LITIAZA RENALA SAU PIETRELE LA RINICHI

5/549
label Sanatate autorenew 2025-09-29, 16:53
Aparitia pietrelor la rinichi depinde in mare masura de felul tau de viata si de mostenirea ta genetica.Rinichiul are una dintre cele mai grele si periculoase "slujbe" din organism: el trebuie sa se lupte cu tot felul de substante, care mai de care mai toxice si mai periculoase pentru sanatatea noastra. Chiar daca in mod obisnuit rinichii reusesc cu succes sa epureze toxinele din organism si sa controleze cantitatea de apa din corpul nostru, apar situatii cand substantele filtrate de ei in urina se cristalizeaza si se formeaza "pietrele". Cum apar "pietrele"?Denumirea medicala a acestora este de "calculi renali", nefrolitiaza (cand se formeaza in rinichi) sau urolitiaza (cand apar in caile urinare). Ele apar la persoanele care prezinta o anumita susceptibilitate genetica. Mai pot face litiaza renala si pacientii care urmeaza tratamente intense cu preparate de calciu din cauza unor tulburari de mineralizare osoasa. Daca aportul de calciu este mare, iar pacientul nu consuma suficiente lichide, atunci urina devine foarte concentrata si, in timp, se formeaza calculii renali. Aceluiasi risc sunt supusi si bolnavii cu infectii urinare netratate. Calculii se formeaza chiar pe aceste focare infectioase. In general, pe orice corp strain care se gaseste in urina se depun saruri si astfel apare litiaza. In afara acestor cauze, exista si tulburari metabolice genetice. Litiaza poate aparea chiar de la nastere. Calculii pot fi depistati la fat, prin ecografie, chiar intrauterin. De asemenea, litiaza poate aparea in primii ani de la nastere. La copii, aceasta afectiune trebuie tratata imediat, pentru a nu aparea complicatii. Nu trebuie insa minimalizat rolul important pe care il au dieta si hidratarea. Exista o serie de factori favorizanti ce predispun la formarea de calculi. In situatiile in care nu este suficienta apa in organism (deshidratare) rinichiul incearca sa o conserve eliminand o urina foarte concentrata. Ei bine aceasta urina concentrata favorizeaza cristalizarea moleculelor de calciu, oxalati, acid uric etc., adica formarea "pietricelelor". In urina normala exista totusi o serie de substante menite sa impiedice acest proces: citrat, magneziu, pirofosfat - citratul par a juca rolul cel mai important.Cum se manifesta colica renala?De multe ori, pietrele sunt identificate pe o radiografie abdominala facuta pentru diagnosticarea unei alte afectiuni. In general, persoanele care stiu ca au avut in familie antecedente de litiaza renala (rudele de gradul I si ll) ar trebui sa se controloze preventiv prin examen ecografic. Un astfel de control ar trebui efectuat anual. Calculii cu diametru sub 4 mm au 90% sanse sa parcurga tot traiectul urinar si sa se elimine singure fara sa declanseze vreun neajuns. Insa, de cele mai multe ori primul simptom este o durere violenta. Ea apare brusc cand piatra se `intepeneste`, producand blocarea, dilatarea, iritarea si contractiile spastice ale cailor urinare. Durerea pulseaza in spate, in dreptul rinichiului. Tipic, durerea din colica renala nu te lasa sa stai: oricat ai cauta o pozitie care sa mai aline un pic durerea, nu o vei gasi! Colica poate fi insotita de greata si voma. Ulterior, durerea iradiaza in organele genitale externe. Daca piatra este prea mare pentru a trece fara probleme, ea va produce leziuni ale mucoasei ce tapeteaza calea urinara si astfel se explica aparitia urinei rosiatice (urina hematurica: prezenta sangelui in urina). Pe masura ce piatra este impinsa mai aproape de vezica urinara, senzatia de a urina te va incerca mai des (poliurie) si este posibil ca o data cu urinatul sa simti si o arsura (disurie). Daca aceste simptome se asociaza cu semne de infectie (frisoane, febra) trebuie urgent sa mergi la medic!TratamentLitiaza renala nu are un singur tratament, exista mai multe metode.Tratamentele diferitelor tipuri de pietre difera foarte mult intre ele. De aceea medicul iti va cere spre analiza una dintre pietrele eliminate de tine. Prima linie a tratamentului este diagnosticarea exacta a tipului de calculi la care persoana respectiva este predispusa. Urmeaza preventia: "este mai usor sa previi decat sa tratezi"! Dieta este arma principala a preventiei, dar ea este ajutata si de medicamente sau chiar de chirurgie.Calculii sub 4 mm au sanse de 90% sa fie eliminati fara tratament. Daca au 5-7 mm, sansele scad la 50%. Pietrele mai mari de 7 mm "trec" foarte rar fara tratament.Una dintre cele mai moderne tehnici (litotritie extracorporeala) consta in distrugerea acestor calculi cu ajutorul undelor electromagnetice, ultrasunete,, fara utilizarea bisturiului. La Spitalul "Theodor Burghele" din Capitala exista un astfel de echipament, dar indicatiile sunt destul de restrictive, tratand in acest fel doar pacientii care nu au calculi mai mari de 1,5 centimetri. Daca piatra respectiva este unica si necomplicata, pacientul are sanse de 90 la suta sa o elimine dupa o singura sedinta. Prin litotritie calculul este sfaramat cu ajutorul acestor unde, acesta tranformandu-se in nisip, care ulterior este eliminat pe cale naturala de pacient. Metoda chirurgicala clasica este din ce in ce mai putin utilizatata, in Cluj practicandu-se metoda laparoscopica. Cea mai utilizata si eficienta metoda este nefrolitotomia percutana. Printr-o incizie de 1 centimetru se introduce in rinichi un aparat cu care se sfarama calculii si apoi toate fragmentele sunt scoase. Aceasta metoda are avantajul de a putea fi aplicata de mai multe ori la acelasi bolnav.Apa plata cu lamaie!Lasand de o parte pietrele care se formeaza datorita unor boli metabolice, toate celelalte sunt considerate a fi consecinta unei diete deficitare. Insetarea este prima incriminata in aparitia pietrelor! Bea cel putin 8-10 pahare de lichide pe zi, ai grija insa ce bei: bauturile racoritoare tip cola sunt acide si favorizeaza cristalizarea pietrelor. Ceaiul negru are multi oxalati. Nici berea nu este o varianta buna, intrucat creste eliminarea de acid uric si oxalati. Apa plata cu lamaie este cea mai buna solutie: putin calciu, mult citrat (inhiba formarea pietrei). Seara bea in continuare apa, chiar daca o sa te scoli peste noapte pentru a merge la toaleta. Altfel risti ca peste noapte rinichiul sa concentreze urina si sa pierzi tot ceea ce te-ai chinuit sa obtii peste zi.Ai voie lactate!Dupa ce multi ani de zile lactatele au fost aratate cu degetul pentru aparitia "carierelor de calciu", acum medicii privesc lucrurile diametral opus. Datorita unor studii temeinice s-a ajuns la concluzia ca excluderea completa a lactatelor din alimentatie, nu numai ca nu protejeaza impotriva aparitiei calculilor, ba dimpotriva! Carne putina! Carnea de orice fel (peste, pasare, vita, porc) determina aparitia unei urini acide, creste eliminarea de acid uric si oxalati - toate aceste "ingrediente" se combina si pot forma temutele pietre! Poti sa cresti insa consumul de legume si fructe. Exista si aici mici exceptii: nucile, arahidele, spanacul, taratele de grau contin multi oxalati! O legatura interesanta se poate stabili intre calciu si litiaza renala. Aproximativ 12% din populatie are litiaza renala, cele mai multe forme fiind cele cu oxalat de calciu sau cu fosfat de calciu. Desi etiologia acestei afectiuni este inca incerta, se stie ca orice hipercalciurie creste riscul de a dezvolta o litiaza renala calcica. Un aport alimentar crescut de calciu creste usor eliminarile urinare, cresterea fiind mai importanta la persoanele cu hipercalciurie. Oricum, si alti factori dietetici influenteaza cresterea calciului urinar (sodiul, proteinele). Un studiu prospectiv efectuat timp de 12 ani pe un mare numar de barbati a indicat ca litiaza renala simptomatica este cu 44% mai rara la barbatii care consuma mai mult calciu pe zi (in medie 1.326 mg/zi), fata de cei care consuma mult mai putin (516 mg/zi). Rezultate similare s-au obtinut pe un studiu efectuat timp de 4 ani pe subiecti de sex feminin. Autorii celor doua studii sugereaza ca un aport crescut de calciu ar putea inhiba absorbtia oxalatilor din alimente si ar reduce oxalatii urinari, acestia fiind un factor de risc pentru litiaza oxalica. Ipoteza este sprijinita si de un studiu in care subiectii au ingerat oxalati cu sau fara o suplimentare de calciu. Un aport suplimentar de 200 mg de calciu a scazut semnificativ absorbtia oxalatilor si eliminarea lor in urina. Desi persoanele cu litiaza renala calcica au fost supuse, in trecut, unei restrictii in ceea ce priveste aportul de calciu, un studiu recent a aratat ca eliminarea urinara de calciu este in mod esential influentata de aportul de sodiu. Un alt studiu a indicat ca pacientii cu o densitate osoasa redusa au fost cel mai frecvent indivizii cu un aport sodic marit si cu o eliminare ridicata a sodiului in urina. Aceste date au sugerat ca un regim hiposodat este foarte util la pacientii cu litiaza renala calcica. De asemenea, densitatea osoasa redusa a ridicat semne de intrebare in ceea ce priveste restrictia de calciu la care sunt supusi acesti indivizi. In prezent se considera ca singura modificare de comportament alimentar utila in prevenirea litiazei renale este cresterea aportului de lichide. Nu exista, deocamdata, studii clinice controlate care sa urmareasca efectele restrictiei sau ale suplimentarii cu calciu.