Sforaitule e o boala, nu un moft

label Sanatate autorenew 2025-09-29, 16:53
Numeroase cupluri si familii s-au destramat din cauza sforaitului. Ele nu au mai rezistat sa asculte concertele nazale ale partenerilor lor si si-au luat lumea in cap. Dar sforaitul nu le iarta nici pe femei. Foarte multe sforaie atat de infricosator ca nici ei, barbatii nu au rezistat. In cele mai fericite cazuri cei doi s-au mutat in dormitoare diferite. N-o sa va vina sa credeti, dar problema este foarte serioasa. E ca o maladie mondiala.

In Europa 45 la suta din populatie sufera din cauza sforaitului. Pentru un sfert dintre acesti oameni, sforaitul s-a cronicizat. Sforaitul se produce la nivelul gurii si al nasului si apare de regula cand aerul traverseaza cu greutate caile respiratorii. Uneori, muschii limbii, ai gatului si ai planseului bucal se relaxeaza atat de puternic in timpul somnului incat caile aeriene superioare se ingusteaza producand astfel sforaitul. Inaintarea in varsta, obezitatea, tranchilizantele, dormitul pe spate care produce implicit ingustarea cailor respiratorii ca alunecare a limbii si consumul ridicat de alcool sunt doar cateva dintre cauzele care favorizeaza instalarea sforaitului.



Vadit cuprinsi de rusine, oamenii ajung cu greu la medicul ORL, desi sforaitul este o boala, nu un moft. In cazurile grave, internarea este obligatorie. Familia ar trebui sa-i ajute in stabilirea diagnosticului, cu detalii din timpul concertelor nocturne. Tratamentele nu sunt ieftine. Una dintre solutii este cea chirurgicala. De cele mai multe ori este si singura. Uvuloplastia este indepartarea tesutului in exces de la nivelul palatului moale sau al omusorului, cu ajutorul laserului. Anestezia este locala, interventia chirurgicala durand aproximativ 30 de minute. O alta metoda este tubul de oxigen. Doar ca este cam incomod.

Pacientii ar trebui sa doarma cu o masca pe fata, la care este atasat tubul. Mai ingeniosi, americanii au inventat niste aparate dentare. Pretul e cam piperat, peste o mie de euro. Belgienii, inainte de a recomanda un tratament, monitorizeaza somnul pacientul, internandu-l o noapte in spital. Investigarea se numeste polisomnografie. La randul lor, cercetatorii din California, intentioneaza sa determine contractarea muschii din zona tesutului care prin vibratie produce zgomotul pe care toti il cunoastem sub denumirea de sforait. Daca boala nu a ajuns inca intr-o faza grava, exista si tratamente nechirurgicale. Schimbarea regimului, renuntarea la fumat, reducerea consumului de bauturi alcoolice, controlul refluxului gastroesofagian precum si controlul greutatii corporale sunt primele masuri ce se impun.