CEZANNE, GAUGUIN SI SEURAT

label Divertisment autorenew 2025-09-29, 16:53
In Franta, la mijlocul anului 1880, curentul artistic din pictura, cunoscut ca "impresionism" a cedat locul unor evolutii radicale si individuate in arta. Trei artisti care au creat aceasta evolutie au fost Gauguin, Cezanne si Seurat.Impresionismul a fost o scoala controversata si foarte influenta a picturii franceze. Dupa ce critica ostila a fost invinsa, impresionismul a devenit in scurt timp conventional. Acest lucru a influentat formarea unui nou grup de tineri pictori, care au respins valorile artistice ale predecesorilor lor si au hotarat sa marcheze intr-un mod propriu, original, evolutia picturii ca arta.Trei lideri ai acestei contrarevolutii au fost artistii francezi Paul Cezanne, Georges Seurat si Paul Gauguin. Dupa ce lucrarile acestor trei artisti au castigat in timp o raspandita acceptare a criticilor, Roger Fry (1866-1934), critic de arta englez, a inventat termenul "postimpresionism", folosit in general pentru a descrie lucrarile celor trei artsti si de asemenea pentru a caracteriza lucrarile importantului lor contemporan, artistul olandez Vincent Van Gogh, a carui maretie nu a fost recunoscuta decat dupa moartea sa.Georges SeuratDintre cei patru postimpresionisti, Georges Seurat (1859-91) a fost cel care a ramas cel mai aproape de intentiile originale ale impresionismului. Cu siguranta, temele pe care le picta cu placere erau subiectele favorite ale impresionistilor: parizieni savurand dupa-amiezile de vara sau petrecerile de seara, viata de zi cu zi a suburbiilor si peisajele malului Canalului de nord. Fiu al unei familii relativ instarite, Seurat nu a avut niciodata grija zilei de maine, putandu-se astfel concentra si dedica pe deplin cercetarilor sale artistice. O hotarare tipica pentru profunzimea lui metodica a fost aceea de a dedica primii doi ani ai carierei desenului. Abia apoi Seurat a inceput sa lucreze in culoare.Modul lui Seurat de a aborda culorile era studiat si stiintific. Ideea centrala a lucrarilor lui era notiunea de "amestec optic". In loc sa amestece culorile pe paleta inainte de a le asterne pe panza, ceea ce pentru el insemna o pierdere de vibratie, el aseza pe suprafata picturii puncte distincte, de culoare pura, neamestecata, unul langa altul. Cand erau privite astfel, culorile fuzionau, creand un efect mult mai stralucitor. Marimea acestor puncte de culoare era atent calculata si varia in acord cu dimensiunea picturii si distanta de la care aceasta era privita. Aceasta tehnica de a picta in tuse divizate a fost numita "pointilism": exemplul clasic este pictura lui Seurat intitulata: O dupa amiaza de duminica pe insula La Grandejatte (1884-86).Dupa ce a investigat culorile, Seurat s-a concentrat asupra liniilor, cu credinta ca anumite linii pot provoca anumite emotii. De exemplu, liniile curbe indreptate in sus se pot folosi pentru a exprima fericirea, cele indreptate in jos pentru a exprima tristetea, iar liniile orizontale pot sugera calmul.Paul GauguinSpre deosebire de calmul si metodicitatea lui Seurat, Paul Gauguin (1848-1903) impartasea convingerea lui Van Gogh, cum ca pictura lupta sa exprime emotii interioare. De asemenea, impartasea dorinta artistului olandez pentru o lume mai armonioasa, cu toate ca aceasta cautare l-a dus departe, intr-o cultura cu totul diferita.Preferintele lui Gauguin pentru bogatia si varietatea culorilor si pentru exotic au fost probabil cultivate din timpul copilariei petrecute in Peru. Dar ca tanar adult a dus o viata cu totul obisnuita. Dupa o perioada petrecuta in marina comerciala franceza a devenit functionar de bursa. S-a casatorit, a avut cinci copii si s-a mutat intr-o suburbie, langa Paris. Abia la 35 de ani, dupa ce succesul in afaceri i-a asigurat o situatie materiala confortabila, Gauguin a decis sa se ocupe exclusiv de pictura. La scurt timp, a constatat ca ii este imposibil sa-si intretina familia, a renuntat la efort si a plecat in 1886 in colonia artistilor din Pont-Aven, din Bretania. A fost atras de viata religioasa primitiva, dar intensa, descoperita acolo. In pictura Viziune dupa Predica el incearca sa ilustreze lumea nevazuta a spiritelor si demonilor. Acesta a fost momentul rupturii sale definitive de stilul impresionist, intrucat, in locul tuselor fragmentate, Gauguin aplica culoarea pe panza pe suprafete intinse si netede.Pasiunea lui Gauguin pentru primitivism l-a determinat sa caute, in cele din urma in afara granitelor, un mod de viata mai natural, mai adevarat. Ultimii 12 ani din viata i-a petrecut alternand lungi sederi in Tahiti si insulele Marchize, cu scurte vizite la Paris. Insulele Marilor Sudului i-au sustinut din plin inspiratia. Una dintre cele mai caracteristice trasaturi ale lucrarilor sale din Tahiti este folosirea suprafetelor netede, compozitii asemenea frizelor, la care probabil a fost influentat de arta egipteana.Paul CezanneSpre deosebire de Gauguin, care dorea sa exprime in picturile lui spiritui lumii, Paul Cezanne (1839-1906) a cautat sa studieze lumea materiala. S-a nascut intr-o familie instarita din Aix-en-Provence, s-a dus la Paris la inceputul anului 1860, unde a intrat in contact cu lucrarile impresionistilor si mai ales cu modul lor de a picta in natura. Cu toate ca Cezanne a expus lucrari alaturi de impresionisti, el nu s-a identificat niciodata total cu punctele lor de vedere. Dezaproba trecatoarele impresii de lumina si isi privea propriile picturi ca pe niste "constructii dupa natura". Credinta lui era ca pictorul trebuie sa vada geometria ascunsa a peisajului. Pentru a reusi compozitii solid construite, Cezanne si-a ales un stil propriu, diferit, de a reda culoarea pe panza.In 1886, in urma decesului tatalui sau, care i-a lasat o mostenire substantiala, Cezanne se intoarce pe mosia familiei sale in Aix. Peisajele provinciei natale s-au dovedit pline de inspiratie: exista peste 60 de picturi numai cu muntele Saint-Victoire. Cand picta, se concentra indelung asupra fiecarui subiect, elaborand teorii ce vor avea o innuenta semnificativa asupra generatiilor viitoare. Cubistii, in special, au fost puternic influentati de stilul lui Cezanne de a arata acelasi obiect, din mai multe unghiuri, deodata. Artisti precum Picasso, Braque si Leger au dezvoltat aceasta idee in lucrarile lor la inceputul secolului 20.CAPODOPERE:PAUL GAUGUIN (1848-1903) Viziune dupa Predica (1888) Galeriile Nationale din Scotia Hristosul galben (1889) Galeria Albright-Knox, Buffalo De unde venim? Ce suntem? Incotro ne indreptam? (1897) Muzeul de Arte Frumoase, Boston Calulalb (1898) Muzeul d'Orsay, ParisPAUL CEZANNE (1839-1906) Jucatorii de carti (1890-92) Institutul Courtauld, Londra Femeia cu vasul de cafea (1890-94) Muzeul d'Orsay, Paris Lacul din Annecy (1896) Institutul Courtauld, Londra Mere si portocale (1895-1905) MuzeuI d'Orsay, ParisGEORGES SEURAT (1859-91) La Grande Jatte (1884-86)Institutul de Arta, Chicago Plimbare (1888) Muzeul Metropolitan de Arta, New YorkFemeie tanara pudrandu-se (1890) Institutul Courtauld, Londra Circul (1890-91) Muzeul d'Orsay, Paris