Muzeele sprintene din Barcelona

label Divertisment autorenew 2025-09-29, 16:52
Joan Mir este un artist care cotizeaza mare parte din prestigiul cultural al Cataloniei. In Barcelona, te impiedici de numele lui la fiecare pas: o sculptura de bronz e plasata in gradina principala a primariei, o ceramica murala decoreaza un terminal al aeroportului si poti chiar sa calci pe un desen proiectat de artist pe trotuarul din apropierea pietei La Boqueria. Fundatia care ii poarta numele detine un numar record de creatii ale lui Mir, 11.000, care includ picturi, desene, sculpturi, ceramica si lucrari realizate pe suport textil.Arta catalanului se plaseaza pe culmile abstractiei, dind dureri de cap chiar si specialistilor. De aceea, majoritatea vizitatorilor de la Fundacin Joan Mir utilizeaza audioghidul si, din cauza izolarii fonice, trec de la un exponat la altul de parca s-ar afla in transa. Mare ti-e insa mirarea cind, in loc de o tacere reverentioasa, dai peste forfota si rumoare, ambele generate de un grup de copii prescolari. Pe care ii regasesti la iesire, asezati pe iarba si pusi sa reproduca lucrarea care i-a impresionat cel mai mult. Nu e insa ceva neobisnuit, fundatia acordind o atentie speciala copiilor: din 1997 pina in prezent s-au organizat 8 reprezentatii pentru copii, in limba catalana, in interiorul muzeului.
Ca institutii, se numarau printre cele mai statice. Nu faceau altceva decit sa astepte vizitatori. Muzeele din Barcelona au depasit insa acest stadiu de citva timp, iar acum incep sa actioneze ca forte implicate in animarea vietii culturale a orasului.Noaptea muzeelor a fost un eveniment care incerca sa dea jos praful de pe conceptul de muzeu si sa scape de conotatiile lui snoabe si plicticoase. Suratele din Barcelona ale acestui gen de institutie au invatat insa demult aceasta lectie si s-au ales cu o existenta profitabila de pe urma ei. Cele aproximativ 50 de muzee se bucura de cam 7 milioane de turisti pe an si nu se limiteaza la atit: in functie de marime, gazduiesc si expozitii temporare, primesc vizitatori nocturni, organizeaza workshop-uri pentru scoli, cursuri si prelegeri si, din cind in cind, devin si sali de concert. Iar mai nou au introdus programe intitulate Vara in muzeu si Craciunul la muzeu.
Un alt muzeu minuscul este cel erotic, unicul din Spania, doar ca acesta beneficiaza de multa publicitate . La intrare, cit pe ce sa dai cu capul de o sculptura falica. Se gasesc citeva obiecte interesante, dar nu suficiente pentru a justifica tam-tamul publicitar: papusi Barbie transsexuale, un scaun al placerii care arata mai degraba a unul de tortura, carti postale erotice de la inceputul secolului al XX-lea si previzibilele ilustratii reproduse din Kama Sutra. Tot la capitolul muzee bizare intra si muzeul holografic, cel al ciocolatei si cel al fotbalului, care, datorita faptului ca acopera un secol de istorie a acestui sport, se situeaza pe locul patru in topul celor mai vizitate muzee din Barcelona.
Mir, Gaudi si Picasso sint VIP-urile Barcelonei, magnetii infailibili pentru turisti, dar exista si muzee ceva mai bizare. Unul dintre ele, al carui spatiu se limiteaza la o camera, este cel al parfumurilor. Particularitatea sa este camuflajul: se gaseste in incinta magazinului de cosmetice Regia. Nu exista nimic care sa il anunte pe vizitator ca acolo se gaseste un muzeu, trebuie sa ceri indicatii de la vinzatoare si sa porti tratative cu paznicul care iti descuie camera respectiva. Recipientele de parfum aflate acolo, in numar de 5.000, acopera istoria civilizatiei: de la egiptene si greco-romane la editii aniversare recente si la vase care aduc mai mult a damigene decit a sticle de parfum. Dai si de arome pentru suverani: colonia imperiala creata de casa Guerlain in 1853 pentru imparateasa Eugenia. Surpriza e ca si Romania e reprezentata, dar intr-un mod nu prea magulitor, flacoanele aratind cam ponosit: Apa de toaleta Bucuresti, Parfum Domino, Eva. Apa de colonie, 1001 si un descurajant recipient de plastic roz cu capac alb, un Miraj din vremea comunismului.
Unul dintre cele mai active muzee pe scena culturala a Cataloniei este muzeu doar pe jumatate. Restul este teatru. Pe de-a-ntregul este opera lui Salvador Dali, teatrul-muzeu de la Figueres fiind cel mai mare obiect suprarealist din lume, pe care cel supranumit Avida Dollars l-a pus la punct in ultimii ani de viata. Celelalte muzee inca pastreaza o departajare a exponatelor pe criteriul mediului: aici ceramica, dincolo sculptura, picturile intr-o alta sala. Aceasta regula nu se aplica la Dali, unde esti bombardat interdisciplinar din toate partile. Desene, picturi, instalatii, gravuri, sculpturi, bijuterii, holograme, fotografii, totalizind un numar de peste 4.000 de creatii ale artistului. Dintre care doar o parte sint expuse la teatrul-muzeu, restul permitind organizarea unor expozitii itinerante. Numarul nu este surprinzator, pentru ca inca din 1991 Fundatia Gala - Salvador Dali, care administreaza teatrul-muzeu, castelul din Pbol si casa pictorului din Portlligat, a inceput o politica de achizitii masive, care a culminat in 2004 cu expunerea tuturor desenelor facute de artist pentru cartea sa, Viata secreta a lui Salvador Dali.
Cel mai popular muzeu din Barcelona este cu siguranta cel care adaposteste creatiile lui Picasso. Fiecare perioada parcursa de artist este acoperita, desi inegal, abundind in special picturile din cea albastra, dar lipsind o redare acurata a intervalului 1917-1957. Tot aici se gaseste si celebrul ciclu al Meninelor, picturi cubiste facute de artist pornind de la un tablou de Velasquez. Si totusi, revelatia muzeului e in alta parte: numeroase dintre lucrarile expuse detaliaza perioada de inceput a lui Picasso, inclusiv desene din copilarie. Acestea provin dintr-o donatie facuta de artist in 1970. Un grup de tablouri in ulei, pictate in adolescenta, sint socante prin precizia detaliilor, cu atit mai mult cu cit dimensiunile lor nu le depasesc pe acelea ale unei vederi. Muzeul contine si citeva creatii ludice ale lui Picasso, ca portretul secretarului sau, Sabarts, in ipostaza de gentilom din secolul de aur spaniol, calugar sau faun.
Un alt catalan care fascineaza turistii este Antoni Gaudi, arhitectul modernist al templului La Sagrada Familia si precursorul mobilei ergonomice. O viata plina de reusite si o moarte stupida: pasionat de munca la templu, devenit din ce in ce mai ascetic si mai cu capul in nori, a fost calcat de un tramvai. A zacut in spital timp de trei zile, fara ca nimeni sa il recunoasca, pentru ca arata ca un vagabond, hainele sale fiind prinse cu ace pentru a nu cadea de pe el. Oricum, creatiile lui Gaudi impinzesc Barcelona: de la felinarele din piata Reial, la Sagrada Familia, la casa-muzeu din parcul Gell, proiectat tot de el, pina la La Pedrera, cladire construita intre 1905 si 1910 ca bloc de apartamente si birouri. In aceasta este gazduita actualmente o expozitie despre modul in care Don Quijote este perceput de artisti, de la Hogarth la Dali si pina la Antonio Saura sau Joan Ponc.