolnavului ii revine rolul important de a colabora cu medicul. Respectarea cu strictete a prescriptiilor medicale asigura reusita tratamentului. Bolnavii cu diagnosticul de cord pulmonar stabilit, al caror tratament a fost deja initiat in urma unei internari, trebuie sa stie o serie de lucruri ce vizeaza prevenirea recidivelor. In primul rand fumatul este interzis cu desavirsire, definitiv, deoarece fiecare tigara fumata produce vasoconstrictie pulmonara, bronhoconstrictie si reduce concentratia de oxigen din sange, crescand-o pe cea de bioxid de carbon. In al doilea rand se recomanda evitarea infectiilor cailor aeriene superioare, precum si prevenirea bolilor pulmonare, bronsitelor acute. Trebuie evitate: frigul, umezeala, contactul cu alti tusitori. Cei cu infectii cronice trebuie sa urmaze tratamente cu antibiotice sau alte medicamente (chimioterapice) in mod intermitent sau continuu, conform indicatiilor medicale. In al treilea rand, bolnavii cu crize de spasm bronsic(astm bronsic, bronsita cronica bronhospastica, emfizem pulmonar obstructiv) trebuie sa evite toate circumstantele si toti factorii care au actiune nefavorabila asupra felului cum respira. Recomandari: In cazul in care apare totusi o afectiune infectioasa intercurenta a cailor respiratorii superioare sau inferioare sau se produce o acutizare a unei infectii cronice este necesar ca tratamentul antimicrobian sa fie inceput imediat. Este important de stiut ca numai medicul poate hotara cu ce medicament trebuie urmat tratamentul, autoadministrarea de antibiotice si chimioterapice fiind o greseala grava. Doar medicul este in masura sa decida asupra tipului de medicament si dozelor folosite in functie de caz. Pacientii care au obisnuit sa foloseasca spray-urile medicamentoase antiasmatice necesita o supraveghere medicala mai stransa si masuri de educatie sanitara sustinute, atragindu-li-se atentia asupra pericolelor la care se expun prin excesul de medicamente bronhodilatatoare. Bolnavii de cord pulmonar cronic au mai frecvent decat populatia generala ulcere gastro-duodenale ignorate care, sub tratamente ce impiedica coagularea sangelui, pot sangera fara sa dea nici un simptom. Din acest motiv, supravegherea zilnica a scaunului, trebuie sa faca parte din obisnuinta bolnavului aflat in tratament cu anticoagulante, iar la modificarea materiilor fecale sa anunte medicul curant.Aspectul sugestiv de hemoragie este scaunul relativ moale, negru, lucios. Datorita raspandarii medicatiei bronhodilatatoare care stimuleaza sistemul nervos simpatic, trebuie cunoscut faptul ca aceasta induce cresterea pulsului si consumului de oxigen, iar la nivel pulmonar mareste cantitatea de sange venos care trece in circulatia arteriala fara sa mai treaca prin etapa schimbului bioxid de carbon-oxigen. Daca bolnavii se afla si sub tratament cu substante digitalice, utilizare abuziva a stimulantelor simpatice risca sa se insoteasca de aritmii cardiace grave. Uneori suferinta cronica a cordului drept determina in mod secundar, prin mecanisme complexe si suferinta cordului stang, moment in care se poate vorbi de instalarea insuficientei cardiace globale. Oprirea unui cheag intr-un vas pulmonar mai mic nu determina in general cordul pulmonar acut, ci produce infarct pulmonar. Repetarea infarctelor pulmonare la intervale scurte poate insa sa duca la instalarea suferintei acute a inimii drepte necesitand o interventie terapeutica rapida.