Conferinta "Kant's conception of genius and the logic of scientific discovery"

1/19339
label Evenimente autorenew 2025-09-29, 16:58
Miercuri, 10 noiembrie 2010, Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti a organizat in amfiteatrul "Titu Maiorescu", conferinta Kant`s conception of genius and the logic of scientific discovery, sustinuta de Bryan Hall, profesor Indiana University, Southeast.

Invitatul conferintei si-a propus sa demonstreze teza conform careia se poate gasi un exemplu de descoperire stiintifica care sa indeplineasca criteriile lui Kant pentru genialitate, chiar daca filosoful german considera ca domeniul stiintei este diferit de domeniul geniului. Un astfel de exemplu ar putea fi considerat un exemplu de geniu stiintific chiar dupa criteriile lui Kant.

Prezentarea lui Bryan Hall a fost structurata in trei parti. In prima parte a fost explicat modul in care Kant a dezvoltat conceptia sa despre geniu. A doua parte a avut la baza prezentarea opiniilor contemporane despre descoperirea stiintifica. A treia parte a constat in argumentarea ipotezei initiale prin aducerea in discutie a teoriei materiei lui Kant, care potrivit lui Bryan Hall ofera un exemplu de descoperire stiintifica geniala.

Desi Kant a acceptat ideea de geniu stiintific o lunga perioada de timp, el a respins in mod decisiv aceasta idee in lucrarea sa Critica Facultatii de judecata (1790). Respingerea geniului stiintific de catre Kant s-a datorat insatisfactiei sale fata de miscarea Sturm and Drang si, in particular, fata de fostul sau student Johann Herder.

Kant vedea in Herder un geniu artistic care se juca de-a savantul, o forma de geniu in care Herder nu facea nici o incercare de reconstructie rationala. In viziunea lui Kant, tot ceea ce a putut Herder sa creeze in lucrarea sa Gott a fost un sincretism care avea la baza un joc al imaginilor spectaculoase care apar pentru cateva momente pentru ca apoi sa dispara la fel de repede cum au si aparut, lasand in mintea celor neinformati convingerea ca ceva deosebit se ascunde in spatele lor.

Aceasta situatie l-a determinat pe Kant sa formuleze in lucrarea amintita o serie de criterii care ii deosebesc pe genii de oamenii de stiinta. Parcurgand Critica Facultatii de Judecata, Bryan Hall selecteaza patru criterii, pe care le considera cele mai importante si mai elocvente pentru demonstrarea ipotezei sale. Astfel, actul creator al geniului nu respecta o regula predeterminata, iar numai in modul acesta produsul sau este original; pe de alta parte, geniul nici nu cunoaste "regula" creatiei sale (1). Produsul original al geniului trebuie sa fie nu doar original, ci, totodata, trebuie sa apara ca un model, ca fiind exemplar pentru alte acte creatoare posibile (2). Geniile nu pot "produce urmand un plan si nu pot comunica altora reguli care ar putea sa-i ajute sa produca rezultate similare", geniul fiind natural (3). De asemenea, "prin geniu natura nu prescrie reguli stiintei, ci artei, si doar in masura in care aceasta este arta frumoasa."(4) Rezumand, in actul creator al geniului exista o ruptura intre procedura guvernata de reguli prin care isi realizeaza lucrarea si obiectul final. Cu alte cuvinte capodopera nu decurge in mod direct din tehnica unui pictor, spre exemplu. Acest gol dintre procedura si obiectul final este "umplut" de originalitatea si spontaneitatea cu care a fost inzestrat artistul. Nu exista reguli pe care cineva sa le urmeze pentru a reusi sa dea nastere unei lucrari de exceptie.



In cazul descoperirilor stiintifice, situatia este opusa. Rezultatul final decurge logic din premisele care au stat la baza descoperirii. Nu mai exista o ruptura intre procedura stiintifica si descoperirea finala. Prin urmare, o metoda stiintifica poate fi invatata de cineva si folosita pentru a genera alte descoperiri. Kant aduce ca exemplu legea gravitatiei formulate de Newton, care potrivit acestuia, urmeaza o inlantuire logica: fenomenul observat, matematica, legile miscarii si in final regulile argumentarii in filosofie. Oricat de extraordinara a fost descoperirea lui Newton, tot ce a facut acesta poate fi reconstruit rational si folosit pentru noi descoperiri.

Pentru a infirma conceptia lui Kant despre geniu, mai exact a faptului ca descoperirea stiintifica nu indeplineste criteriile genialitatii, Bryan Hall face referire chiar la teoria filosofului german despre materie. Pornind de la observarea fenomenului de impenetrabilitate, Kant pretindea ca materia este constituita din forte de atractie si respingere, insa argumentarea acestuia este invalida. Concluziile la care a ajuns Kant indeplinesc mai degraba criteriile genialitatii. Deoarece lui Kant ii lipseste demersul logic prin care sa arate cum a ajuns la descoperirea sa, exista o originalitate in teoria materiei care nu poate fi explicata in termenii unei proceduri logice. Al doilea criteriu pe care-l indeplineste este acela al exemplaritatii, deoarece a influentat dezvoltarea teoriilor urmatoare. Din moment ce nu a existat o logica a descoperirii, procedura nu poate fi invatata de altii pentru a produce descoperiri similare. Al treilea criteriu este astfel indeplinit. Prin urmare, ceea ce i-a permis lui Kant sa faca trecerea de la fenomenul observat la teoria materiei a fost originalitatea si talentul cu care a fost inzestrat de natura.

Chiar daca teoria lui Kant nu este o descoperire stiintifica (pornind de la conceptia lui Kant despre stiinta), totusi descoperirea sa nu este o chestiune ce tine de inspiratia creativa, care este imuna la reconstructia rationala (exemplul geniului lui Herder).

Invitatul conferintei aduce ca ultim argument conceptia filosofului contemporan Thomas Nickles, care sustine ca metoda stiintifica poate fi reconstuita in mod rational prin referire la: pregatirea atenta (Kant era familiar cu teoria lui Newton despre gravitatie dar si cu alte teorii care incercau sa explice cauzele ascunse ale gravitatiei), factori istorici (influenta lui Newton asupra lui Kant precum si influenta lui Leibniz asupra lui Boscovich), problema selectiei (instatisfactia lui Kant cu privire la incercarile de explicare a mecanismelor din spatele fenomenului gravitatiei) si folosirea regulilor euristice (Kant si-a construit in mod explicit lucrarea Fundamentele metafizice ale stiintei naturii astfel incat sa urmeze metoda matematica a lui Newton si poate fi vazuta ca o aplicare a logicii generative a lui Newton, care descrie fenomene observabile, la o problema metafizica).

Concluzia care s-a conturat la finalul conferintei a fost aceea ca descoperirile stiintifice pot fi nu doar logice, ci si rezultatul unei sclipiri a geniului. Ironia a facut ca aceasta ipoteza sa fie sustinuta printr-un exemplu ce a facut referire chiar la Kant, care a respins o astfel de posibilitate.

Sursa: Unibuc