LIMBI DIFERITE, LUMI DIFERITE

label Divertisment autorenew 2025-09-29, 16:53
Compararea culturilor nationale incepe adesea prin evidentierea diferentelor de comportament social. Japonezilor nu le place sa dea mana cu altcineva, se inclina cand se saluta si nu isi sufla nasul in public. Brazilienii formeaza cozi dezordonate la autobuz, prefera pantofii maro celor negri si intarzie doua ore la petreceri. Grecii te privesc in ochi, dau din cap cand vor sa spuna nu si din cand in cand sparg farfuriile de pereti in restaurante. Francezii isi sterg farfuriile cu o bucata de paine, inmoaie prajiturile in cafea si strang mana strainilor in bistrouri. Britanicii dau deoparte farfuriile cu supa, mananca mazare cu furculita intoarsa invers si joaca golf in ploaie.Aparenta si realitateAceste maniere si particularitati diverse ne distreaza grozav. Zambim fata de excentricitatea strainilor, felicitandu-ne pentru normalitatea noastra. Si totusi suntem constienti ca aceste particularitati comportamentale sunt intr-o mare masura superficiale.Daca petrecem o perioada in Franta, vom fi fericiti mai devreme sau mai tarziu sa ne inmuiem croissantul in cafea si sa facem mizerie; in Brazilia vom descoperi placerea tihnita de a intarzia nepermis de mult; la St. Petersburg vom arunca paharele de votca peste umar cu nonsalanta. O astfel de adaptare a comportamentului nu ne afecteaza psihicul. Ii copiem pe straini pe de o parte ca sa ne conformam, iar pe de alta parte ca sa ne distram. Aparentele insala. Putem deveni francezi sau greci pentru o seara, la o petrecere sau la o cina, putem sa ne asezam pe tatami ca japonezii si sa mancam picioare de miel cu o mana, printre arabi. Insa ce se petrece in mintea noastra ramane o constanta intima, bine protejata. Putem sa le oferim celor din jurul nostru un spectacol, insa in tot acest timp ne urmam propriul program, nestiut de nimeni.Concepte si notiuni O parte din comportamentul public de suprafata la care ne-am referit mai sus are anumite origini culturale, iar noi putem adopta aceste particularitati fara a ne prejudicia in vreun fel convingerile fundamentale. Nu este greu sa actionezi asemanator cu altcineva, chiar si diversele moduri de a vorbi pot fi imitate intr-o oarecare masura. Gandirea, insa, e cu totul altceva. Nu o putem vedea, nici auzi, cand vrem sa aflam ce gandeste cineva ne putem lovi de rezistenta, simulare sau siretenie. Problemele de diferenta culturala nu se nasc atat din faptul ca nu suntem familiarizati cu o plecaciune, o ridicare din umeri specifica galezilor sau cu manuirea betisoarelor orientale. Societatea ne-a invatat sa adoptam anumite concepte si valori. Stim ca multe dintre aceste concepte sunt proprii mai multor culturi. Nu-l putem invata pe un spaniol nimic din ce inseamna onoarea, se stie ca japonezii sunt maestrii amabilitatii, suedezii, englezii si germanii sunt cu totii convinsi de cinstea lor. Daca ne gandim la dimensiunile, lunga istorie si diversitatea nemarginita a lumii in care traim, este absolut remarcabil sa observi cat de multe concepte comune sunt adanc inradacinate intr-un mod similar in societati total diferite.Onoarea, datoria, dragostea, dreptatea, recunostinta si razbunarea sunt doctrinele fundamentale ale germanilor, chinezilor, arabilor si polinezienilor deopotriva. Un tasmanian stie ce datorie are la fel de bine ca si un polinezian. Ceea ce pierdem adesea din vedere este faptul ca fiecare are notiuni diferite despre aceste concepte care prezinta interes pentru atat de multe culturi. Datoria pentru un chinez nu este acelasi lucru ca pentru un american. Dragostea romantica este perceputa diferit in Franta si in Finlanda. Notiunea de razbunare nu are aceleasi conotatii pentru sicilieni si pentru englezi.Diferente extreme Suntem cu totii de acord ca diversitatea culturala este vasta si extraordinara. Ca sa luam un exemplu dus la extreme, barierele de comunicare sau intelegere reciproca dintre un eschimos si un bosiman african s-ar putea dovedi de netrecut. Dat fiind fondul lor atat de diferit, despre ce ar putea discuta? Nu ar cunoaste absolut nimic despre structura sau politica societatii celuilalt; este putin probabil ca ei sa-si poata imagina o clima total opusa celei cu care s-a obisnuit fiecare; religia, tabuurile, valorile, aspiratiile, deziluziile si stilul de viata s-ar afla intr-un contrast izbitor. Subiectele de conversatie (in cazul in care ar gasi o modalitate de a comunica) ar fi minime, aproape nule. Va ganditi la discutii despre vreme, sex, mancare? Acestea ar fi cu siguranta subiectele de baza. Totusi, daca cei doi ar fi sa se intalneasca intr-o regiune cu clima temperata (sa zicem primavara, in Anglia) eschimosului i-ar fi cald, iar bosimanului frig. Notiunile fiecaruia despre atractia sexuala ar fi atat de diferite, incat e greu de crezut ca le-ar da mana sa faca schimb de sotii. O gustare delicioasa? Poftim, serveste nitica untura bleah! Ce porcarie! Dar niste sarpe flambat nu refuz niciodata.Notiunile total diferite despre timp, spatiu, viata dincolo de moarte, natura si realitate, proprii societatilor izolate, nu vor avea un impact foarte mare asupra afacerilor internationale (desi se pot dovedi utile pentru moravurile si filosofia noastra de viata). Indienii navaho cu conceptul lor atomic de vorbire, tribul zulu cu cele 39 de tipuri de verde, eschimosii cu cele 42 de tipuri de zapada, aborigenii cu perioada lor de visare, laponii cu cele 8 anotimpuri ale lor, toti ne ofera giuvaieruri culturale, perceptii uimitoare, procese de vorbire si de gandire unice care ii incita si ii fascineaza pe cei care au timp sa le studieze. Aceste fenomene ne emotioneaza si le apreciem cu bucurie. Observam, invatam si uneori chiar intelegem. Nu suntem dezamagiti. Exista diferente pe care le percepem, le recunoastem si le acceptam. Ne dam seama, intr-o mai mica sau mai mare masura, unde ne situam in raport cu acesti oameni. Apartinem unor lumi diferite.Mai aproape de casa In lumea noastra, sunt altii care ne seamana mai mult. Au civilizatii moderne, partide politice, fabrici, masini, titluri si actiuni. Ii intalnim cu regularitate si sunt imbracati la fel ca noi. Se pare ca au concepte si valori similare. Par sa vorbeasca pe limba noastra. Totusi, din anumite motive, francezii si germanii nu sunt intotdeauna pe aceeasi lungime de unda. In Belgia exista disensiuni intre cele doua jumatati ale societatii. Chinezii si japonezii sunt circumspecti unii fata de altii, ca sa folosim un termen bland; suedezii si norvegienii nu se au prea bine desi sunt vecini, iar ideea ca varul britanic si cel american nu se inghit reciproc este mult prea mediatizata.Adevarul Lucrurile sunt clare ca lumina zilei: notiunile pe care le avem noi despre ei sunt diferite. Bunaoara, atunci cand organizeaza o intalnire de afaceri, atat germanii, cat si britanicii doresc sa obtina rezultate favorabile pentru ambele parti. Germanii au convingerea ca acest lucru este posibil dand dovada de onestitate, de sinceritate totala, chiar daca adevarul este uneori incomod. Britanicii, dimpotriva, merg pe ideea de compromis. Insa, vorba germanilor, die Wahrheit ist die Wahrheit. Sa nu exageram, ar raspunde chinezii: nu exista adevar absolut. Ambele viziuni, desi opuse, pot fi corecte. Majoritatea orientalilor si cei mai multi italieni ar da dreptate chinezilor.In Germania, Suedia si Finlanda, unde oamenilor le pasa in general de ce cred vecinii despre ei, tendinta de a se conforma le impune o anume rigurozitate in ceea ce priveste respectarea adevarului. Britanicii si americanii, care dispun de un instrument de exprimare deosebit de expresiv, bogat in nuante (limba engleza), sunt chibzuiti cand vine vorba sa spuna adevarul. Francezii, italienii si alte popoare de origine latina nu sunt vestiti pentru sinceritate, care le-ar putea strica relatiile sociale la care tin atat de mult. In Japonia, unde nimeni nu trebuie sa se expuna, sa se implice in confruntari sau sa-si strice reputatia, adevarul este un concept periculos. In Asia, Africa si America de Sud respectarea cu strictete a adevarului ar distruge armonia relatiilor existente intre indivizi, companii sau segmente intregi ale societatii. Numai in Australia li se spune lucrurilor pe nume pe tot cuprinsul continentului, dar chiar si acolo adevarul e adesea pricina de suparare si de incaierare.Contracte si etica Deoarece globalizarea afacerilor ii reuneste mai des pe directorii companiilor, suntem tot mai constienti ca daca analizam concepte si valori nu trebuie sa luam totul de bun. Termenul contract se traduce usor in toate limbile, insa are o multitudine de interpretari. Pentru elvetian, german, scandinav, american sau englez, contractul este ceva ce a fost semnat pentru a fi respectat. Semnaturile ii confera finalitate. Insa pentru un japonez, contractul reprezinta un document de inceput, care urmeaza a fi rescris si modificat in functie de imprejurari. Pentru un sud-american reprezinta un ideal greu de atins, dar care este semnat pentru a se evita conflictele.Membrii celor mai multe culturi se considera morali, insa etica poate fi data peste cap. Americanii ii considera imorali pe japonezi daca acestia nu respecta contractul. Japonezii, la randul lor, considera ca americanii sunt lipsiti de etica daca aplica termenii contractului in cazul in care lucrurile s-au schimbat. Italienii sunt foarte flexibili cand este vorba de ce este etic si ce nu, lucru care ii face pe nord-europeni sa le puna la indoiala onestitatea.Cand italienii se abat de la reguli sau se strecoara printre legi sau regulamente, ei considera ca sunt mai putin idealisti decat elvetienii, de exemplu, si de fapt sunt mai aproape de realitate. Italienii nu se considera corupti sau imorali, si nici nu se dedau la ilegalitati. Ei sunt de parere ca exista multe hatisuri in care scurtaturile sunt singura cale inteligenta de a iesi la lumina. Intr-o tara in care birocratia excesiva poate tine pe loc afacerile luni de zile, a intra in gratiile unei persoane influente e o chestiune de bun-simt.Bunul-simt Insusi termenul de bun-simt trebuie privit cu atentie, pentru ca nu e deloc atat de simplu precum pare. Dictionarele englezesti il definesc ca pe un rationament dobandit mai degraba prin experienta decat prin studiu; dictionarele americane il definesc ca pe un rationament solid, dar nesofisticat. Pentru academicieni, bunul-simt este incomod, caci are tendinta de a le devansa cercetarile, ajungand la aceeasi concluzie cu cateva luni mai devreme. Insa nu trebuie sa ne inchipuim ca aceasta intelepciune expeditiva va servi drept punte de legatura pentru amestecul de nationalitati. Bunul-simt, desi elementar si nesofisticat, nu poate fi neutru. El deriva din experienta, iar experienta este legata de cultura. In Germania sau Suedia, bunul-simt te indeamna sa formezi o coada ordonata la autobuz. In Napoli sau Rio tine de bunul-simt sa te urci in autobuz inaintea celorlalti.Pentru japonezi, ar fi o chestiune de bun-simt sa renunte la sistemul de scriere chinezesc care nu se potriveste limbii lor si care le ia copiilor japonezi zece ani sa il invete. Insa ei nu au facut acest lucru. Societatea japoneza este destul de stricta; cu toate acestea, politia permite unui barbat sa urineze in fata unui zid public daca are intr-adevar nevoie si il va conduce acasa cu masina lui, daca este prea beat pentru a conduce el insusi. Daca ii intrebi de ce sunt atat de indulgenti in astfel de situatii, iti vor raspunde ca e o chestiune de bun-simt. BarfaBarfa are conotatii negative in tarile nordice si nu este privita cu ochi buni in lumea anglo-saxona. Cu toate acestea, barfa se dovedeste a fi cu mult mai importanta decat am banui la prima vedere. Reprezinta o sursa vitala de informatii in cercurile de afaceri din multe tari. In cadrul unor culturi precum cele din Spania, Italia, Brazilia si Japonia, barfa actualizeaza si inglobeaza cu repeziciune fapte si statistici, furnizeaza fondul politic pentru deciziile comerciale si inlesneste dezbateri nepretuite intre oamenii care nu se intalnesc in mod oficial. Italianul chiacchiera sau spaniolul paseo este specific in general femeilor si tineretului, insa cafenelele din Madrid si Lisabona mustesc de oameni de afaceri, directorii japonezi iau decizii importante in fiecare seara, intre orele 18 si 22 in barurile din Ginza, iar pe tot cuprinsul Americii Centrale si de Sud se sta la palavre intr-o veselie pana la ora unu, doua dimineata.Coridoarele puterii din Bruxelles, unde se tese legislatia europeana in domeniul politic si al afacerilor, rasuna de barfe. Tarile europene care nu au acces la acest schimb de informatii calde vor fi serios dezavantajate.Un alt aspect pozitiv legat de barfa consta in faptul ca aceasta pare sa ne fie benefica, adica urmeaza linia evolutiei noastre naturale. Profesorul Robin Dunbar, de la University College London, arata ca oamenii traiesc in grupuri mult mai mari decat alte primate si limba e posibil sa fi evoluat spre o forma de liant social, care ne tine laolalta. Unele animale comunica foarte bine in grupuri mici, dar este greu de crezut ca ele pot discuta despre terte parti. Aceasta abilitate ne permite sa formam grupuri sociale sau de lucru, cu o componenta de aproximativ 150 de membri. Aceasta cifra este valabila in cazul clanurilor stravechi, al unitatilor militare de lupta (compania) si chiar al firmelor moderne. In momentul in care o intreprindere comerciala depaseste aceasta cifra, trebuie organizata pe departamente, altminteri va fi greu de administrat. Interesul deosebit pentru ce fac altii, aflarea ultimelor noutati despre terte parti de la grupul nostru ne permite sa comunicam pe o scara mai larga si sa adoptam pozitia si reactiile potrivite in consecinta. Asadar, latinii, grecii si arabii fac ceea ce trebuie, pana la urma!Tacerea Tacerea poate fi interpretata in diferite moduri. O reactie fara cuvinte la o propunere de afaceri este un semn negativ pentru directorii americani, germani, francezi, sud-europeni si arabi. In tari atat de diferite precum SUA, Per si Kuwait conversatia este un proces bidirectional, in care un partener preia discutia atunci cand celalalt tace. Momentele de tacere intre doua interventii dureaza doua sau trei secunde in Marea Britanie sau in Germania, mai putin decat in Grecia sau Kuwait si sunt abia sesizabile in Franta, Italia si America. Totusi, culturile din estul Asiei, care stiu sa asculte, nu isi fac probleme daca li se raspunde printr-o tacere. Cei care stiu nu vorbesc; cei care vorbesc nu stiu, spune un vechi proverb chinezesc. Japonezii si finlandezii nu au obiectii. In aceste doua tari, linistea nu inseamna un esec al comunicarii, ci reprezinta o parte integranta a interactiunii sociale. Ceea ce nu se spune este considerat a fi important, iar momentele de acalmie dintr-o conversatie sunt privite ca fiind odihnitoare, prietenoase si binevenite. Tacerea inseamna ca asculti si inveti; a vorbi mult nu denota neaparat inteligenta, ci mai degraba egoism si aroganta. Tacerea iti protejeaza individualitatea si intimitatea; demonstreaza totodata respect pentru individualitatea celorlalti. In Finlanda si in Japonia este o dovada de impolitete sa obligi pe cineva sa-si spuna parerea despre alte persoane este mai potrivit sa incuviintezi printr-o miscare a capului, sa zambesti tacut si sa eviti disputele sau conflictele intentionate.Blocaje mentale puternicePe masura ce iau amploare schimburile stiintifice si politice, dar si comertul international, academicienii, organizatiile internationale si chiar natiunile si guvernele fac eforturi tot mai mari pentru imbunatatirea comunicarii si a dialogului. Devine tot mai evident faptul ca pentru atingerea acestui tel este oportuna nu numai invatarea limbilor straine, dar si manifestarea unei intelegeri fata de obiceiurile, societatile si caracteristicile culturale ale altor popoare. Au fost create multe organisme binationale si internationale pentru promovarea acestui obiectiv, iar personalul si departamentele de pregatire ale multor companii mari au investit sume substantiale in programe si expuneri interculturale si internationale pentru acei membri ai personalului care ii reprezinta in strainatate.Intrebarea pe care as vrea sa v-o adresez este: ajuta la ceva pregatirea interculturala si o anume disponibilitate pentru adaptare, avand in vedere caracterul ermetic al limbajului si al gandirii noastre? Nu va sugerez neaparat ca pregatirea interculturala ar fi inutila eu sunt convins de contrariu insa as dori sa fac putin pe avocatul diavolului si sa arat cum blocajele mentale puternice ne pot impiedica sa ne schimbam atitudinea sau sa adoptam abordari noi.In copilarie suntem conditionati de diversi factori si de anumite influente nu numai de comportamentul si indrumarea parintilor, a profesorilor si a societatii. Toti suntem supusi in fiecare moment unui stapan dominator si cotropitor limbajul nostru comun.O mare parte dintre lingvisti imbratiseaza teoria sau ipoteza lui Benjamin Whorf, care afirma ca limba pe care o vorbim ne influenteaza intr-o mare masura modul de gandire, care difera de simpla exprimare. Cu alte cuvinte, germanii sau japonezii se comporta intr-un anumit fel deoarece modul lor de gandire este guvernat de limba in care gandesc. Un spaniol si un britanic vad lumea diferit pentru ca unul gandeste in spaniola, iar celalalt in engleza. Locuitorii insulelor britanice actioneaza si traiesc intr-un anumit fel deoarece gandurile lor sunt croite dupa obiceiurile anglo-saxone, diferite de cele neolatine, japoneze sau chinezesti.Britanicii, germanii si eschimosii pot impartasi o experienta comuna, insa ea le apare fiecaruia ca un suvoi caleidoscopic de impresii, pe care mintea trebuie sa le ordoneze. Acest lucru se realizeaza in mare parte datorita limbajului. Astfel, cele trei persoane sfarsesc prin a percepe trei lucruri diferite. Ceea ce pentru un britanic este fair play reprezinta cu totul altceva pentru un german, care trebuie sa traduca acel concept in cuvinte diferite si poate sa nu insemne chiar nimic intr-o societate in care nu exista jocuri organizate.Engleza si zuluDaca va ganditi ca termenul fair play este destul de abstract, sa luam un alt exemplu in care o notiune elementara este perceputa total diferit de doua persoane de diferite origini. In exemplul meu este vorba de un englez si de un zulu. Desi prapastia culturala este evidenta, exemplul atrage atentia asupra factorului lingvistic. Dupa cum se stie, in dialectele vorbite de zulusi, exista 39 de termeni pentru verde in timp ce in limba engleza exista unul singur. (In cazul in care dorim sa modificam nuanta, trebuie sa mai adaugam un termen, de exemplu verde ca sticla, verde ca frunza.) Eram curios cum au reusit zulusii sa fabrice 39 de termeni pentru verde, compusi dintr-un singur cuvant, asa ca am discutat pe indelete despre acest lucru cu un fost sef zulu care isi daduse doctoratul in filologie la Oxford. El mi-a explicat de ce zulusii au nevoie de 39 de termeni pentru a exprima culoarea verde. Inainte sa apara transportul auto si autostrazile nationale, zulusii isi croiau adesea lungi carari prin pasunile din savana. Nu existau indicatoare sau harti, iar cei care strabateau primii aceste carari trebuia sa le descrie pentru ceilalti. Limba s-a adaptat cerintelor vorbitorilor sai. In limba engleza exista concepte de tipul: termene-limita ale contractelor si contracte future (pe cand in limba zulu, nu), insa africanii si amerindienii o considera saracacioasa si deficitara in ceea ce priveste descrierile, pentru ca limbile lor abunda in descrieri logice si iscusit cizelate despre natura, cauzalitate, repetitie, durata si finalitate.Dar da-mi niste exemple de diferite cuvinte care exprima culoarea verde, am insistat eu.Prietenul meu a luat o frunza. Ce culoare are?, a intrebat el. Verde, am raspuns.Soarele stralucea. A asteptat pana a aparut un nor. Ce culoare are frunza acum?, a intrebat. Verde, am raspuns, sesizand deja diferenta.Nu este aceeasi nuanta de verde, nu?Nu.Avem alt cuvant in limba zulu. A cufundat frunza in apa si a scos-o din nou. S-a schimbat culoarea?Da.In zulu avem un cuvant pentru verde umed stralucitor.Soarele s-a ivit din nou si a fost nevoie de alt cuvant (frunza verde umeda, dar scaldata in soare).Prietenul meu s-a dat 20 de metri inapoi si mi-a aratat frunza. Are alta culoare?Da, am strigat.Exista un alt cuvant, a spus el zambitor.A continuat sa-mi explice cum feluritele nuante de verde descriu frunzele copacilor, frunzele tufelor, frunzele care tresalta leganate de vant, verdele raurilor, verdele baltilor, verdele tulpinilor, verdele crocodilului ajungand la 39 fara sa clipeasca macar.Camasa de forta a limbiiA reiesit cat se poate de clar ca prietenul meu zulu si cu mine vedem lumea cu ochi diferiti. Si totusi, nu era o problema de viziune. Oricat de international, multi-cultural sau deschis am vrut sa fiu, nu puteam sa percep sau sa simt natura asa cum o facea el, pentru ca nu dispuneam de o limba care sa-mi permita acest lucru.Nu era numai o problema de a ma familiariza cu obiceiurile culturale, preferintele sau tabuurile acestui trib sau de a adopta religia si filosofiile sale. As fi putut trai realitatea la fel de deplin ca si el numai invatandu-i limba si eliberandu-ma (in ce priveste capacitatea descriptiva) de propria mea camasa de forta.Dupa cum numai privind cu doi ochi avem o vedere stereoscopica si un simt al profunzimii, tot la fel abilitatea de a gandi in doua limbi diferite ne ofera dimensiuni suplimentare ale realitatii.Finlandezii si suedezii reprezinta un exemplu nimerit.O idee demna de retinut ar fi ca in timp ce franceza (limba foarte asemanatoare englezei) i-ar oferi unui britanic un procent suplimentar de 10% din universul inconjurator, o limba primitiva total diferita de a noastra, cu un alt set de notiuni si o logica diferita ne-ar putea dezvalui lucruri la care nici n-am visat!Nu e greu sa intelegi (o data ce ai devenit constient de fenomenul camasii de forta) ca japonezii, de pilda, cu ordinea cuvintelor inversata isi vor organiza gandurile si prioritatile diferit fata de europeni. Insa daca analizam mai indeaproape scena europeana descoperim ca vorbitorii de limba engleza, franceza si spaniola folosesc limba si gandesc in moduri diferite si pot parea uneori ca se afla pe aceeasi lungime de unda cand, de fapt, ei nu stiu ce spune celalalt sau ce a dat de fapt de inteles cand a spus un anumit lucru.Traducerea nepotrivitaGrecii, primii oameni care au cercetat in profunzime logica si ratiunea, au admis ca limba este un element universal nealterat al ratiunii. Ei credeau ca este un fenomen impartasit de toata omenirea, iar in cazul oamenilor educati ar constitui un punct de referinta care serveste la compararea ideilor, a experientei si a realitatii. Ei isi inchipuiau ca ideile pot fi traduse liber in orice limba. Acest lucru este adevarat pana la un punct. Suedeza se traduce usor in engleza si invers, insa cand e vorba de finlandeza si engleza, lucrurile se complica.Chiar si aceia dintre noi care au invatat limbi straine in scoala au observat ce dificultati intampina profesorii la traducerea unor termeni de tipul: panache, esprit de corps, Gemtlichkeit si Zeitgeist in limba engleza. Interpretii de la ONU se confrunta zilnic cu astfel de probleme, chiar si in cazul limbilor care se inrudesc. S-a intamplat o data ca vorbitorul englez sa spuna Presupun, interpretul francez a tradus Deduc, iar in limba rusa a devenit Consider si astfel ideea de presupunere s-a pierdut.Lumi diferiteDaca pot aparea astfel de situatii lucrand cu trei limbi inrudite, care fac parte din grupul indo-european, atunci doua limbi atat de diferite precum engleza si navaho actioneaza literalmente in doua lumi diferite. Sunt de parere ca este important pentru oamenii de afaceri sa analizeze cu atentie implicatia cuvintelor in doua lumi diferite. Nu toti observatorii sunt condusi de aceeasi evidenta fizica la aceeasi imagine din Univers, cu exceptia cazului in care dispun de fonduri lingvistice similare sau care pot fi armonizate in vreun fel. Engleza, franceza, germana, rusa si alte limbi indo-europene pot fi acordate in mare (desi nu intotdeauna in mod satisfacator) insa ce ne facem cu chineza, indoneziana, finlandeza sau japoneza? Daca structura limbii unei persoane influenteaza modul in care aceasta intelege si abordeaza realitatea, atunci am putea avea patru indivizi care vor percepe Universul din perspectiva sino-tibetana, polineziana, altaica si respectiv japoneza si se vor comporta in consecinta.Gandirea intrinsecaIpoteza conform careia nivelurile superioare ale gandirii depind de limba se bucura de un puternic sprijin stiintific. Limba poate fi privita ca gandire intrinseca. Cei mai multi poarta un monolog interior, adesea insotit de un suport vizual. Cu cat individul este mai educat si mai instruit, cu atat monologul devine mai complex si mai sofisticat. Pana in Evul Mediu oamenii invatau sa citeasca in gand. In zilele noastre, a vorbi cu tine insuti sau a rationa in sinea ta este un lucru destul de obisnuit si nu exista nici o indoiala ca cea mai mare parte a acestui proces se desfasoara in cuvinte, spuse cu voce tare sau nu.Presupunem ca oamenii de afaceri germani, italieni si malaiezieni procedeaza la fel in limba lor. Cand fiecare dintre acestia vorbeste, surprindem numai varful unui aisberg urias al activitatii verbale, care nu este niciodata auzita. Daca pornesti de la aceasta premisa rezonabila, atunci poti presupune ca tot ceea ce ti se spune reprezinta o scurta proiectie a acelei lumi interioare alcatuita din gandurile persoanei respective. Cuvintele rostite pot fi corecte sau gresite din punct de vedere gramatical, insa nuantate de viziunea persoanei straine asupra realitatii, influentata la randul ei de rigiditatea structurii propriei sale limbi. Aceasta linie a rationamentului tinde sa se complice pe undeva si cu siguranta gandul poate influenta si alegerea exprimarii insa, pentru a clarifica situatia, vom lua cateva exemple practice.Limba germana este o entitate bine disciplinata, care nu lasa loc nonsensurilor, ce contine cuvinte lungi, compuse, care exprima concepte complexe. Prin urmare, ne asteptam ca monologul interior al unui german sa fie mai degraba serios, grav, cu accent pe probleme importante si avand ca rezultat o exprimare care numai superficiala nu poate fi catalogata.Mobilitatea americanilorLa polul opus, se afla monologul interior al americanului. Caracterul englezei americane este in stransa legatura cu caracterul si cu istoria relativ tanara a SUA. Vorbirea si gandirea americanilor sunt mobile si oportuniste; se modifica brusc pentru avantaje si compromisuri si exceleaza in intepaturi hazlii, lansate in treacat. Germanii ii vor lua in serios pe americani cand nu este cazul. O alta complicatie o reprezinta alunecarea englezei americane pe panta cliseelor si a limbajului dur. Expresii de genul s-a facut, tre' ca glumesti, nici nu ma gandesc, e bagat pana-n gat, pana peste cap, nu poti sa-mi faci una ca asta si las-o balta au drept scop sa ascunda ceea ce gandesc de fapt americanii insa reprezinta subterfugii verbale pentru analize simplificate sau solutii care nu sunt neaparat in favoarea lor.Britanicii se fac vinovati de alte clisee, care demonstreaza o ambiguitate a gandirii aproape contradictorie, menita sa nu dezvaluie interlocutorilor straini mare lucru din ce gandesc ei cu adevarat. Printre aceste expresii, imprumutate uneori din sport, se numara: fair play (cinstit, corect), sticky wicket (teren delicat), a good innings (bun serviciu), good show (frumoasa reprezentatie), bad news (vesti proaste), not on (inadmisibil) si a bit thick (e prea de tot).Detasarea francezilorMonologul interior al francezilor este destul de diferit. Ei isi diseca Universul mai bine decat majoritatea celorlalti si incearca sa se gandeasca la acesta cu luciditate. Ei stiu incotro se indreapta si ce isi doresc. Vocabularul lor detasat este propice unei gandiri rapide, lipsa de ambiguitate determina o franchete taioasa, iar urmarirea nemiloasa a firului logic ii irita adesea pe anglo-saxoni sau pe japonezi, care tind sa gaseasca o solutie in felul lor.Monologul vorbitorului spaniol este cald, emotionant si generos. Bogatia vocabularului spaniol si diversitatea de mangaieri si diminutive (impartasite cu italienii si portughezii, adeseori intraductibile in limba engleza sau finlandeza) le permite spaniolilor sa comunice intr-un mod cald, omenesc, ce tradeaza un caracter expansiv si o lipsa de viclenie. Totusi, cei care fac afaceri cu spaniolii nu ar trebui sa considere acest lucru un semn ca ar putea sa profite de pe urma vorbitorului spaniol.Ambiguitatea japonezilorJaponezii au cea mai dificila sarcina dintre toti in ceea ce priveste trecerea de la monologul intern la exprimarea verbala. In sinea lor, ei se zbat sa stabileasca un echilibru intre a obtine avantaje si a da dovada de corectitudine. In forul lor interior (sau altfel spus monolog interior) trebuie sa fie extrem de politicosi cand urmeaza sa se adreseze altora. Insa mecanismele pe care le presupune o asemenea politete conduc adesea la o incredibila ambiguitate a exprimarii, astfel ca mesajul pe care doresc sa-l transmita, oricare ar fi acesta, poate foarte bine sa fie inghitit de meandrele unui comportament impecabil. Mai mult decat atat, arsenalul lor inepuizabil de expresii curtenitoare atat de util in comunicarea intre japonezi devine inutil din cauza imposibilitatii de a fi redat in alta limba, astfel ca o conversatie cu omologii straini abunda in banalitati, fie ele si corect formulate din punct de vedere gramatical.Umorul de la o tara la altaS-a spus ca umorul depaseste cu greu granitele nationale, in special in directie estica. Aceasta afirmatie are implicatii grave. In primul rand, este de la sine inteles ca cel pe seama caruia se fac glume va vedea cu greu partea amuzanta a situatiei. Anecdotele frantuzesti care-i zugravesc pe belgieni ca pe o adunatura de neciopliti grei de cap sunt departe de a fi gustate la Bruxelles. Olandezii sunt tratati asemanator de catre belgieni.In al doilea rand, oamenii pot sa nu guste o anecdota chiar daca nu sunt ei cei vizati. Germanii seriosi, ancorati in realitate, nu-si pierd timpul ascultand glumele americanilor despre Texas, care pornesc, de obicei, de la o exagerare grosolana. Bancul cu mexicanul care s-a chinuit timp de 24 de ore sa iasa din Texas, gonind cu viteza maxima, dar nu a reusit, le da fiori de placere americanilor, insa pentru germani nu e decat o exagerare: Ar fi trebuit sa foloseasca o masina germana, ar raspunde ei. Aceasta replica li s-ar parea amuzanta germanilor si destul de buna englezilor si scandinavilor.Cu exceptia coreenilor (care par sa guste orice gluma), glumele europenilor si ale americanilor nu i-ar amuza pe foarte multi orientali. Preocuparea budista si confucianista pentru adevar, sinceritate, bunavointa si politete exclude din start tehnici umoristice de genul: sarcasm, satira, exagerare si parodie si nu pune prea mare pret pe umorul prostesc sau pe glumele despre sex, religie, minoritati defavorizate. Umorul negru nici nu intra in discutie.Deci, ce-a mai ramas? Umorul estic, asa cum il intelegem noi, se caracterizeaza prin subtilitate, reprosuri sau mustrari blande sau indirecte, care ii ataca uneori pe ascultatori pe nesimtite insa fara a-i agresa, lasand totusi loc pentru raspuns si oprindu-se exact la timp pentru a nu le stirbi demnitatea. Chiar si coreenii mai grosolani, uneori chiar vulgari, au mare grija sa protejeze integritatea sau reputatia ascultatorilor.Chinezii sunt vestiti pentru aforismele si proverbele lor, ei si indienii gasind surse inepuizabile de umor in parabole, care occidentalilor li se par numai intr-o oarecare masura amuzante, desi acestea sunt o combinatie de intelepciune, invataminte si simt al perspectivei. Intelegem sensul celor mai multe aforisme confucianiste si al basmelor indiene sau malaieziene, dar mai putin glumele japoneze. Daca nici chinezii nu le intelegExista oare notiunea de stil national in ceea ce priveste umorul? Inainte de a raspunde direct la aceasta intrebare, trebuie sa acceptam faptul ca exista un asa-numit umor international ceea ce inseamna ca unele tipuri umoristice si unele glume se bucura de recunoastere internationala. Indeosebi acest lucru este valabil in cazul varietatilor seculare gustate deopotriva de europeni, americani, africani si orientali. Acestea sunt difuzate cu mare succes, de pilda, pe posturile de televiziune japoneze. Se pare ca exista o preferinta generala de a fi martorii violentei, care ar putea fi o compensatie, pe plan international, pentru faptul ca nu intotdeauna ni se permite sa o practicam. Exista totodata bancuri internationale, vehiculate in multe tari, de genul: cine trebuie sa sara primul din avion, bancuri cu elefanti, bancuri pe tema restaurantului si povesti amuzante despre jucatorii de golf.Chiar si in domeniul bancurilor internationale, se face simtita prezenta specificului national. Sa luam, de pilda, bancul arhicunoscut cu ziaristii care au organizat un concurs pentru a scrie un articol despre elefanti. Iata titlurile:Englezul:Vanatoarea de elefanti in regiunea britanica a Africii de EstFrancezul:Viata amoroasa a elefantilor din regiunea franceza a Africii EcuatorialeGermanul:Originea si evolutia elefantului indian in perioada 12001950 (600 de pagini)Americanul: Cum sa crestem elefanti mai mari si mai buniRusul: Cum am trimis un elefant pe LunaSuedezul: Elefantii si bunastareaDanezul: Smrrebrd din carne de elefantSpaniolul:Tehnici de lupta cu elefantiiIndianul: Elefantul ca mijloc de transport in perioada de dinaintea aparitiei cailor ferateFinlandezul: Ce cred elefantii despre FinlandaBancul acesta, care s-a nascut probabil la o conferinta a ziaristilor, ia in deradere diversele slabiciuni nationale: desfranarea francezilor, seriozitatea germanilor, laudarosenia americanilor, colonialismul britanic etc. Poanta este ridiculizarea finlandezilor pe care-i preocupa ce cred altii despre ei. Totusi la Helsinki circula o varianta a acestui banc: la finalul listei a fost adaugat norvegianul, cu urmatorul titlu: Norvegia si muntii Norvegiei.Finlandezilor, suedezilor si danezilor aceasta varianta li se pare total rupta de context. Norvegienilor (care se considera un popor glumet) acest final nu li se pare deloc amuzant. De fapt, nu il inteleg. Voi ce parere aveti?Umorul in afaceriDatorita globalizarii comertului, oamenii de afaceri se intalnesc des cu partenerii lor straini si, prin urmare, ajung sa se cunoasca mai bine. Atunci cand exista o relatie mai apropiata cu o persoana straina este firesc sa apara tendinta de a se evita nota exagerata de sobrietate si de a purta conversatii mai destinse. Anecdotele sunt o metoda buna de a topi gheata in multe situatii si de a castiga increderea ascultatorilor. Un incident amuzant produs de stanjeneala sau de disconfortul personal este un bun inceput; va urma in scurt timp un atac subtil la adresa dusmanului comun.Umorul la intalnirile de afaceri este o practica frecventa pentru majoritatea tarilor europene si mai putin obisnuita pentru latini decat pentru nordici care il considera o ustensila valoroasa pentru a sparge gheata. In ceea ce-i priveste pe spanioli, portughezi si italieni, la ei nu se prea pune problema sa sparga gheata. Stilul lor de a face conversatie, picant, aplecat spre barfa si increzator constituie el insusi un element umoristic valoros.Umorul este folosit in mod sistematic in tarile anglo-saxone. Degajat, in Canada si Noua Zeelanda, este de-a dreptul acid si provocator in Australia. In special in SUA, ironia, luarea peste picior si falsa indignare sunt considerati factori care dinamizeaza intalnirea si rezolva mai multe probleme intr-un timp mai scurt. La urma urmelor, timpul inseamna bani. In Marea Britanie, umorul este probabil cel mai bine integrat in discutiile de afaceri. Britanicii nu sunt adeptii intalnirilor prelungite si plictisitoare, de aceea, pentru a le face placute si a le anima, ei recurg la diverse forme de umor si la strategii distractiveCu toate acestea, exista doua natii care evita glumele si alte forme de umor in cadrul intalnirilor de afaceri. Germanii le considera deplasate in timpul negocierilor. Afacerile sunt o treaba serioasa si trebuie tratate ca atare, lasand deoparte istorisirile nerelevante si amuzamentul. Daca nu te concentrezi asupra subiectului, dovedesti o lipsa de respect fata de interlocutor. In opinia lor, glumele nu sunt un lucru cinstit si creeaza confuzie in discutiile de afaceri. Ei doresc sa afle informatii cat mai precise, va imaginati, despre pret, calitate si data livrarii.Dupa incheierea intalnirii, germanii sunt dispusi sa se destinda si sa glumeasca impreuna cu partenerii lor intr-un bar, la restaurant sau la ei acasa. Glumele si bancurile sunt binevenite in aceste imprejurari. In Germania, relaxarea ca si discutiile de afaceri si multe alte activitati sunt destul de strict compartimentate.Nici japonezii nu vad rostul glumelor in cadrul intalnirilor de afaceri. Ei vor rade daca-si dau seama ca ai spus o gluma (asta nu e o garantie ca au inteles-o), insa o fac din pura politete.In mod normal ei se straduiesc sa inteleaga in primul rand discutiile simple, astfel ca orice subtilitati sau ironii ii pun intr-o situatie delicata. Ei iau orice cuvant ad literam. Americanii care folosesc expresii de genul Ma omori sau Mai spune asta o data si te las balta produc consternare in randul partenerilor lor japonezi. Un director american care a spus ca o anumita clauza va scoate afacerea la lumina a fost intrebat care lumina?. Un englez a fost intrebat de chelner la incheierea unei cine de afaceri, in Japonia, daca cei zece domni de fata doresc inghetata la desert. Cum masa era plina de sticle cu bere, englezul a raspuns glumind ca toata lumea avea bere la desert. Peste doua minute chelnerul si-a facut aparitia cu zece beri.Desi introducerea umorului in afacerile internationale poate fi de un real folos pentru a sparge gheata, a accelera gasirea de solutii, a iesi din impas, a-ti face partenerii sa se simta in largul lor si a le castiga increderea in tine ca om, riscurile sunt la fel de mari. Ceea ce este amuzant pentru francezi poate fi detestabil pentru arabi; cea mai grozava patanie a ta poate parea de neinteles pentru un chinez; cea mai nevinovata gluma spusa de tine poate sa-l jigneasca teribil pe un turc. Diferentele culturale si religioase ii pot impiedica pe oameni sa rada de acelasi lucru. Cine poate spune cu certitudine ca ceva este amuzant? Daca toate valorile sunt relative si sunt motivate de o anumita cultura, atunci printre acestea se numara: umorul, toleranta, si chiar adevarul. Sa nu uitam ca rasul, de multe ori, denota stanjeneala, nervozitate si chiar dispret.Sa tinem cont de diferente Comunitatea internationala a oamenilor de afaceri nu poate trece cu vederea esenta celor discutate mai sus. Universul este perceput diferit de la un popor la altul, ca si modalitatea de a incheia afaceri. Nu exista o singura combinatie metafizica a gandirii sau a comportamentului omenesc. Diversele limbi ne inzestreaza cu diferite segmente de experienta si nu putem face mare lucru in aceasta privinta: poate, doar sa invatam mai multe limbi straine. Nu le putem invata pe toate, insa putem macar sa constientizam aceasta problema si putem sa tinem cont de Weltanschauung-ul (viziunea) unui prieten strain, ceea ce ne va ajuta sa ajungem la un oarecare grad de comunicare, in masura in care mentalitatile noastre diferite ne ingaduie acest lucru.