RAZBOIUL CIVIL ENGLEZ

label Divertisment autorenew 2025-09-29, 16:53
Rebeliuni, razboi civil, tronuri pierdute si castigate - secolul XVII s-a numarat printre cele mai dramatice perioade din istoria Marii Britanii. Miscarile politice si religioase au continuat pana cand Revolutia Glorioasa din 1688 a adus o solutie de lunga durata.Ultima din dinastia Tudorilor, regina Elizabeta, a murit fara mostenitori in 1603. Tronul i-a revenit celei mai apropiate rude, James al VI-lea de Scotia, care a primit numele de James I al Angliei si primul monarh din dinastia Stuart. De vreme ce Scotia si Anglia erau acum conduse de acelasi rege, vechiul antagonism dintre acestea parea sa dispara incetul cu incetul. Insa, cele doua tari au continuat sa fie separate (fiecare avea propriul parlament si propriile legi), iar speranta lui James privind o unificare completa a fost spulberata. James a fost cel care a folosit pentru prima data termenul "Marea Britanie" pentru a desemna regatele sale engleze, galeze si scotiene.La inceputul domniei lui James (1605), un grup de conspiratori catolici au incercat sa arunce in aer parlamentul si pe rege. Acesta a fost celebrul Complot al Prafului de Pusca, care a culminat cu arestarea lui Guy Fawkes si a altora. Totusi, in ciuda acestui inceput nefericit, catolicii nu aveau sa reprezinte un pericol major pentru James, desi au ramas o minoritate cu greu acceptata si adeseori persecutata.ConflicteMai amenintatoare insa erau conflictele din ce in ce mai ample dintre rege si parlamentarii englezi. Membrii parlamentului puteau sa se opuna vointei regelui, deoarece Coroana saracise si nu se mai putea baza doar pe sursele de venit traditionale. Aceasta era adesea nevoita sa ceara fonduri parlamentului (impozite), ceea ce insemna ca membrii parlamentului puteau dezbate politica regala si cere "solutionarea revendicarilor" lor (reforme sau concesii) in schimbul acordarii de fonduri. Dispute si mai severe s-au iscat in jurul stabilirii prerogativelor regale - puterile ce ii reveneau numai regelui - si care puteau fi analizate sau criticate de parlament.Asemenea dispute au inceput in ultimii ani de domnie ai reginei Elizabeta, cand razboiul de lunga durata impotriva Spaniei a secat resursele coroanei. Prestigiul reginei Elizabeta a ajutat-o sa mentina situafia sub control, insa James a fost mai ghinionist si lipsit de tactica. El a pretins ca "dreptul divin al regilor" le conferea monarhilor o autoritate divina, dar era imposibil sa impuna aceasta autoritate deoarece coroana era slabita, iar aceasta convingere nu facea altceva decat sa-i irite pe parlamentari.Mai mult, atat James cat si fiul sau Carol I (1625-1649) isi intaratau supusii, in special prin faptul ca se bazau pe favoriti instariti, dar antipatici, ca de exemplu ducele de Buckingham (care a fost asasinat in 1628). Prin urmare, Carol si liderii parlamentului erau suspiciosi unii fata de ceilaiti inca de la inceput.Acest lucru a fost evident inca de la inceputul domniei, cand parlamentul i-a acordat regelui dreptul de a colecta taxe vamale timp de un singur an, in loc de toata viata cum era obiceiul. Conflictele s-au intensificat si s-au afirmat noi lideri din ce in ce mai intransigenti, ca Sir John Eliot. Diferentele religioase si-au spus cuvantul, existand numeroase grupari ostile in cadrul bisericii engleze. Carol I favoriza anumite doctrine si o forma relativ complexa de adoratie (denumita uneori laudism dupa numele consilierului sau William Laud, arhiepiscop de Canterbury), pe care criticii sai o considerau o indreptare sinistra spre catolicismul roman; suspiciunile au fost intarite si de faptul ca sotia de nationalitate franceza a lui Carol, pe nume Henrietta Maria, era catolica. Numerosi protestanti doreau sa adopte intocmai calea opusa, pentru a "purifica" Biserica (de aici denumirea de puritani). "Purificarea" insemna de obicei simplificarea formelor de cult si adoptarea doctrinelor strict calviniste; dar existau si grupuri mai radicale de protestanti, atat in cadrul bisericii engleze cat si in afara acesteia.Conflictele dintre rege si parlament au atins prima data apogeul in 1629, cand membrii Camerei Comunelor au imobilizat pe speaker (pentru a nu se suspenda sedinta) in timp ce Sir John Eliot a tinut un discurs anti-regal. Carol a dizolvat imediat parlamentul, l-a intemnitat pe Eliot si a decis sa guverneze in viitor fara parlament. Acest lucru era perfect legal, cu conditia ca regele sa poata supravietui fara subventiile pe care doar parlamentul i le putea acorda.11 ani de tiranieCarol a reusit sa faca acest lucru, in perioada pe care dusmanii sai au numit-o Tirania de 11 ani (1629-1640), sfatuit de Contele de Strafford si arhiepiscopul Laud. In ciuda faptului ca facea economii, coroana a reusit sa supravietuiasca doar prin punerea in aplicare a vechilor drepturi regale si prin incalcarea legii in diverse moduri. Cea mai celebra a fost colectarea taxelor navale, destinate sprijinului marinei. Suportata la inceput doar de locuitorii tinuturilor invecinate cu marea, aceasta taxa a fost ulterior colectata de la intreaga populatie din regat. Unul dintre liderii parlamentului, John Hampden, s-a facut cunoscut datorita procesului care i s-a intentat pentru ca a refuzat sa plateasca aceasta taxa, multi altii urmandu-i exemplul.Totusi, se parea ca in lipsa rezistentei opusa de parlament Carol putea sa-si cladeasca cu timpul o autoritate absoluta. Ulterior, acesta a gresit implicandu-se intr-un razboi care a general cheltuieli enorme pe care coroana nu si le putea permite. Incurajat de Laud, Carol a incercat sa impuna episcopatul (conducerea bisericii sa fie exercitata de episcopi) asupra Scotiei, unde sistemul prezbiterian avea radacini adanci. (Membrii mai in varsta ai congregatiei conduceau biserica, si nu preotii sau episcopii.) Scotienii s-au unit infocati de sentimentul national, semnand un document denumit Liga si Pactul Solemn si au opus rezistenta armata.Parlamentul cel lungIn timpul Razboiului Episcopilor din 1639-40, Carol nu a reusit sa-si atinga telurile si si-a epuizat resursele. Falit fiind, el a fost nevoit sa ceara ajutorul parlamentului. Profitand de situatia in care se afla regele, Parlamentul cel lung din 1640 i-a eliminat pe Strafford si pe Laud (ambii au fost executati) si a intocmit o serie de legi pentru anularea taxelor arbitrare si limitarea puterii regelui. Carol a acceptat cu greu aceste masuri, care eliminau posibilitatea absolutismului regal; aceste legi s-au pastrat in timpul tulburarilor secolului XVII, fiind cele mai de seama realizari ale Parlamentului cel lung. IIn 1640, Carol, fara alt sprijin decat cel acordat de propriii sai curteni, era aproape neajutorat. Insa radicalismul unor lideri parlamentari a inceput sa provoace o schimbare in opinia moderata. Aceasta a devenit si mai pronuntata cand partidul "Celor de rand" condus de John Pym a decis impunerea unui sistem prezbiterian asupra Bisericii Engleze. Un numar mare de sustinatori ai episcopatului s-au aliat cu Carol, formandu-se un partid legalist de mari proportii.Conflictul s-a intetit cand o revolta catolica a izbucnit in Irlanda. Desi doreau finantarea unei armate care sa inabuse revolta, Pym si adeptii sai s-au temut ca regele va folosi o asemenea forta militara impotriva lor - o teama perfect justificabila, caci regele, lipsit de scrupule, avea astfel ocazia sa-si apere propriile drepturi. Insistentele lui Pym ca parlamentul sa detina controlul asupra armatei violau dreptul traditional al regelui de a da ordine; ca reactie, Carol a incercat fara succes sa aresteze cinci dintre cei mai inversunati oponenti ai sai din Camera Comunelor. Aceasta era o chemare deschisa la forta, iar razboiul a izbucnit curand.Razboiul civilLa inceputul Razboiului civil din Anglia (1642-46), victoria regala parea posibila. Norocul a fost insa de partea parlamentului, care controla tinuturile cele mai prospere si mai populate din tara. In 1643, scotienii au intrat in razboi de partea parlamentului. Si, pe masura ce influentele moderate slabeau, o noua armata puternica, armata de tip nou, a fost formata din radicali religiosi englezi. Printre acestia se afla un lider incontestabil, Oliver Cromwell, ale carui aptitudini militare se facusera remarcate, inainte ca Razboiul civil sa se incheie cu victoria parlamentului.Parlamentul nu luptase pentru a-l detrona pe monarh, ci pentru a-l impiedica sa faca abuz de putere. Dupa terminarea razboiului, au inceput negocierile cu regele aflat in captivitate. Carol insa a jucat un joc periculos, amestecand promisiuni si sustrageri in timp ce incerca sa exploateze diferentele dintre dusmanii sai. In cele din urma, in decembrie 1647, a incheiat un tratat secret cu scotienii, care se pregateau sa atace Anglia. Regalistii englezi au profitat de ocazie pentru a se rascula, dar au fost infranti din nou. Cromwell i-a invins pe scotieni in lupta de la Preston, in august 1648, punand capat astfel celui de-al doilea Razboi civil.Armata detinea acum controlul asupra situatiei si era hotarata sa-l pedepseasca pe Carol. Cand parlamentui parea dornic sa reia negocierile cu regele, au fost trimise trupe pentru a-i expulza pe membrii suspecti (Spalarea Mandriei); cei ramasi formau ramasita Parlamentului cel lung.In ianuarie 1649, Carol a fost judecat de un tribunal special, condamnat pentru tradare si decapitat. Anglia a devenit republica cunoscuta sub numele de Commonwealth (1649-1660). Cromwell i-a infrant atat pe irlandezi cat si pe scotieni, impunand pentru prima data o singura autoritate asupra tuturor insulelor britanice. Mai tarziu, in anii 1650, armata si marina republicii au obtinut victorii pe uscat si pe mare impotriva olandezilor si spaniolilor.Insa, Commonwealth-ul nu a reusit sa creeze o forma stabila de guvemamant indeobste acceptata. Dupa Spalarea Mandriei, puterea se afla in mainile armatei, iar in 1653, comandantul acesteia, Oliver Cromwell, a devenit conducatorul statului englez. in calitate de lord protector. Desi a numit cateva parlamente, ai caror membri i-a ales cu grija, Cromwell nu a putut colabora cu acestea, ajungand sa guverneze cu ajutorul armatei. Atat din punct de vedere religios cat si politic, guvernul sau era reprezentat de o minoritate (sectele radicale) si, desi Cromwell era o persoana relativ toleranta, austeritatea puritana a regimului sau a fost indelung pomenita si detestata.Restaurarea regeluiCromwell a reusit sa mentina Commonwealth-ul unit, insa, dupa moartea sa in 1658, acesta s-a dezintegrat sub conducerea fiului sau Richard. Dupa ce conducerea militara a luat sfarsit, fiul lui Carol I a fost asezat pe tron in 1660, sub numele de Carol al II-lea.Parlamentul a capatat de asemenea pozitia pe care o ocupase in 1641, desi acum era regalist si ostil fata de radicalismul religios. Baptistii, prezbiterienii, independentii si alte secte care refuzau sa se conformeze Bisericii engleze erau aspru pedepsiti. Printre altele, acesti neconformisti nu puteau deveni membri ai parlamentului sau detine posturi pe langa rege. La fel ca si catolicii, acestia au fost marginalizati fata de restul societatii."Complotul papal"Conflictele dintre rege si parlament au izbucnit din nou in anii 1670. In cel mai grav conflict era implicat James, duce de York, fratele si mostenitorul regelui Carol al II-lea, care nu avea copii. James s-a convertit la catolicism - care continua sa fie un subiect detestat de majoritatea protestantilor - iar acest fapt a dus la incercari ale parlamentului de a-l exclude de la tron. De asemenea. acest lucru a general o credinta intr-un "complot papal" fictiv, in urma caruia oameni nevinovati erau intemnitati sau executati. In timpul acestor crize, au aparut partide politice rudimentare - Toryi care reprezentau Biserica si pe rege si Whigii sau partidul poporului, sustinut de magnati aristocrati ambitiosi, de orasul Londra si de neconformisti.Carol al II-lea, mai iscusit decat tatal sau, a o facut fata situatiei, lasand tronul aparent in siguranta fratelui sau. Insa, James al II-lea (1685-1688), lipsit de tact si incapatanat, parea hotarat sa impuna supusilor sai absolutismul regal si catolicismul. Nici Tory si nici Whigii nu au fost de acord, fapt ce a dus la izbucnirea Revolutiei Glorioase din 1688, cand James a fost respins in favoarea fiicei sale protestante, Maria, si a sotului sau olandez, Wilhelm de Orania.O monarhie protestantaDeclaratia Drepturilor (1689) prevedea o monarhie protestanta si un parteneriat intre regalitate si parlament, care s-a dovedit a fi de lunga durata.James, sustinut de francezi si beneficiind de un sprijin substantial in Irlanda si Scotia, ramanea o amenintare. Urmasii sai, cunoscuti sub numele de iacobiti (de la Iacob, echivalentui in latina al lui James), au declansat rebeliuni de mari proportii in 1689-90, 1715 si 1745.Wilhelm si Maria (1688-1702) au fost urmati la tron de cea de-a doua fiica a lui James, regina Ana (1702-1714). Ambele domnii au fost dominate de razboaie lungi impotriva regelui Ludovic al XIV-lea al Frantei; unele dintre victoriile militare britanice celebre au fost obtinute in anii 1700 de ducele de Marlborough. La fel de important a fost si Actul Uniunii din 1707, care prevedea unirea Angliei cu Scotia. Monopolul Whigilor in parlament s-a destramat spre sfarsitul domniei reginei Ana, pentru a fi apoi confirmat la moartea ei, cand tronul a revenit unui mostenitor protestant. In 1714, stranepotul de nationalitate germana al lui James I. George, elector de Hanovra, a fost proclamat monarh si a fondat noua dinastie de Hanovra.DATE IMPORTANTE1603James at Vl-lea al Scotiei este proclamat rege al Angliei 1605Complotul Prafului de Pusca 1625 Carol I devine rege 1629-1640 "Tirania de 11 ani" 1642-1646 Razboiul Civil englez1648 Al doilea Razboi Civil, Spalarea Mandriei1649 Carol executat; inceputurile Commonwealth-ului1649-1651Cromwell ii invinge pe iriandezi si scotieni 1653-1658 Cromwell este lord protector 1660Restaurarea lui Carol al II-lea 1665-1666 Marea Ciuma; marele incendiu din Londra1688 James al II-lea este inlocuit cu Wilhelm si Maria1689 Declaratia Drepturilor1707ActuI Uniunii (Anglia si Scoria) 1714Electorul de Hanovra urmeaza la tron cu numele de George I