Conferinta despre nevoile studentului

1/19549
label Evenimente autorenew 2025-09-29, 16:58
Universitatea din Bucuresti a organizat in perioada 26-27 noiembrie 2010 conferinta Improving Quality Management: Learning Outcomes and Quality Evaluation. Conferinta si-a propus sa reuneasca intr-un cadru de discutii si dezbateri principalii actori interesati si implicati in evaluarea calitatii in invatamantul superior (universitati, agentii interne, referenti internationali), in scopul de a cauta solutii pentru masurarea, cuantificarea si aprecierea calitativa a relatiei dintre educatia superioara si rezultatele invatarii.

La lucrarile conferintei au luat parte reprezentanti ai Universitatii din Bucuresti (prof. dr. Ioan Panzaru – rectorul Universitatii din Bucuresti; prof. dr. Mircea Dumitru – prorector al Universitatii din Bucuresti), reprezentanti ai agentiilor interne de evaluare a calitatii in invatamantul superior (Radu Mircea Damian, Lazar Vlasceanu, Mihai Floroiu - ARACIS), precum si consultanti externi (Obe de Vries – Ministerul Culturii, Educatiei si Ştiintei din Olanda; Colin Tück - European Quality Assurance Register; Karl Holm - Finnish Higher Education Council).

Conferinta a fost deschisa de prof dr. Ioan Panzaru, rectorul Universitatii din Bucuresti, care a pus in evidenta necesitatea tranzitiei catre o evaluare axata pe rezultatele invatarii, demers care nu poate fi realizat decat in colaborare cu agentiile interne de asigurare a calitatii si cu Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Perspectivele nationale actuale de la care s-ar poate porni pentru a face o evaluare bazata pe rezultatele invatarii contin, in marea lor majoritate, dificultati de aplicare sau deficiente de reprezentativitate a rezultatelor.

S-ar putea utiliza in ierarhizarea universitatilor logica sistemelor nationale de examinare, existente in magistratura, de exemplu, insa acest sistem este complet deschis, necontrolat de vreo institutie de evaluare a calitatii de tip universitar, iar multe profesii nu detin sisteme de examinare nationala. Alte tipuri de evaluare, cum ar fi evidenta numarului de absolventi angajati, nu pot fi considerate concludente. Un clasament al universitatilor nu poate fi facut doar dupa acest criteriu, fiind necesar ca rezultatele obtinute pe aceasta cale sa fie moderate de mai multi factori.

Obiectivele unui lider in educatie trebuie sa includa si perspectiva dezvoltarii economice si sociale a tarii. Formarea atitudinii civice, spre exemplu, este un aspect care ar trebui luat in considerare intr-o evaluare generala, dar care nu poate fi masurat cu ajutorul unui indicator cantitativ. Astfel, factorii care trebuie pusi intr-o ecuatie care sa indice gradul de performanta al unei universitati, precum si dozajul acestora, pot fi stabiliti doar intr-un cadru comun, de invatare reciproca, pentru care conferinta Improving Quality Management: Learning Outcomes and Quality Evaluation a reprezentat un bun inceput.

Integrand perspectiva agentiilor nationale de evaluare a calitatii in invatamantul superior, prof. dr. Radu Mircea Damian (ARACIS) a subliniat responsabilitatile multiple pe care invatamantul superior le detine pentru asigurarea unei angajabilitati sustenabile, pregatirea unei cetatenii active si dezvoltarea personala. Performanta in cercetarea stiintifica nu reprezinta, in consecinta, singurul criteriu de ierarhizare a universitatilor.



Profesorul Damian a expus paradigma, conforma standardelor europene, pe care ARACIS o aplica, paradigma ce se ghideaza dupa principiul evaluarii unitare a universitatii si a programelor sale de studiu. Dimensiunile traditionale evaluate sunt capacitatea institutionala, resursele educationale si calitatea managementului. in urma procesului de evaluare, universitatii i se acorda unul dintre cele patru calificative: incredere ridicata, incredere, incredere limitata, fara incredere.

Profesorul Radu Mircea Damian a identificat doua categorii de universitati pe care le-a evidentiat in decursul timpului in urma evaluarilor ARACIS. Exista, pe de o parte, universitati „specializate”, care ofera programe de studiu in domenii foarte bine delimitate, de obicei vocationale (inginerie, arte, medicina, etc.), care au o cultura profesionala comuna bine definita si raspund solidar solicitarilor exterioare.

Acestea primesc intr-o majoritate covarsitoare calificativul incredere ridicata. Pe de alta parte, se evidentiaza categoria universitatilor „comprehensive”, care au programe diversificate in cadrul multor domenii de studiu, au ramificatii teritoriale si multi studenti. Aceste universitati obtin calificative variate in urma evaluarilor. O concluzie importanta in ceea ce priveste evaluarile facute de ARACIS este aceea ca ea repartizeaza universitatile in clase de incredere care nu reprezinta o ierarhizare. De aceea, numarul relativ mare de calificative incredere ridicata nu reprezinta simptomul unei indulgente in evaluarea universitatilor, aceasta distributie explicandu-se prin confuzia care poate fi facuta intre clasificare si ierarhizare si dintr-o interpretare inadecvata a rolului ARACIS in evaluarea universitatilor.

Obe de Vries, inspector in Ministerul Olandez al Culturii, Educatiei si Stiintei, specialist reputat in domeniul managementul calitatii, a precizat faptul ca universitatile europene au devenit sensibile la ideea rezultatelor invatarii si formarii universitare a studentilor in ultimul timp, fiind putin decalate fata de mediul universitar american care si-a lamurit deja aceste aspecte, atat la nivel intern, cat si la nivel extern. in acelasi timp, de Vries a remarcat un alt clivaj, si anume cel dintre mediul universitar institutional si studenti; daca universitatile si agentiile interne de evaluare cauta un limbaj comun care sa defineasca rezultatele invatarii, studentii stiu deja (si o afirma) care sunt principiile care trebuie avute in considerare in momentul in care acest concept este statuat.

Astfel, Obe de Vries considera, citand specialisti in managementul educatiei, ca rezultatele invatarii sunt declaratii a ceea ce se asteapta de la un student sa stie, sa inteleaga si / sau sa fie capabil sa demonstreze dupa finalizarea procesului de invatare. Conceptele asociate acestei sintagme sunt scopuri (reprezentari ale profesorului asupra continutului unui program de studiu si asupra a ceea ce isi propune el sa atinga prin structurarea acestuia), obiective (concept mai concret, obiectivele sunt scopuri specifice pentru o disciplina si centrate asupra studentului), obiective atinse (obiective formulate din punctul de vedere al agentiilor nationale de evaluare), rezultatele invatarii semnificand cunostinte, competente, abilitati, atitudini, valori. Nevoile studentilor referitoare la rezultatele invatarii vizeaza aspecte ale relevantei programului de studiu: facilitarea alegerii si motivatie, cai de invatare flexibile, cresterea obiectivitatii in evaluare si derularea transparenta a proceselor de invatare si predare, consilierea studentilor in intelegerea programelor de studiu.

Sursa: Unibuc