CRUCIADELE

label Divertisment autorenew 2025-09-29, 16:53
Zelul religios, cruzimea, cavalerismul si lacomia, toate au detinut un rol important in istoria dramatica a cruciadelor. Acestea erau expeditii militare, trimise din Europa medievala, cu scopul de a recastiga de partea crestinismului Palestina si Siria. In secolul al XI-lea Europa crestina supravietuise unui numar insemnat de crize grave si era in plina expansiune. Printre inamicii fortati sa se retraga se numarau si arabii musulmani din Spania si Sicilia. Pe neasteptate, un impuls iesit din comun, i-a determinat pe europeni sa-si indrepte atentia, cu scopul invaziei, asupra indepartatei zone de est a bazinului mediteranean, controlata de musulmani. In centrul acestei zone se afla Tara Sfanta, venerata de crestini, ca fiind locul in care a trait si murit Isus din Nazareth. Acest razboi a devenit unul sfant, in care cei implicati au "luat crucea" si au devenit cruciati (de la cuvantul latinesc crux-cruce).O cerere de ajutorUna din cauzele declansarii primei cruciade a fost apelul adresat Papei de catre imparatul bizantin Alexius I. Vreme de mai multe sute de ani, Bizantul a servit ca zona-tampon a crestinismului impotriva islamismului militant. Infrangerea de la Manzikert, din anul 1071, a dus la pierderea aproape in intregime, a Asiei Mici (Turcia moderna), care a reprezentatintotdeauna pentru Bizant, o sursa de forta de munca si de bani. Aflati in pericol de moarte, mandrii bizantini au fost obligati sa ceara ajutor extern.Invingarorii de la Manzikert nu erau arabi ci turci selgiucizi, nomazi fiorosi convertiti la islamism si care au devenit puterea principala in Orientul Mijiociu. Daca arabii fusesera mai retinuti, noii veniti s-au impus intr-un mod violent tn fata pelerinilor europeni, veniti intr-un numar din ce in ce mai mare, pentru a vizita locurile sfinte. Aceasta a constituit o alta cauza, care l-a determinat pe Papa Urban II sa predice in favoarea unei cruciade, in anul 1095, in cadrul consiliului de la Clermont. Ajutorul acordat bizantinilor a devenit mai putin important, in comparatie cu recucerirea Tarii Sfinte de catre crestinatate. Dupa cum a subliniat insusi Urban II, crima, jaful si infiintarea unor noi domenii, au devenit perfect acceptabile atata timp cat victimele erau "necredinciosi", care nu meritau nimic altceva. Indemnurile Papei si pledoariile vehemente ale zelosului Petru Eremitul au fost primite cu un val de entuziasm. Incep sa se organizeze expeditii militare, numite cruciade, in diferite parti ale Frantei, Germaniei si Italiei. Mii de oameni s-au adunat pentru a forma armate care inaintau omorand evrei, jefuind si creand neliniste pe unde treceau.InfrantiTraversand Europa, sub conducerea lui Petru Eremitul si a unui cavaler numit Walter cel Sarac, ei au ajuns in final, in capitala Biazantului, orasul Constantinopol. De aici, imparatul Alexius, speriat, ii transporta peste Bosfor, in Asia Mica, unde sunt zdrobiti de turcii selgiucizi. O explozie similara, de isterie a maselor a izbucnit o suta de ani mai tarziu, atunci cand preofi tineri din Franta si Germania au lansat ofensiva numita "Cruciada copiilor".Se spune ca ea ar fi avut la baza legenda lui Hamelin, dar i-a costat viata pe multi copii, nici unul dintre ei nereusind sa ajunga in apropierea Tarii Sfinte.RazboiniciiPrima cruciada a inceput atunci cand contingentele de cavaleri si razboinici si-au croit drumul, pe uscat si pe mare, pana la Constantinopol. Conducatorii lor erau nobili printre care: Raymond de Toulouse, Godfrey de Bouillon si Bohemond de Tarento. In mod semnificativ, acesti barbati aveau nume rasunatoare, dar detineau in realitate, domenii mici, ceea ce ii facea sa fie direct interesati de cucerirea unor noi teritorii in est. Crucialii nu au fost prea bine primiti de catre imparatul Alexis care, in locul acestor barbati independenti, zgomotosi, uneori chiar periculosi, sperase sa soseasca mercenari obedienti. O slabiciune a cruciatilor a reprezentat-o neincrederea ce domnea intre greci si "franci" - nume generic dat cruciatilor atat de greci cat si de musulmani, fara a tine cont de nationalitatile lor. In urma unor manevre abile, Alexius i-a determinat pe cruciati sa jure ca-l vor recunoaste ca imparat al oricaror teritorii, foste bizantine, pe care acestia le-ar recucerii de la turcii selgiucizi. Cruciatii au fost obligati sa-si respecte juramantul, in cazul cuceririi orasului Niceea. Au uitat insa repede de el dupa faimosul mars de-a lungul Asiei Mici si dupa repurtarea primei lor victorii, in anul 1097, la Dorylaeum.Cu toate ca greutatea armurii purtate de cruciati, trebuie sa fi fost greu de suportat in climatul fierbinte, aceasta armura a blindat practic cavaleria de atac, facand-o foarte rezistenta. De cealalta parte, cavaleria turca se aseza in pozitii statice foarte rar pentru a nu se expune sarjelor inamicului, preferand sa se invarte in cercuri, in jurul inamicului. In timpul atacurilor cu sageti asupra cruciatilor, ei se mentineau la distanta. Soarta bataliilior era nesigura deoarece sagetile turcesti nu reuseau sa produca decat rani usoare, in vreme ce fortele cruciatilor includeau un numar de arcasi, ale caror arme aveau o raza de actiune mai mare si produceau rani mai severe. In mod obisnuit, rezultatul oricarui conflict depindea de strategie, de coordonare si de alti factori, cum ar fi de exemplu, unitatea comandantilor. Unitatea era punctul slab al feudalilor europeni deoarece conducatorii aveau tendinta de a fi gelosi unii pe ceilalti. Cavalerii si nobilii erau mai interesati de gloria personala decat de bunul mers al intregii armate.Statele cruciatilorPrimii cruciati au avut noroc in alegerea momentului atacului. Domeniile turcilor selgiucizi erau fragmentate in mici state rivale. In anul 1098, marele oras Antiohia a fost cucerit de franci, invingand o mare forta turceasca. Un an mai tarziu a fost cucerit insusi orasul Ierusalism. Acest fapt a constituit o mare realizare a crestinatatii si a fost sarbatorita printr-un masacru general.Obiectivul expeditiei fiind atins, multi cruciati au preferat sa se intoarca acasa. Cei care au ramas, an continuat sa lupte de-a lungul coastei mediteraneene de est. In cele din urma, au fost intemeiate patru state ale cruciatilor: regatul Ierusalimului, comitatul Tripoli, principatul Antiohiei si comitatul Edessei. Godfrey de Bouillon a fost ales primul conducator al regatului Ierusalim, situat la fel de departe ca Akaba de Marea Rosie. Practic, el era si conducatorul celorlalte state, cu toate ca organizarea de tip feudal a acestora, ii confereau o autoritate limitata. Statele cruciatilor nu s-au aflat niciodata in siguranta. Nici macar in perioada lor cea mai buna, ele nu au reusit sa se extinda pana la frontierele naturale desertice, care le-ar fi usurat mult apararea. Turcii reprezentau, in schimb, o permanenta amenintare. Ei detineau controlul asupra unor mari orase cum ar fi Alepp si Damasc. Chiar pe teritoriile lor, cruciatii reprezentau un grup putin numeros, dezbinat, care conducea o populatie majoritar musulmana, de o loialitate indoielnica. Probabil ca ei nu ar fi supravietuit mult timp daca nu ar fi fost sustinuti de doua grupari militare: Cavalerii Templului (Templierii) si Ordinul ospitalierilor (Ioanitii). Aceste grupari erau organizate dupa principii monahale (membrii lor faceau juraminte de saracie, castitate si supunere), dar erau formate din razboinici ce aveau sarcina de a apara Tara Sfanta si de a lupta impotriva necredinciosilor. Sub comanda lui Zengi, emirul de Mosul, la sfarsitul anilor 1120, turcii au atins un mare grad de unificare si expansiunea cruciatilor a tost oprita. Apoi, in anul 1144, Edessa a fost recucerita de catre turci. Fiind cel mai indepartat stat al cruciatilor si totodata si cel mai expus, recucerirea lui de catre turci nu a fost surprinzatoare dar i-a determinat pe europeni sa puna la cale o noua expeditie militara. Condusa de Ludovic VII, regele Frantei si de Conrad III, imparatul Germaniei, cea de-a doua cruciada a reprezentat un esec, din cauza lipsei de abilitate, de coordonare si de planificare a francilor.Epoca eroilorIn anul 1180, pe scena cruciadelor, a aparut un conducator kurd, de geniu, faimosul Saladin. Reunificand Egiptul si Orientui Mijiociu musulman, in anul 1187, el reuseste sa-i invinga pe cruciati in batalia de la Tiberas, captureaza Ierusalimul si cucereste restul regatului, cu exceptia marelui port Tyr. Cu scopul de a salva principatele ramase si de a recastiga Ierusalimul, s-a organizat cea de-a treia cruciada, poate cea mai faimoasa dintre ele. Imparatul romano-german Frederic I Barbarossa a strabatut Europa si Asia Mica dar a pierit in urma scufundarii accidentale a vasului. Doi alti monarhi, englezul Richard I Inima de Leu si Filip II August, regele Frantei au reusit sa ajunga pana la destinatie si ostilitatile au reinceput. Pe drum, Richard Inima de Leu a cucerit Ciprul pe care, mai tarziu l-a vandut regelui deposedat al Ierusalimului, Guy de Lusignan. Dupa un asediu care a durat doi ani, marele oras portuar Accra, a fost cucerit, in anul 1191 si cruciatii au pornit, din nou, catre Ierusalim. Dupa intoarcerea lui Filip II in Franta, s-a remarcat o mai mare unitate a comenzii, sub conducerea soldatului - rege Richard, lupta acestuia impotriva lui Saladin si respectul pe care cei doi si-l purtau, reprezinta cele mai cunoscute episoade ale istoriei cruciadelor. In urma unui mars bine gandit, de-a lungul coastei si avand un flanc protejat de mare, armata lui Richard Inima de Leu s-a luptat si a Invins fortele lui Saladin, in anul 1991, in batalia de la Arsuf. Turcii au fost obligati sa treaca in defensiva dar neintelegerile aparute in randul cruciatilor au facut ca aceasta victorie sa treaca aproape neobservata. In anul 1192, un tratat a consfintit controlul asupra litoralului, iar pelerinilor li se permitea intrarea in Ierusalim. Orasul a ramas insa, in mainile turcilor.Tradarea cauzeiDupa plecarea regelui Richard, epoca eroica a cruciadelor in Tara Sfanta, a luat sfarsit. Scopul initial al celei de-a patra cruciade a fost deturnat de catre venetieni, care, in acea perioada, defineau controlul comertului in zona mediteraneeana si erau domici sa obtina chiar suprematia. Navigand cu vase venetiene, cruciatii si-au platit transportul prin cucerirea, mai intai, a orasului Zara. Acesta a fost cedat venetienilor. A urmat apoi reinstalarea unui imparat renegat in orasul Constantinopol, care se bucura de sustinere din partea venetienilor.Dupa aceste evenimente, cruciatii au devenit din ce in ce mai greu de stapanit, pentru ca in final sa jefuiasca orasul si sa profaneze locurile sfinte, dandu-si frau liber resentimentelor fata de sofisticata cultura greceasca si a credintei lor onodoxe.Ultima cruciadaS-au mai organizat inca patru alte cruciade in afara Europei insa doar una s-a mai desfasurat in Tara Sfanta. Aceasta, a sasea cruciada (1228-29), a fost organizata de imparatul romano-german Frederic II, cunoscut pentru scepticismul sau religios. Cu toate ca fusese excomunicat de catre Papa, el a reusit sa cucereasca Ierusalimul, Bethleemul si Nazarethul.Acest castig s-a dovedit insa a fi doar unul temporar. Crestinii din Tara Sfanta au devenit din ce in ce mai dezbinati, in vreme ce sultanul Egiptului, revigorat militar, a inceput sa cucereasca fortificatiile cruciatilor, una dupa alta.Ultima incercareSpiritul cruciatilor, inca treaz, a fost cel care, in anul 1271, a dus la o ultima incercare, condusa de Ludovic cel Sfant (regele Ludovic IX al Frantei) si de printul Edward al Angliei (devenit mai tarziu Edward I) dar care a esuat la Tunis. Intre timp, in anul 1268, Antiohia apoi Jaffa (1271) si Tripoli (1289) sunt rand pe rand cucerite de sultanul Egiptului.Odata cu victoria musulmana, din anul 1291, asupra orasului Accra, s-a pus capat prezentei francilor pe continent. Nu se vor mai organiza alte cruciade in Tara Sfanta, cu toate ca termenul a mai fost folosit pentru a desemna si alte expeditii militare binecuvantate de biserica, cum ar fi, de exemplu recucerirea crestina a Spaniei, care a durat mai multe secole.Rezultatele cruciadelor sunt greu de evaluat. Cu siguranta, europenii s-au familiarizat cu cultura si stiinta islamica, si-au cultivat gustul pentru mancaruri exotice, matasuri, covoare si alte orientalisme. Probabil ca toate acestea s-ar fi petrecut oricum. Imperiul bizantin a fost de mai multe ori aparat de cruciati dar, cu toate acestea el a fost si pradat de mai multe ori. Antagonismele dintre catolici si crestinii ortodoxi, dintre crestini si musulmani, s-au ascutit. Practic, din punctul de vedere al "francilor" sau al "latinilor", cruciadele au reprezentat un esec aproape total - un episod fascinant dar prematur al istoriei expansiunii europene.