PROSPERITATE SI RECESIUNE

label Divertisment autorenew 2025-09-29, 16:53
Dupa revolutia industriala, economiile avansate au generat prosperitate si au realizat progresul tehnologic. Ele au oscilat insa, complet neprevazut, intre extremele "prosperitatii" si "recesiunii".Pana relativ recent in istoria umanitatii, toate societatile asezate erau de tip agricol. Majoritatea covarsitoare a populatiei era ocupata cu agricultura sau cu alte mestesuguri conexe. Aceste societati erau stabile. Bunastarea acestora era amenintata mai degraba de pericole naturale decat economice - recolte slabe care aduceau foamete si moarte, molime si modificari ale populatiei, care faceau sa nu mai existe suficiente brate de munca sau sa apara prea multe guri de hranit.Aceasta a fost situatia in Europa medievala, chiar si la aparitia pietelor pentru comercializarea surplusului de produse, legand localitatile intr-o retea de comert international si influenfand incheierea acordurilor financiare si de creditare. Cu trecerea secolelor, cumpararea, vanzarea, preturile, aprovizionarea si cererea au inceput sa influenteze tot mai multe vieti. Marea inflatie din secolul XVI a aratat probabil pentru prima oara ca economia bazata pe bani poate genera probleme specifice.O cauza majora a inflatiei (cresterea preturilor) a fost invazia in Europa a metalelor pretioase provenite din minele din Lumea Noua. Acestea au ajuns in mare parte la regele Filip al II-lea, care cheltuia cu generozitate pentru proiectele sale politice, pompandu-si comorile in sistemul economic european. Cu atata bogatie in surplus (putere de achizifie), urmarind cam aceeasi cantitate de bunuri ca inainte, o perioada lunga preturile au crescut.Inflatia la aceasta scara a dat peste cap aranjamente pana atunci stabile (cum s-a intamplat si mai recent), de exemplu, saracindu-i pe cei care aveau un venit fix. Printre institutiile afectate s-a numarat si coroana engleza, a carei slabiciune financiara din secolul XVII a avut o importanta decisiva in disputele cu parlamentul.In secolul XVIII, banii, mestesugurile si negotul au jucat un rol si mai important in viata economica. Necesitatea de capital pentru noi afaceri a dus la infiintarea unor noi burse de actiuni situate in Anglia si in Franta. O piata de actiuni, sau bursa de actiuni, este locul in care se pot cumpara actiuni plasate in diferite afaceri. Cei care cumpara actiuni o fac pentru a investi intr-o afacere care pare ca va avea profituri importante (din care isi vor primi partea sau dividendele). Ei cumpara si cu speranta ca vor putea vinde la pret mai mare decat cel de achizitie. Persoanele care practica acest sistem de vanzare-cumparare, un fel de joc de noroc pe termen scurt - sunt numiti speculanti.Finante deliranteLa inceputui secolului XVIII, doua episoade diferite au demonstrat ca bursele de actiuni ar putea fi prinse in speculafii delirante, autodistructive, bazate uneori doar pe zvonurile privind averile care s-ar fi putut realiza din tranzacfionarea actiunilor. Legendele despre South Sea Company din Marea Britanie si Mississippi Company din Franta urmau, in esenta, cam acelasi tipar. In fiecare caz, mii de oameni au fost convinsi ca trebuie doar sa cumpere actiunile firmelor pentru a se imbogati.Cum dupa fiecare val de cumparare de actiuni urma altul, pretul actiunilor a urcat la cote foarte inalte, fara a tine seama de profitul real ce s-ar fi putut realiza. Apoi, brusc, "balonul" de optimism s-a spart si toata lumea s-a hotarat sa vanda. Valoarea actiunilor s-a prabusit, firmele si-au oprit activitatea si multe persoane care si-au investit economiile in aceste afaceri au fost ruinate sau au saracit.In urmatoarele trei secole in bursele de actiuni "balonul din Marile Sudului" a fost un model de avant economic altenat cu faliment. In ciuda cazurilor precedente, speculantii credeau ca "de aceasta data" situatia era diferita si ca preturile vor continua sa creasca nelimitat. Astfel, prabusirea bursei de actiuni, provocand ruina si falimente, a devenit o forta a instabilitafii economice.Era moderna a inceput, cu adevarat la sfarsitui secolului XVIII, cand in Marea Britanie a inceput revolutia industriala. A aparut un nou tip de societate, bazata pe capital, intreprinderi si orase industriale. Transformarea a cauzat multa suferinta dar si bunastare care, pe termen indelungat, a dus la ridicarea standardului de viata din tarile industrializate.Curand a devenit clar ca progresul nu era uniform, sigur. Anii de expansiune industriala - ani de prosperitate - erau urmati de perioade de declin puternic, care de asemenea durau ani. O asemenea turnura a fost numita declin, depresie economica sau recesiune; "recesiune" este termenul bland, preferat de politicienii care minimalizeaza situatia.O recesiune poate fi scurta sau lunga, usoara sau severa, insa pe durata acesteia productia scade, afacerile si bancile isi inceteaza activitatea, iar somajul creste. Una dintre cele mai periculoase trasaturi ale acesteia este efectul in lant. Atunci cand, de exemplu, o afacere da faliment, furnizorii acesteia au vanzari mai mici. Tot mai multi muncitori se trezesc fara o slujba si trebuie sa-si limiteze cumparaturile - reducand vanzarile produselor care asigura supravietuirea, determinand reducerea numarului angajatilor acestor afaceri, creandu-se o spirala perpetua.In secolul XIX, prima mare epoca industriala "ciclul afacerilor" constand din prosperitate si recesiune a avut fluctuatii violente. Uneori acestea erau legate de evenimente curente. Razboaiele, de exemplu, generau prosperitate prin cererea de armament si alte bunuri, crearea de noi locuri de munca in fortele armate sau in industriile de armament. Din acelasi rationament, dupa razboi urma recesiune, din cauza declinului industriilor inrudite cu razboiul si a demobilizarii soldatilor. Aceasta s-a intamplat in Marea Britanie dupa lungile razboaie revolutionare si napoleoniene (1793-1815), creand nemultumire in sanul maselor, suprimate de politici dure.Fobiile speculative au alimentat acest ciclu. Construirea cailor ferate au generat activitati speculative intense in Marea Britanie si SUA, iar Jay Gould, "baronul cauciucului" american, a initial o rasturnare economica atunci cand a incercat sa monopolizeze piata aurului. In era comunicatiilor efectele ciclului afacerii se resimt pe distante mari. Prabusirea bursei de actiuni de la Londra, din 1891, a provocat o lunga recesiune in Australia.Faze si cicluriNu toate recesiunile pot fi puse pe seama prabusirii burselor de actiuni, a razboaielor sau altor evenimente, cum ar fi progresele tehnologice. Fazele ciclului unei afaceri par supuse unor legi misterioase, economistii dezbatand motivele care le provocau si esuau in incercarea de a gasi un remediu.Dupa primul razboi mondial din 1914-18, ciclul prosperitate-recesiune a devenit si mai evident. In 1920, Europa zdruncinata de razboi si impovarata de datorii, a intrat in recesiune. O criza de natura diferita a blocat Germania infranta aflata deja in dificultati economice si obligata de aliati sa plateasca daune de razboi. Guvernul german a inceput sa emita tot mai multi bani, creand astfel in 1923 unul din episoadele cele mai inflationiste din istorie, cand muncitorii din fabrici au cerut sa fie platiti la fiecare doua ore si se grabeau sa iasa de la lucru pentru a cheltui banii inainte ca acestia sa-si piarda din nou din valoare.Perioada de prosperitateChiar daca milioane de persoane si-au pierdut economiile, Germania si-a revenit. La fel si Europa, dar economia ei a ramas slabita. SUA, in schimb, a incheiat razboiul ca natiune creditoare, prospera si exportatoare. Anii 1920 au fost prosperi pana in 1929, cand crahul de pe Wall Street (piata de actiuni din New York) a semnalat inceputul marii depresii economice care s-a raspandit in intreaga lume.Un mod de abordare posibil a depresiilor economice a fost sugerat de economistul britanic John Maynard Keynes. Ideile sale au devenit cunoscute abia dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand au avut un impact deosebit. In depresie economica principala problema era diminuarea productiei si somajul muncitorilor cauzate de lipsa cererii de bunuri si servicii - lipsa unei cereri eficiente, adica nu doar dorinta de a cumpara ci si capacitatea de a plati. Astfel, Keynes sustinea ca statul ar trebui sa initieze mari lucrari publice pentru a asigura locuri de munca si pentru a genera cerere de materiale; ar putea sa reduca taxele, astfel ca oamenii sa aiba mai multi bani de cheltuit. Odata ce mecanismul economic ar fi declansat, acesta urma sa se "autoamorseze". Probabil din intamplare, dictatorul nazist Adolf Hitler a adoptat o strategie keynesianadupa dobandirea puterii in 1933. El a initial un proiect de construire de sosele si de reinarmare, care a revigorat economia germana si a creat milioane de locuri de munca.Realizarea lui Hitler, desi a avut un scop gresit, a confirmat ca ideile lui Keynes erau corecte. Dupa declansarea celui de-al doilea razboi mondial, nevoile fortelor armate si economia militarizata au revigorat industria si au pus capat somajului. In perioada postbelica economiile industrializate, dupa dificultatile initiale, au cunoscut o deosebita expansiune.Au existat perioade de recesiune, insa acestea erau scurte si relativ blande. Se astepta ca guvernele sa intervina pozitiv, actionand in conformitate cu liniile descrise de Keynes, pentru a preveni scaparea de sub control a "boomurilor" si pentru a contracara recesiunile. Sistemele prospere care fusesera adoptate pe scara larga au avut si ele un efect antirecesionist nemaivazut, ajutand la mentinerea puterii de cumparare a celor care se confruntau cu somaj sau cu alte dificultati. Societatile pareau ca acum pot garanta ocuparea completa a fortei de munca si o crestere fara limite.La douazeci de ani dupa terminarea razboiului, prosperitatea persista, fiind revigorata de inovafiile tehnologice, de cheltuielile cu razboiul rece si de alti factori. A aparut insa un nou pericol, al inflatiei care in anii 1970 a devenit si mai serioasa. Salariile si preturile au continuat sa creasca in spirala, cresterea unuia impingand cresterea celuilalt. Problema a devenit acuta in societati ca SUA si Marea Britanie unde guvernele nu au reusit sa asigure cooperarea puternicelor asociatii ale angajatorilor si sindicate ale muncitorilor, pentru a stabili un plan national pentru preturi si salarii. In 1973, tarile exportatoare de petrol au ridicat de patru ori preturile, zdruncinand economiile occidentale si alimentand inflatia. Curand a aparut "stagflatia", o situatie in care economia stagna dar totusi, inflatia persista si crestea rata somajului.MonetarismulLa sfarsitui anilor 1970, guvernele au adoptat noi politici de combatere a inflatiei. La inceput s-a crezut ca politicile monetare ar fi remediul; acestea au implicat controlul masei monetare si al creditelor, in speranta ca astfel s-ar controla inflatia. Rezultatele au fost dezamagitoare si guvernele au recurs la masuri si mai drastice, crescand ratele dobanzilor astfel incat imprumuturile sa devina represiv de scumpe. Aceasta "presiune" a fost eficienta in reducerea inflatiei, dar a determinat ca inceputul anilor 1980 sa fie cea mai dificila perioada de recesiune de dupa anii 1930, falimentand multe afaceri si cauzand cresterea somajului.Un timp s-a sustinut ca economia a fost "insanatosita" si impozitele mult mai mici au creat, la mijiocul anilor 1980, prosperitatea societatilor de consum. Preturile imobilelor si ale actiunilor au crescut si, ca in alte perioade de prosperitate, oamenii au fost incurajati sa se crediteze, de exemplu, prin ipotecarea pe sume mari a caselor, in speranta ca prosperitatea fara sfarsit va permite returnarea sigura si fara mari eforturi a creditelor.Apoi, in "Lunea Neagra", 19 octombrie 1987, un alt mare crah explodat pe Wall Street a dus la prabusirea similara a valorii actiunilor in intreaga lume. Pentru un timp aceasta parea un accident izolat insa, foarte curand, a devenit evident faptul ca economiile occidentale erau extrem de vulnerabile. De exemplu, in Marea Britanie, inflatia ameninta sa devina din nou o problema care se suprapunea cu o crestere accentuata a dobanzilor; aceasta a dus insa la noi falimente ale afacerilor si a pus capat "boomului" creat de cumpararea de case, lasand multi oameni cu ipoteci imense, mai mari chiar decat valoarea caselor.In 1990 lumea se cufunda din nou in recesiune. Paradoxal, aceasta a fost amplificata de caderea comunismului care a dus la reunificarea Germaniei, extrem de costisitoare, si la aparitia unor tulburari politice si economice in Europa de Est si in fosta Uniune Sovietica.O perioada de tulburari economice din Asia, inceputa la sfarsitui anului 1997, a avut repercusiuni internationale. Statele si corporatiile s-au inglobat in datorii, si parea ca "tigrii" economici din Orientul indepartat au devenit in cele din urma vulnerabili. Fondul Monetar International a initiat o serie de masuri pentru a stabiliza pietele, pentru a inlatura deficientele economiilor afectate si de a reinstaura increderea in acestea.In crizele economice nu se poate prevedea durata lor, momentui revenirii, sau daca vor cauza inflatie galopanta. Din pacate nu s-a gasit nici o solutie magica care sa rezolve ciclul prosperitate-recesiune.