Pe masura ce anul al cincilea de studiu la Hogwarts se apropie, Harry trece prin transformari complicate. Vacanta sa nu e deloc grozava- din cauza viselor in care retraieste moartea lui Cedric Diggory, coleg de scoala ucis de Cap-de-Mort, a companiei ingrozitoare a familiei Dursley si a faptului ca nu primeste nici un semn de la prietenii sai, se simte din ce in ce mai furios. Intoarcere Lordului Intunecat si ascunderea acestui aspect de catre Ministerul Magiei il fac sa se intrebe daca intoarcerea la scoala ii va schimba dispozitia si atitudinea.
Cel mai lung volum ecranizat in cel mai scurt si poate cel mai bun film al seriei. Primele patru carti au in comun actiunea si finalurile bine definite. Incepand cu cea de-a cincea, tonul se schimba. Lucrurile devin de in ce mai intunecate, autoarea J.K. Rowling incearca sa explice multe aspecte ale lumii magice pe care a creat-o si sa se apropie din ce in ce mai mult de finalul mult asteptat. Schimbarea de atmosfera se resimte si in ecranzire. E un film psihologic, intunecat. Michael Goldenberg, scenaristul, a stiut sa pastreze amanuntele esentiale, cele care fac legatura intre carti. Tonurile de albastru inchis, gri si negru simbolizeaza starea de spirit a personajelor, greutatea incercarilor ce ii asteapta. Totusi, culoarea care provoaca teama este rozul, predominanta in vestimentia profesoarei Dolores Umbridge, angajata a Ministerului Magiei, venita la Hogwatrs mai ales pentru a controla activitatea scolii. Dusmanul cel mai de temut ramane Lordul Cap-de-Mort, iar confruntarea din final este cea mai spectaculoasa secventa a filmului.
Nu putini sunt cei care considera genul fantasy superficial si bun numai pentru copii. Carti ca aCronicile din Narniaa ale lui C.S. Lewis, aStapanul Inelelora de J.R.R. Tolkien si aHarry Pottera sunt mai mult decat simple povesti. Creaturile, locurile imaginare sunt simboluri ale lumii in care traim. Semnificatiile sunt mult mai profunde sunt poate motivul pentru care suntem atat de atrasi de acest gen.
