IDOLI DECAZUTI

label Divertisment autorenew 2025-09-29, 16:53
Secolul XX a fost caracterizat prin mari proiecte, eroi populari si mantuitori. Multe dintre marile proiecte an esuat, insa multi dintre eroi si mantuitori au sfarsit ca idoli decazuti, ucisi, discreditati sau abandonati.In Evul Mediu o imagine populara a politicilor si intrigilor era roata norocului. Prin rotirea acesteia, unii oameni erau ridicati la ranguri inalte pentru ca mai apoi sa fie readusi intr-o pozitie inferioara si sa fie zdrobiti. Dar, cu toate ca asemenea cariere, cu ascensiuni si coborasuri, au mai existat pe parcursul istoriei, nici o alta perioada nu a fost atat de bogata in astfel de asemenea exemple deci si turbulenta ca secolul al XX-lea.Exista numeroase motive care ar putea explica acest fenomen, dar cele mai importante sunt legate de schimbarile fundamentale care au avut loc in ultimele doua secole. Societatile pre-industriale din vremurile mai vechi s-au schimbat foarte putin iar aranjamentele sociale si politice erau relativ stabile. Razboaiele si revoltele erau destul de frecvente, insa exista tendinta ca autoritatea de la fiecare nivel sa treaca de la tata la fiu (sau uneori la fiica) si in multe conflicte erau implicate grupuri de elite, relativ mici, care impartaseau aceleasi valori.SchimbareaEpoca moderna a inceput in Europa cu revolutia industriala din Marea Britanie si cu turbulentele politice ale revoluliei franceze de la sfirsitul secolului XVIII. Incepand cu aceasta perioada, schimbarea a devenit regula in loc de exceptie, si s-a desfasurat tot mai accelerat.Europa si America de Nord au fost transformate, si expansiunea lor comerciala si coloniala submina societatile traditionale din intreaga lume. Economiile clinamice, comunicatiile rapide, educatia universala si multe alte realizari au creat o noua societate de masa, de un tip pe care lumea nu-l mai intalnise niciodata.De asemenea, lumea era in mod fundamental optimista. Secolul al XIX-lea era perceput pe scara larga ca secol al progresului, vestind progrese si mai mari pentru care cheia parea a fi progresul linistit, realizat prin sistemele parlamentare care asigurau existenta unor guverne reprezentative stabile.Secolul al 20-leaMacelul primului razboi mondial a clatinat increderea in inevitabilitatea progresului. Dar unele consecinte pareau pozitive. A distrus ultimele mari imperii bazate pe succesiunea ereditatii la putere (Germania Imperiala, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman), a dus la infiintarea multor noi state cu sisteme parlamentare si a indemnat la crearea Ligii Natiunilor, o prima incercare de infiintare a unei autoritati internationale care sa arbitreze disputele economice si politice.In perioada dintre cele doua razboaie mondiale s-au destramat multe iluzii. Parlamentarismul vestic a fost pus la incercare de bolsevici (comunisti), care au supravietuit razboiului civil din Rusia si au creat Uniunea Sovietica (URSS) ca o dictatura a proletariatului (clasei muncitoare).Pentru comunisti, parlamentarismul vestic era o prefacatorie care le permitea celor bogati sa-i exploateze pe cei saraci. In orice caz, inegalitatea flagranta intre bogati si saraci a ramas o sursa de tensiune si resentimente intre clase. A devenit evident si faptul ca ura nationalista inversunata si ranchiunele, revendicarile ramase dupa razboi si frictiunile dintre grupurile etnice erau foarte mult mai potente decat internationalismul. Aceste probleme au fost intensificate de o instabilitate economica pe care lumea nu parea capabila sa o depaseasca. Ciclurile de prosperitate si declin au dus la slabirea sentimentului de siguranta al oamenilor ohisnuiti si, in periuada marii crize economice din anii 1930, milioane de persoane au ajuns someri si adesea si lipsiti de adapost.Ateliere de oratorieTot acesti factori lucrau impotriva increderii in ideile democratice si parlamentare. In societatile instabile se putea renunta usor la vot si la alegeri, ca la o parada fara sens, exact ca in viziunea comunistilor. Si atunci cand guvernele nu au reusit sa actioneze decisiv in vremurile aspre, parlamentele pareau inutile ateliere de vorbe, cu partide politice ce nu erau mai bune decat bandele ce se ciorovaiesc, ca o trupa de escroci carieristi.Perioada interbelicaPolitica a deziluzionat adesea societatile Europei, chiar si in anii 1990, insa acest sentiment a caracterizat in special perioada tulbure dintre cele doua razboaie mondiale. Oamenii care erau dezamagiti de parlamentarism se intorceau adesea catre ideile revolotionare ale extremei stanga sau dreapta. Indiferent de valoarea lor intelectuala reala, pentru majoritatea adeptilor lor aceste idei au reprezentat raspunsuri simple, directe la unele probleme care erau de obicei considerate complicate sau nerezolvabile. Ideile revolutionare erau cele mai atractive atunci cand erau intruchipate de un lider care era capabil sa se prezinte ca un mantuitor trimis din ceruri. In locul divizarii de clasa si a celui de partid, conducatorul sustinea o societate care isi gasea puterea si al carei tel era unitatea acesteia, exprimata mai ales prin vointa lui.Lideri charismaticiPersonajul cel mai potrivit pentru acest gen de conducere este militarul devenit politician:Napoleon Bonaparte a fost un exemplu modern timporiu, care afirma ca salveaza Franta prin indepartarea politicienilor si prin restauratia care a urmat dupa revolutia franceza.Dupa primul razboi mondial, un personaj comparabil cu acesta a fost Mostafa Kemal Attatork (18811938) care a impiedicat o invazie greceasca, l-a detronat pe Sultan (1922) si a intemeiat o republica turca, in frunte cu propria lui persoana. Programul sau era simplu, dar radical: occidentalizarea Turciei traditionaliste. Departe de a ajunge un idol decazut, Kemal a remodelat Turcia, tara purtand amprenta pana in zilele noastre.In secolul XX, militarii au reusit de multe ori sa confiste puterea, mai ales in tarile nedezvoltate. Puterea in societatile urbane industrializate putea fi preluata mai degraba de lideri care erau capabili sa creeze o miscare a maselor, erijandu-se in acelasi timp ca oameni ai poporului, cu care masele se puteau identifica, cat si ca super-eroi pe care era normal sa-i urmeze orbeste.Acesti barbati se numesc adesea lideri charismatici oratori care captiveaza auditoriu, care isi impun autoritatea prin personalitate si nu prin rang sau mostenire. O asemenea autoritate personala era deseori dobandita - si apoi mentinuta prin oratorie, adunari populare frenetice si campanii de propaganda neinduratoare care exploatau media ziarele, radioul, filmul si mai tarziu televiziunea. Atragerea maselorDe fapt, dictatorii din anii 1920 si 1930 ar putea fi descrisi ca primii profesionisti media din politica, care si-au creat o imagine prin care sa traga mesele printr-un mod care astazi este realizat in mod obisnuit de toti politicienii ambitiosi. Primul lider de acest tip nou a fost Benito Mussolini, fiul unui fierar. Mussolini si-a inceput cariera ca jurnalist socialist talentat, insa nationalismul sau pasional de italian si experientele din primul razboi mondial l-au detrminat sa infiinteze autoritarul Partid Fascist, care in 1922 a cucerit puterea. Mussolini a devenit arogantu. Autocarticul IL Duce (Conducatorul), predicand de la balconul sau in fata multimii entuziaste si declarand statutul de putere al Italiei. Mai tarziu, Mussoli a fost discreditat de evolutia mostruasa a Italiei in cel de-al doilea reazboi mondial si de atunci a fost adesea descris ca un personaj hilar; steaua lui a ajuns atat de jos incat a ajuns prizonierul propriului sau popor, o marioneta a germanilor care au salvat si , in cele din urma, in 1945, un cadavru ciuruit de gloante, atarnat cu capul in jos, hulit public intr-o piata din Milano. In anii 1920 si 1930, Europa l-a luat, insa, cu adevarat in serios pe Mussolini, admirand barbatul puternic care a reistalat ordinea intr-o tara care era considerata pe cale de a se dezintegra. Reformarea societatii italiene de catre Mussolini si scrierile sale despre telurile lui politice au contribuit mult la raspandirea unor idei similare, asfel ca pana si astazi se utilizeaza termenul italian fazcism pentru descrierea miscarior care au avut un impact din Romania pana Brazila. Raspandirea fascismuluiCativa lideri politici de succes au fost influentati de fascism, printre care Franco, in Spania, Salazar in Portugalia si Peron in Argentina. Paradoxal, partidele declarate fasciste au avut mai putin succes, jucand doar rolul de marionete de razboi ale germanilor si italienilor. Una dintre cele mai insetata de sange a fost miscarea croata Ustase, condusa de Ante Pavelic, care a domnit asupra sarbilor prin teroare; Pavelic a scapat de justitie, fugind in Spania si apoi in Argentina. In Germania, Partidul Nazist al lui Adolf Hitler a preluat multe idei si metode din fascismul lui Mussolini, cu un ingredient diabolic suplimentar mitul rasei germane superioare. Hitler, fiul unui vames austriac, a parasit azilul de noapte pentru a-si sevi tara adoptiva. Germania, in primul razboi mondial. Devenind liderul insignifiantului Partid Nazist, Hitler s-a impus in Germania proclamandu-se mantuitorul tarii de la dezbinare si recesiune. Steau asa a stralucit orbitor atunci cand a devenit conducatorul suprem al trupelor de razboi din Eurasia si apoi a riscat intr-una, pana la sinuciderea sa, la cateva ore inainte ca trupele sovietice sa ocupe Berlinul. Hitler considera comunismul sovietic cel mai mare dusman, si intr-adevar, principiile comuniste ale internationalismului si echitatii sociale erau comlet opuse celor naziste. In practica au existat similitudini intre Hitler si dictatorul sovietic Iosif Stalin. Stalin, ca si Hitler, si-a facut loc spre puetre cu multa dibacie dupa care a construit cu perseverenta cultul personalitatii care il descria ca o figura paternalista, simplu, dar atotstiutor. Aceasta imagine a orbit milioane de oameni chiar si atunci cand Stalin isi elimina nemilos oponentii, asasinandu-si rivalii prezenti sau potentiali. Lev Trotki, creatorul Armatei Rosii, a fost cel mai mare idol decazut sovietic, exilat si ucis (1940) in Mexic cu o dalta de gheata de unul dintre agentii lui Stalin. Victoria din cel de-al doilea razboi mondial nu a stopat paranoia lui Stalin, care mai cauta victime si in 1953, cand a murit. Steua lui Stalin a cazut postum, cand Nichita Hrusciov a denuntat crimele comise de el. In anii urmator statuile Marelui Conducator si Invatator din Uniunea Svietica si Europa de Est au fost inlaturate. Acest lucru nu s-a intamplat, insa, in China, unde Marele Invatator Mao Tzedun, a detinut pana la sfarsitul vietii o putere distructiva similara. Sfarsitul comunismuluiAl doile razboi mondial a pus capat erei fasciste. Prabusirea comunismului a venit insa prea tarziu (1989) pentru a-i debarac pe cei mai infami dictatori comunisti; cei care s-au mai prabusit erau personaje cenusii, cu exeptia lui Nicolae Ceausescu, ale carui iluzii de grandoare au marcat si au saracit Romania. Mihail Gorbaciov a contribuit cel mai mult la prabusirea sistemului comunist; ca reformator democrat, in Occident a fost venerat ca erou, dar esecul economic si tulburarile nationalisteau distrus URSS-ul si, odata cu acesta, si cariera ui Gorbaciov. Si el a devenit un idol decazut. Tarile in curs de dezvoltareIn tarile in curs de dezvoltare puterea se castiga si se pierde cu o viteza uneori ametitoare; Mujibur Rahman din Bangladesh a trecut de la eliberatorul tarii la opresorul acesteia in ceva mai mult de trei ani. Marile proiecte de uniuni mai largi, cum ar fi panafricanismul sau panarabismul, s-au dovedit mult prea ambitioase, ducand la frustarea unor personaje carismatice ca cea a Ghanezului Kwame Nkrumah si a conducatorului egiptean Gamal Abdul Nasser (care s-a dovedit un supravietuitor remarcabil). Lideri ambitiosi ca Pol Pot din Cambodgia au folosit genocidul si tirania pentru a incerca sa-si atinga telurile. Dictatorii militari au venit si au plecat; regimurile unipartite s-au dovedit mai durabile, cu toate ca o noua tendinta a anilor 1990 a dus la rasturanarea unor lideri autoritari , precum Siad Barre in Somalia si Mobutu in Zair (astazi Republica Democratica Congo). OccidentulSistemele parlametare de tip occidental au limitat durata si puterea pe care o putea avea un conducator, dar si aici au existat cariere spectaculoase, care s-au sfarsit atunci cand Roata Norocului a continuat sa se invarta. Lyndon B. Johnson parea destinat sa devina presedinte al SUA (1963-69) care avea sa fie amintit pentru crearea unei Mari societati libere si corecte, insa controversele privind razboiul din Vietnam i-au distrus ultimii ani de presedintie. Succesorul lui, Richard Nixon, si-a confirmat reputatia de Dick Inselatorul si a jucat un rol important pe scena internationala, dar in urma izbugnirii scandalului Watergate a devenit primul presedinte care a demisionat. In Marea Britanie, revolutia antreprenoriala a lui Margaret Thacher, ce a durat 11 ani, in perioada in care aceasta a ocupat functia de prim-ministru (1979-90) nu a oprit propriul partid sa o indeparteze de la putere.