EPOCA RATIUNII

label Divertisment autorenew 2025-09-29, 16:53
Considerandu-se "partidul umanitatii", scriitorii si intelectualii secolului al XVIII-lea au inceput sa condamne ideile si institutiile invechite. Exercitand o influenta enorma, acestia au reusit sa transforme studiul omului si al societdtii.Secolul al XVIII-lea este adesea numit "Epoca Ratiunii", sau "Iluminismul". Dupa cum sugereaza si aceste denumiri, aceasta epoca a fost o perioada de progrese intelectuale, cand marii ganditori au sfidat dogmele existente, stabilind lucruri practice. Pentru aceasta era insa nevoie de mult curaj, deoarece viata europeana era inca dominata de traditii si obiceiuri, sustinute de autoritatea religioasa si de puterea statului. De exemplu, in multe tari, erezia era condamnata inca, in timp ce puterea regala si privilegiile aristocratice erau considerate sacrosancte.Ideile traditionale fusesera deja zguduite de Revolutia Stiintifica din secolele l6 si 17, ce a culminat cu lucrarea lui Isaac Newton (1642-1727) care a descoperit gravitatia si a oferit un model al universului: o ordine rationala, guvernata de legi matematice. In perioada iluminista s-a insistat asupra faptului ca principiile cercetarii stiintifice puteau fi aplicate si altor domenii, inclusiv politicii, societatii si religiei.O societate tolerantaMarea Britanie a fost indelung admirata de ganditorii iluministi, inspirand multe din ideile lor. In comparatie cu majoritatea tarilor continentale, societatea engleza era una libera, toleranta, in cadrul careia trecerea de la o clasa sociala la alta era relativ usoara. Prosperitatea Angliei sugera ca aceste valori generau rezultate excelente, la fel si progresele intelectuale realizate de Newton, John Locke (1632-1704) si de alti ganditori britanici.Locke a fost un personaj deosebit de important, care a pus la punct doua concepte de baza. Unul din ele este ca ideile unei persoane nu sunt innascute (prezente in momentui nasterii), ci sunt rezultatul experientei si reflectiei (Eseu asupra intelectului omenesc, 1690). Celalalt concept al lui Locke este ca guvernul, departe de a fi dictat de criterii divine, este infiintat pentru beneficiul comunitatii; mai departe, daca guvernul inceteaza sa mai fie benefic societatii (daca, de exemplu, un monarh devine tiran), atunci poporul are tot dreptui sa-l inlocuiasca (Doua tratate de guvem, 1690).Newton si Locke au fost precursorii Iluminismului, insa faptul ca Anglia avea o societate relativ deschisa si toleranta, a fost si motivul pentru care conflictul dintre vechile si noile idei nu a fost puternic.FilozofiiPrincipalul loc de activitate al Iluminismului a fost Franta, unde autoritatile traditionale - in special Biserica romano-catolica - erau puternic consolidate. Cu toate acestea, ideile subversive si-au gasit protectori puternici, iar cenzura si urmarirea in justitie erau mai degraba sporadice. Desi autoritatile erau destul de severe, nu au reusit inlaturarea totala a noilor idei.In mod semnificativ, scriitorii si intelectualii din epoca iluminista s-au denumit filozofi (Les Philosophes). Si, de vreme ce limba, cultura si arta franceza aveau un prestigiu imens, scrierile si activitafile filozofilor s-au raspandit rapid in intreaga Europa. Acestia nu formau un grup organizat, dar aveau multe valori comune. Ei sprijineau libertatea gandirii si a cuvantului si toleranta religioasa. Conceptia lor generala era umanitara insa nereligioasa si doreau sa inlocuiasca autoritatea cu aplicarea metodei stiintifice si a judecatii. Pentru ei nu existau zone de cunoastere in care investigatia si critica sa nu fie acceptate. Acest lucru insemna, practic, ca filozofii criticau statul si erau ostili dogmelor bisericesti, desi a trebuit adesea sa-si rosteasca opiniile cu atentie sau in termeni indirecti, pentru a nu fi persecutati.VoltaireCel mai cunoscut dintre toti filozofii a fost Voltaire (1694-1778), poet, dramaturg, istoric, propagandist si scriitor de fabule. Voltaire a simtit pe pielea lui nedreptatile societatii franceze. El a fost batut de niste indivizi angajati de un aristocrat, iar cand a facut plangere, a fost trimis in inchisoarea regala Bastilia si a petrecut ceva timp in exil la Londra. Apoi s-a intors, plin de "filozofiile engleze" ale lui Newton si Locke si si-a petrecut o mare parte din viata atacand nedreptatea si intoleranta in scrieri renumite pentru claritatea si intelepciunea care le caracterizeaza.Voltaire a fost de asemenea activ din punct de vedere practic, luptand pentru victimele nedreptatii cum ar fi Jean Calas, un protestant executat pentru presupunerea ca si-a ucis fiul. Voltaire a reusit in cele din urma sa spele onoarea acestuia, dovedind ca vinovatia lui era bazata doar pe prejudecati religioase. Capodopera lui Voltaire, Canclide(1759), este o povestire foarte amuzanta in care personajele invata in final sa inceteze sa mai faca speculatii si sa-si "cultive gradinile" - adica, sa se concentreze asupra imbunatatirii lumii, pas cu pas.De asemenea, Voltaire a oferit o noua abordare a istoriei in Epoca lui Ludovic al XIV-lea (1751), care a inlocuit romanul conventional, de intrigi si lupte, cu un intreg tablou al societatii franceze. Contemporanul lui Voltaire, Montesquieu (1689 - 1755), a comparat guvernele si legile diferitelor tari in lucrarea sa Spiritul legilor (1748), prin care a fondat de fapt sociologia.Unul dintre cele mai senzationale evenimente de la mijiocul secolului a fost publicarea volumelor Enciclopedia (1751-72), editate de catre Denis Diderot (1711-84) si Jean d'Alembert (1717-83). Voltaire si alti filozofi au contribuit cu articole, iar Enciclopedia apare ca esenta atitudinilor iluministe. Aceasta era de asemenea foarte bogata in informatii stiintifice si tehnice, in concordanta cu angajarea grupului in ceea ce privea progresele practice. Incercarile autoritatilor de a interzice publicarea cartii nu au facut altceva decat sa completeze imensa sa voga europeana.Un alt mare scriitor, elvetianul Jean Jacques Rousseau (1712-78), era de fapt ostil unor aspecte ale rationalismului filozofilor. Insa si el ataca nedreptatile sociale, iar cartea sa, Contractul Social (1762), cu celebra sa propozitie de inceput - "Omul s-a nascut liber, cu toate acestea el este pretutindeni in lanturi" - a influentat puternic Revolutia Franceza din 1789.Existau filozofi pe intreg cuprinsul Europei, dar si in America de Nord; printre acestia s-au numarat Benjamin Franklin (1706-90) si Thomas Jefferson (1743-1826), ambii foarte activi in timpul Revolutiei Americane, si reformatorul penal italian, marchizul di Beccaria (1738-94).Anglia a dat cel mai mare istoric al epocii, Edward Gibbon (1737-94), insa si "Iluminismul Scotian" a fost remarcabil. Printre cei mai insemnati iluministi scotieni s-au numarat marele filozof David Hume (1711-76) si Adam Smith (1723-90), a carui Avutia natiunilor (1776) a dus la fondarea economiei, ca stiinta.In ciuda curentelor intelectuale ulterioare, Epoca Ratiunii a stabilit abordarea rationala, stiintifica asupra lumii, ce ramane caracteristica conceptiei generate moderne.