VISUL AMERICAN - O HIMERA!

label Divertisment autorenew 2025-09-29, 16:53
Cel mai important lucru pe care reusesti a-l invata de la Angel Norzagaray, dupa ce i-ai citit un text, este acela ca niciodata sa nu uiti unde esti si cum ai ajuns acolo. Cum a ajuns sa se joace la Iasi Scrisori la poalele unui copac este numai meritul Ateneului Tatarasi, care in stagiunea mexicana a introdus acest text, reusind sa-l convinda pe regizorul Bogdan Ulmu sa puna in scena o fila de viata ironica, sa mimetizeze iluziile spulberate de cruda realitate. Totul prin estetica desertului a lui Norzagaray formind un liant intre trairile interioare si o actiune limitata, intre decoruri sugerate si costume-uniforme ale tiparelor umane. America te izbesteScrisori la poalele unui copac incerca sa ridice un semn de intrebare nu numai mexicanilor, ci lumii intregi, oamenilor deznadajduiti, slabi, celor aflati in rascruci si gauri negre cum ca ironia unei alegeri poate sa-ti aduca sfirsitul, ca visul tau de bunastare se poate spulbera intr-un portbagaj de masina mult mai devreme, chiar inainte de a ajunge macar sa-l atingi, ca ce insemnai tu cindva se poate sterge de pe fata pamintului atit de firesc si necrutator, ca ceea ce ar ramine in urma ta ar fi un morman de pamint si o cruce pe care scrie necunoscut. Asta ofera visul american, astea sint iluziile care doboara emigrantii, asta e New York-ul plin de minuni pentru cei care traiesc in nostalgiile de acasa, pentru cei care nu sint suficient de puternici sa-si calce cadavrele. America te izbeste de la toaleta publica pina la functionari, directori, visatori ancorati in pragmatismul acelui cit valoreaza adevarul in dolari. Pentru un pesos de intoarcere acasa, trebuie sa te tirasti si nici atunci nu stii ca tataie, sintem Minister public si nu traim din caritate, ci din afaceri. America nu cruta si nu implineste vise. Visele dispar, iluziile se destrama odata ce se rupe foaia.Visele costa baniSub o cortina, peste gratii, la granita, pasii danseaza. O spartura si iese Speranta. La Los Angeles primesti ceva de lucru si nu trebuie sa astepti nici macar o zi. O voce tipa spulberator dupa mama. Mama!La granita se pare ca trei, patru sint salvadoreni. Spun ca merg la Washington. Presedintele american, al tuturor timpurilor, tine un discurs. Mexicanii si mexicancele nu vor mai practica munci la mina a doua, e o promisiune si o voi respecta.O sud-americanca ajunge in gara fagaduintei. Vorbeste la telefon in timp ce valiza ii dispare jonglind sub degetele unor intreprinzatori. Am plecat de aici cu nadejdea sa trec granita si acum nu mai am nici un ban. Se tiraste sa faca orice pentru citiva pesos inspre sud, nu cere, vrea doar sa faca ceva ca sa-i cistige. Nimeni nu priveste. Democratia americana se inchisteaza toata, democratia americana nu cocheteaza cu ideea socialista a micului cuvint de ajutor. Nimic nu se da pe de-a moaca, nici macar un cuvint. Totul costa, chiar si visele celor care vin, costa bani. Odata ajunsi, tarani, stiutori de carte, incep sa se stinga, sa vinda nimicuri, sa strige cu entuziasm in gol mac mexican, makanaya, cicoare de gradina, avem de toate. Nu pentru ei insa.Amintirile ii tin in viataIn tara sa din sud, mama, femeia, incerca sa impace cele doua imagini ale sale. Realitatea ce nu o lasa sa traiasca amintirile si gindul, gindul disperat ca el nu a mai venit. Am incetat sa ma mai gindesc la el. Dar e copilul tau si nu l-ai mai vazut de 15 ani. In vis l-a chemat si i-a spus nu ma mai chema, mama. De 15 ani vrea sa stie ca e in viata. Daca sufletul i s-a stins ea stie ca e intr-un loc minunat si cit de curind ei se vor reintilni, fericiti. Tristetea ii apasa mutenie in urechi. Sa vad acum daca pot sa aud din nou, pentru ca sint surda. Copilul a murit in desert, in drumul spre America, in portbagajul unei masini, asfixiat cu monoxid de carbon. Acasa cistiga 20 de pesos. Amintirile ii tin in viata. Orbul incepe sa-si retraiasca amintirile disparute subit din memorie in urma unui accident. Le dicteaza si astfel apar scrisorile la poalele unui copac, scrisori la care lumea nu zice nimic, doar citeste si ride. Atit. Scrisorile il fac sa-si aminteasca drumul inspre sud, lasindu-le celor puternici visul de traversare a desertului. Visul american.