SI SARUTUL ARE O BOALA - MONONUCLEOZA INFECTIOASA

Este o boala infectioasa acuta si benigna provocata de virusul Epstein-Barr, fiind un virus ADN din familia herpesvirusurilor. Transmisia virusului, slab contagioasa, se face, in principal, pe calea salivei, de unde si denumirea de "boala sarutului" data uneori mononucleozei infectioase. Aceasta afecteaza mai ales adolescentii si adultii tineri. Vindecarea intervine, in general, spontan, dar astenia poate persista mai multe luni.Afectiunea apare frecvent, peste 90% din populatia adulta avand anticorpi pentru infectia cu virusul Ebstein-Barr. Cele mai multe infectii sunt inaparente, boala aparand mai frecvent la adolescenti si adultii tineri.Mononucleoza infectioasa are un tablou clinic polimorf, uneori cu predominanta unuia sau altuia din simptome, alteori mbraca o forma monosindromica. Incubatia: 4-6 saptamani (30-50 de zile). Debutul este brusc sau gradat, cu cefalee, febra, frison, anorexie, astenie. n forma completa sunt prezente angina si adenopatia. Perioada de stare este caracterizata prin: - febra 39-40C care persista pana la 10-14 zile, mai scazuta la copil, mai nalta si mai prelungita la adolescent; -angina, prezenta in 80 % din cazuri, cu amigdale hipertrofice, congestionate, frecvent cu exudat bogat, confluent, asemanator falselor membrane si care se nsoteste de durere la deglutitie si halena. ntre ziua 3-7 este prezent un enantem cu picheteu hemoragic pe palat si pe fraul limbii n circa 25 % din cazuri; -adenopatia prezenta n 100 % din cazuri, cu ganglioni hipertrofiati, de dimensiuni variabile, cu senzatie de tensiune dureroasa, fermi, duri la palpare, fara tendinta la supuratie. Pot fi afectate toate grupele ganglionare (cel mai frecvent ganglionii cervicali). Limfadenopatia poate persista cateva saptamani; -splenomegalia moderata, prezenta n 70-80 % din cazuri, atinge dimensiunile maxime la nceputul saptamanii a doua, regresand n urmatoarele 7-10 zile; -hepatomegalia relativ frecventa, e diagnosticata mai ales prin teste de laborator. n 8-18 % din cazuri afectarea hepatica e cu icter; cresterea TGP s-a evidentiat dupa a doua saptamana de boala, iar tulburarile hepatice dispar n cateva saptamani (nu s-a demonstrat cronicizarea hepatitei mononucleozice); -edem palpebral n peste 1/3 din cazuri; -eruptia rujeoliforma, rubeoliforma sau scarlatiniforma, uneori petesiala, poate fi indusa prin administrarea de ampicilina sau amoxicilina; -afectare pulmonara cu tuse uscata, paroxistica ce nsoteste o pneumonie interstitiala mononucleozica (cu sau fara reactie pleurala); -afectare cardiaca (6%) cu modificari ECG usoare (alungirea PR, ST sub/supradenivelat); -afectare renala (6%) cu albuminurie si hematurie uneori persistente.Evolutie: Febra scade n 2-3 saptamani, concomitent cu remisia anginei si ameliorarea starii generale. Persista adenopatia si modificarile hematologice. n 1-2 % din cazuri, evolutia se poate face cu recaderi. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR este esential. Diagnosticul poate fi confirmat printr-un examen serologic care verifica prezenta anticorpilor specifici. Transmiterea:- aeriana, prin picaturi;- direct, prin sarut;- prin obiecte contaminate recent cu secretii; - rar prin transfuzii Receptivitate: - generala, crescuta pentru formele inaparente Imunitate: - virusul poate persista n stare de latenta n organismul uman, producand sindroame limfoproliferative.Profilaxie si combatere: Masuri fata de izvorul de infectie- izolarea cazurilor grave n spital,- raportare numerica, periodica. Masuri fata de caile de transmiter- se recomanda pastrarea igienei corespunzatoare individuale si colective. Masuri fata de receptivi -nu exista un vaccin eficient mpotriva acestei infectii.Tratament:- izolare, repaus 10-14 zile;- tratament simptomatic;- tratament patogenic n functie de organul cel mai afectat;- tratamentul suprainfectiilor bacteriene;- corticoterapie la cazurile cu leziuni de autoimunitate (purpura, anemie hemolitica, neutropenie) sau n caz de hepatita severa dar nu mai mult de 5-7 zile.