ION DUMITRU - FOTOGRAFIE SI CARTE
6/6087
calendar_month 10 Dec 2007, 00:00
Galeria Posibila
16 Nov 2007 10:00 - 27 Jan 2008 20:00
Expozitia cuprinde fotografii marite dupa diapozitive realizate de Ion Dumitriu in anii 1975 a 1978 pe vremea cand era profesor la scoala generala nr.161 din Giulesti-Sarbi de la marginea Bucurestiului.
Groapa de Gunoi si Parcul copilului Giulesti-Sirbi contin in ele multe alte povesti despre o perioada pe care tot mai putini oameni si-o amintesc. Imaginile povestesc, documenteaza, provoaca la rememorare mizand pe o lume a alteritatilor, a realitatilor, a incercarilor si neputintelor.
O serie de diapozitive facute la groapa de gunoi din Giulesti, care pana in urma cu cativa ani inconjura ruinele bisericii Manastirii Chiajna*.
Peisajul terifiant prezinta familii de tigani care muncesc, ori pranzesc in acel peisaj ireal, oi care pasc hartie, munti de conserve, panza ori coji de oua pe care acei oameni, angajati sa le sorteze, le descarca din masinile de gunoi ale municipalitatii.
*Biserica construita la sf. sec 18 a fost distrusa mai tarziu de tunurile turcesti. Ea nu a mai fost niciodata restaurata, rezistand pana azi datorita zidurilor de 2 metri grosime.
Pe de o parte periferia pe care putini dintre noi o cunoastem, locul unde ajungea si ajunge si astazi o parte foarte importanta din noi.
Fotografiile povestesc despre rromii care sorteaza gunoiul, despre spatiile ce compun geometrii orizantale, despre peisaje mizere si momane incredibile de coji de oua, de cutii goale de conserve, despre masinile de gunoi a aproape ca niste animale urbane fantastice cu maruntaie in plina activitate, despre ruinele unei biserici a ca un colaj ireal in aceasta lume (ruinele manastirii Doamna Chiajna).
Pe de alta parte initiativa unui localnic de a construi un parc pentru copii pe petecul sau de pamant din materia prima la indemana: cartoane, placaje, jenti de masini. Ilie Blejan, un muncitor la un laborator din zona, construise in curtea lui (~1500mp) un loc de joaca pentru copii, intregul sit fiind realizat din materia prima care ii era cel mai la indemana - robineti, tevi, conducte etc.
"Componenta educativa" nu e uitata: pe capace de tabla si cauciucuri sparte stau scrise indemnuri in cadenta propagandei oficiale.
MENTINETI CURATENIA ORASULUI
INVATATI DRAGI COPII
VENITI CU TOTII LA VOLE DRAGI COPII
SPORTUL MENTINE SANATATEA
ADMIRA MUNCA GAZDEI
NU FUMA IN CASA
sau chiar o poezie:
Seara-ncet incet se lasa
Si pornim cu toti spre casa.
Plini de praf si obositi,
Dar nespus de fericitia
Ne-am jucat, ne-am intrecut
Am facut tot ce-am stiut
urmata de asemenea de indemnuri:
vom fii cumintii
---------------------------------------------------
Cine eram noi inainte de a89? pare a fi intrebarea pe care ti-o trezesc fotografiile lui Ion Dumitriu. Privindu-le, nu stii daca ti se spune ceva, daca ti se reaminteste ceva sau daca ai nimerit fara sa vrei peste cateva notite intime ale cuiva. Surprinzator acest cineva pare asemanator cu tine, pare a fi trecut prin aceleasi locuri, pare a fi inregistrat aceleasi stari.
Pentru ca, in fotografiile expuse, Ion Dumitriu este mai mult decat prezent a este mai mult decat pictorul suprafetelor bine conturate, al compozitiilor concentrate, este mai mult decat artistul cunoscut si despre care s-a scris prin carti. in "Groapa de gunoi", ca si in "Parcul copilului" Ion Dumitriu este celalalt, interlocutorul.
Tocmai de aceea, cartea lansata de galerie cu ocazia expozitiei nu este o carte despre fotografiile artistului, ci una cu fotografiile sale. O culegere de texte scrise de oameni diferiti, cu preocopari diferite, cu povesti personale.
O carte despre cine suntem noi acum si ce mai stim despre ce am fost. Sau despre ce doar am auzit povestindu-se.
O carte-obiect ce trateaza de fapt o problematica sociala de larg interes, atmosfera unei lumi romanesti de dinainte de 1989, prin intermediul fotografiei de arta.
Asa cum fotografia a reprezentat pentru Ion Dumitriu un caiet de schite, tot asa aceeasi fotografie reprezinta o schita de atmosfera pentru autorii textelor, o repozitionare personala intr-un context analizat de pe pozitii artistice. Invitatia este aceeasi pentru fiecare dintre cititorii cartii.
"Gropa de gunoi si parcul copilului sunt doua povestiri in imagini pe care fiecare le va citi dintr-o perspectiva proprie. Totusi am tinut sa adaugam inca cateva A citiri A pe cat de diverse, de complementare pe atat interesante. Am vrut prin aceasta sa largim perspectiva pe care aceste imagini o deschid in fiecare dintre noi." //
Matei Caltia // frag. text din cartea "Groapa de gunoi".