CULTURILE AFRICII

label Divertisment autorenew 2025-09-29, 16:53
Desi dezavantajata de conditiile geografice si climaterice, Africa a dat nastere unei mari diversitati de culturi si regate. Dar strainii —la inceput arabii, apoi europenii - au avut o influenta distrugatoare din ce in ce mai putemica asupra vietii din Africa.Africa a fost probabil leaganul rasei umane. In tinuturi ca Olduvai Gorge din Tanzania au fost descoperite oase si unelte, despre care expertii afirma ca ar fi mai vechi de doua milioane de ani. Desi exista inca dispute cu privire la linia exacta de descendenta, este foarte probabil ca stramosii indepartati ai omului modem au evoluat cu foarte mult timp in urma pe continentui african.Bariera desertuluiMult mai recent - aproximativ din anul 8000 i.e.n. - oamenii Epocii de Piatra populau intreaga Africa de Nord, pe atunci verde si fertila, dupa cum aflam din imaginile expresive pe care le-au desenat pe peretii pesterilor si ai adaposturilor de piatra. Ulterior, intre anii 4000 si 2000 i.e.n, a avut loc o modificare a climatului, pamantul s-a uscat si a aparut giganticul desert Sahara. De atunci, noilor idei si tehnici le-au trebuit secole sa traverseze bariera desertului, ceea ce a determinat o dezvoltare lenta a teritoriilor africane aflate la sud de Sahara, intre timp Africa de Nord a devenit o parte separata a culturii mediteranene, mai intai dand nastere civilizatiei vechiului Egipt, ulterior fiiund integrata culturilor clasice (greaca si romana), iar apoi lumii islamice.In restui Africii viata "a fost puternic influentata de conditiile geografice si climaterice, care au facut comunicarea dificila si a fost continuu amenintata de boli. Printre formatiunile geografice se numarau zone intinse de desert si paduri ecuatoriale, platouri inalte de pe care raurile se pravaleau in cascade grandioase, ce le restrangeau utilitatea de cai naturale de comnert si transport. Cu toate acestea agricultura se raspindise in teritoriile africane din sudul Saharei cu mult inaintea erei noastre si aproximativ din 200 i.e.n. cunostintele despre prelucrarea metalelor erau raspandite dinspre Nord-Est; progresul agriculturii in Sud era extrem de lent, dar cu toate acestea in 1200 e.n. doar pigmeii si locuitorii tufisurilor mai traiau in Epoca de Piatra. Totusi, tehnicile agricole au ramas primitive, iar roata si plugul erau practic inexistente in culturile bastinase africane.O cale de comunicatieValea Nilului era linia principala de comunicatie intre Nord si Sud, motiv pentru care nu e deloc surprinzator faptul ca primele culturi non-mediteranene importante ale Africii au aparut pe pamantul kusilor, in sudul Egiptului, unde astazi se intinde Sudanul. In 1000 i.e.n. Kus a devenit regat independent avand capitala proprie la Napata (kusifii sunt numiti cateodata si napatieni). La sfarsitul secolului VIII i.e.n. a devenit destul de putemic pentru a cuceri Egiptui si si-a intemeiat propria dinastie de faraoni, alungata abia in 680 de catre asirieni.Acest conflict a avut si o influenta pozitiva, kusirii invatand de la asirieni tehnica topirii fierului. Acest lucru s-a dovedit important in secolul urmator cand capitala kusita a fost mutata la Meroe, oras bogat in minereuri, situat 300 de mile mai la sud. Fierul si aurul au facut din Kus un regat bogat, in care ulterior s-a dezvoltat o cultura complexa, fara indoiala influentata de egipteni (au fost gasite hieroglife kusite ce nu au putut fi descifrate si chiar piramide kusite).Regatul Kus a supravietuit o perioada lunga de timp, pana cand in anul 300 e.n. a fost distrus de o putere noua rasarita in Africa de Nord-Est - Aksum sau Etiopia. Acest regat a avut un destin aparte. Convertit la religia crestina in secolul IV, a fost rupt de restul crestinatatii 300 de ani mai tarziu, ca urmare a invaziei Arabiei Islamice, ce navalise asupra Africii de Nord. Timp de patru secole Etiopia a fost singurul stat crestin din Africa, cunoscut europenilor doar din legendele crestine despre Prester John, un monarh crestin despre care se spunea ca ar conduce un regat undeva in centrul Africii. Spre deosebire de alte culturi africane non-islamice, Etiopia era literata. In izolarea sa a reusit sa-si dezvolte o cultura crestina bogata si deosebita, indrumata pana in 1974 de monarhi care ca "lei ai lui Iuda" pretindeau a fi urmasii regelui evreu Solomon si ai reginei din Sheba.Rutele comercialeIncepand din secolul I e.n., cand camila a fost adusa in Africa de Nord, desi inca misterioasa, Sahara a incetat sa mai fie o bariera impenetrabila. Caravanele ce strabateau desertul duceau aur, fildes si piele marocana la Marea Mediterana, aceste produse luand in cele din urma drumul Europei, care trimitea in schimb panzeturi si bunuri de lux.Orase precum Timbuktu, situate la marginea sudica a Saharei au prosperat in urma acestui comert si o serie de imperii dominau vecinatatea raului Niger (Sudanul de Vest) si a lacului Chad. Ghana, Mali, Songhai si Kanem-Bornu au coexistat si s-au succedat unele altora, pana cand la sfarsitul secolului XVI un razboi dezastruos cu Marocul a faramitat regiunea in mici state beligerante. (Trebuie amintit ca un numar de state moderne ale Africii, devenite independente abia in anii '60 sau ulterior, poarta denumiri preluate din istoria timpurie a Africii - Ghana, Mali, Zimbabwe, Lesotho. E important sa nu se confunde vechile state cu cele modeme, care de cele mai multe ori ocupa un loc diferit pe harta.)In jurul anului 1000 e.n. invatatura islamica a traversat desertul o data cu comerciantii arabi. Conducatorii marilor imperii africane din Sudanul de Vest au fost convertiti, dar cu toate acestea majoritatea supusilor lor si-au pastrat vechile credinte si zei. S-a dezvoltat o cultura islamica infloritoare, iar Timbuktu - tratata cu indiferenta si marginalizata de Europa - a devenit resedinta unei universitati faimoase in lumea musulmana. Majoritatea informatiilor pe care le detinem despre viata de zi cu zi a populatiei africane din acesta regiune provin din insemnarile unor calatori arabi, cum ar fi Ibn Battuta - un istoric din secolul al XIV-lea.Arabii au raspandit islamismul si in estul Africii, unde populatia vorbitoare de bantu juca rolul de intermediar pe rutele comerciale ce se intideau din interiorul Africii pana in Asia. In jurul anului 800 e.n., arabii s-au stabilit pe coasta si s-au amestecat cu populatia vorbitoare de bantu, astfel luand nastere o noua limba numiti swahili.Orase de pe coasta de estPe masura ce comertui pe Oceanul Indian s-a dezvoltat, coasta de est s-a imbogatit din exportul de aur si au aparut orase frumoase si prospere ca Zanzibar, Mombasa si Kilwa. Merita amintit faptul ca vasele arabe au traversal oceanul spre India cu cateva secole inaintea exploratorului portughez Vasco da Gama, care poate nu ar fi ajuns la Calicut in 1498 daca nu ar fi fost ghidat de experimentatii carmaci de pe coasta de est. Bunele relatii nu au fost de lunga durata, deoarece in cativa ani portughezii au jefuit si devastat Mombasa si celalte orase arabe, transformandu-le intr-un avanpost colonial cu numele de Mozambic. O mare pane a aurului ajuns pe coasta de est provenea dintr-un regat din interiorul continentului, in centrul caruia s-ar parea ca se afla cetatea de granit Marele Zimbabwe. Majoritatea constuctiilor africane precedente epocii moderne - chiar si palatele - erau facute din materiale cu rezistenta scazuta cum ar fi kit, buruieni, caramizi si stuf. Astfel, masivele vestigii din Zimbabwe sunt unice in sudul Africii; zidurile si tumurile lor au fost construite cu multa maiestrie prin simpla, dar perfecta potrivire a blocurilor de piatra, unele peste altele, fara a folosi mortar pentru a le fixa.Cine a construit Marele Zimbabwe?Deoarece nu s-au gasit dovezi scrise cu privire la istoria sa, Zimbabwe a fost mult timp invaluit in mister. Primii colonisti europeni, convinsi de superioritatea lor fata de africani, au refuzat sa creada ca un popor de negri ar fi putut realiza aceste constructii monumentale si le-au atribuit fenicienilor sau reginei din Sheba. Dar in ciuda putinelor informatii detinute, nu exista nici o indoiala ca statul Zimbabwe a fost creat de poporul Shona - cel mai probabil la inceputul secolului VII e.n. - si a supravietuit pana in secolul XIX. Constructia capitalei, Marele Zimbabwe, a inceput in jurul anului 1200 si a durat pana in secolul XVI, cand asezarea a fost parasita din motive inca necunoscute.Desi la inceput nu a fost evident, sosirea marinarilor portughezi in vestul Africii a marcat pentru acest continent inceputul unei noi ere. Aproape de coasta, unde se afla astazi Nigeria, noii veniti au gasit regatul african Benin, care a supravietuit pana in 1897, cand a fost suprimat de britanici. Benin si vecinul sau, Ife, au dat nastere unor sculpturi recunoscute drept capodopere in intreaga lume. Dintre toate artele africane, cea mai remarcabila a fost sculptura, in special figurile si mastile sculptate in lemn, realizate in diverse stiluri non-realiste, extrem de expresive, ce aveau scopuri rituale. Sculpturile din Benin erau, dimpotriva, extrem de realiste, cele mai multe dintre ele fiind realizate pentru curte, dintr-un material mult mai sofisticat — bronzul. Luate ca prada dupa caderea Beninului, aceste sculpturi din bronz sunt doar cateva dintre cele mai deosebite comori africane, aflate acum in muzee occidentale.Pe langa lipsa cunostintelor in domeniul tehnologiei, marii majoritati a africanilor le lipsea protectia oferita de calitatea de membru al unei formatiuni politice putemice. Grupati in familii sau clanuri, ei reprezentau o prada usoara pentru negustorii de sclavi. Secole de-a randul, arabii au facut incursiuni in interiorul Africii, luand sclavi, dar europenii actionau pe o scara mult mai larga; incepand cu secolul XVII au trimis vapoare incarcate cu sclavi, pricinuind astfel o paguba incalculabila culturilor africane.Chiar si cele mai puternice state africane s-au implicat in acest comert rusinos. Incursiunile dupa sclavi si vanzarea lor pe aur au adus putere si bogatie regatului Ashanti la inceputul secolului XVIII. Ca urmare a succeselor inregistrate de razboinicii Ashanti, in fiecare an sacrul scaun de aur era impodobit cu mastile mortuare de aur ale dusmanilor ucisi. Statul Ashanti a reusit sa-si organizeze in capitala, Kumasi, un serviciu civil eficient si de asemenea si-a pus la punct un sistem de transmitere a informatiilor prin curieri, asigurandu-se o comunicare eficienta. Astfel a reusit sa-si mentina dominatia asupra statelor vecine si sa tina piept cu succes, pana in anii 1890 trupelor europene mult mai bine echipate.Contactul cu europenii a facut razboaiele africane mult mai distrugatoare, deoarece comerciantii din diferite natiuni concurau intre ei pentru extinderea zonelor de influenta, vanzand arme celor mai avansate state bastinase. Potrivit estimarilor, la mijiocul secolului al XVIII-lea doar orasul englez Binningham exportase in Africa peste 100.000 de flinte. Statele africane au continuat sa se ridice si sa decada inca cateva secole, pana la interventia directa si decisiva a statelor europene.La inceputul secolului XVIII, poporul Fulan si-a format in vestul indepartat un stat propriu, Futa Jallon si urmarind renasterea islamismului au incercat sa converteasca statele vecine. Timp de o suta de ani sau mai mult, sectele musulmane din acesta regiune a Africii au purtat cumplite razboaie doctrinare.ZulusiiUltimii mari cuceritori africani au fost zulusii din Africa de Sud. Triburile zuluse au fost unite in secolul XIX de Dingiswayo, sprijinit de faimosul Shaka, un geniu militar care a pus la punct noi tactici ce au facut din armata sa teroarea regiunii. Dupa moartea lui Dingiswayo, Shaka a devenit regele zulusilor si a pornit razboaie impotriva celorialte triburi.Pana in anul 1820 Shaka a condus un imperiu ce se intindea pe o suprafata de 10.000 de mile patrate. Dar era urat si temut pentru ca se dovedise a fi un tiran crud, pe care puterea absoluta il adusese in pragul nebuniei. Nu doar dusmanii ci chiar si propriii sai generali si supusi erau ucisi din capriciu si de aceea multi au fugit in locuri situate departe de stapanirea sa. In cele din urma, in 1828, domnia sangeroasa a lui Shaka a luat sfarsit, cand acesta a fost ucis de fratele sau vitreg Dingane. In anii urmatori zulusii au ramas luptatori extraordinari, cum au avut prilejul sa constate pe propria lor piele britanicii in 1879. In cele din urma resursele superioare si puterea de foc ale acestora au distrus armata zulusa.Lupta pentru AfricaIn 1800 europenii controlau o parte relativ mica din Africa, in principal in zonele de coasta. Dar secolul XIX a fost o perioada de explorari indraznete si de activitate intensa a misionarilor crestini. In aproximativ 1809 a inceput lupta pentru Africa si aproape intreg continentul a fost ocupat sau pus sub o "protectie" stricta, de catre puterile europene. A urmat o era a colonizarilor, ce a marcat inceputul unei noi etape din istoria Africii.DATE IMPORTANTEaprox. 2 milioane i.e.n. Primate vestigii umane in Africa de Estaprox. 3000 i.e.n Civilizatia Egiptului in Epoca de Bronzaprox. 200 i.e.n - 300 e.n. Regatul Kusit al Napatei si Meroeuluiaprox. 100 infrangerea kusifilor de catre etiopieniaprox. 650- 1250 Imperiul Ghana in Sudanul de Vest asecolul VII Arabii musulmani cuceresc Africa de Nordaprox. 800Arabii incep sa se aseze pe coasta de est a Africii aprox. 1000Islamismul se instaleaza la sud de Sahara aprox. 1200- 1550 Imperiul Mali in Africa de Vest aprox. 1200- 1600 Construirea din piatra a Marelui Zimbabwe aprox. 1400-1600 Imperial Songhai in Africa de Vest aprox. 1400- 1600 Perioada de glorie a Regatului Beninanii 1450Primele contacte de anvergura cu portughezii 1518inceputul comertului transatlantic de sclavi 1652Primele asezari olandeze la Capul Bunei Sperante, Africa de Sudaprox. 1700 - 1850 Perioada de glorie a Imperiului Ashanti 1818 - 1828 Domnia regelui zulus Shaka