Ideea expozitie e urmatorea:blocurile sunt tot mai inalte si omul de astazi nu mai poate vedea cerul, rolul artei este aceea de a adduce cerul mai aproape.
Expozitia mea este o metafora , cerul de oglindeste in noi si omul trebuie sa faca aceasta rotire de la inima, spre lumina cerului de pe umarul stang si apoi spre cer care e cerul lui Dumnezeu, pentru ca eu am vrut sa zugravesc cerul launtric.
POEZIILE
Doamne,
sunt singura pe lume
si in locul cel mai inalt si mai ascuns
Tu esti prezent
in aceasta zbatere
a sufletului insingurat
eu zbor catre lumea
Ta necunoscuta
sunt in mare
in zbor
si lumina curge in mugur
din soare catre umarul meu
ce poarta lumina din cer
ingerul pazeste zborul meu
pana dincolo de orizontul privirii
***
Tu ai coborat in
spirala timpului
si ai cuprins chipul de copil
ce priveste mirat catre Tine
in calatoria Ta in timp catre noi
Tu ai mantuit lumea
prin jertfa suprema
ce devine axa pentru noi
ratacitori in timpul
ce este numai al Tau
noi nu mai avem timp
decat cel al devenirii
catre Tine
***
pasesc pe un pod
cat de misterioasa este
aceasta trecere
parca as vrea sa zbor
pana dincolo de zarile care
nu ma mai sperie
cata putere sa zbor
in infinitul ce ma cuprinde
***
copilul traieste in cer
si canta
sta in genunchi
odihnindu-se pe un nor
ingerul se apleaca voios
catre bucuria copilului
devenita nor
cantec cuvant
zambet
copilul pluteste
in gandul lui
catre Tine
***
s-a intamplat o minune atunci
se intampla minunea mereu
trei copii te cauta
in zborul lor
catre nasterea Ta
ce devine lumina
calauzitoare spre Tine
***
lumea e un vartej
si din acest haos
numai Tu cu nasterea Ta
cu durerea din Tine
esti axa, esti sens,
esti inceput si sfarsit
ce ma indeparteaza pe mine
sa fiu inghitita de vortex
***
ce pluteste catre plus infinit
e gradina creata
de Tine
ca eu sa zbor
catre lumina facuta
drumul dintre mine si Tine
pentru ca Tu ai creat
nemarginirea
Tu ai creat sensul zborului meu
in lumina albastrului
dincolo de universuri paralele
***
omul sta in genunchi
pe marea vietii
Tu esti cerul, Tu esti
lumina si ne chemi
sa calatorim
catre un alt cer
scara aceea catre cerul Tau
este drumul dintre noi doi
este drumul pe care
Tu ai pasit
ca eu sa pot zbura
catre Tine
cu o intreaga lume
prin infinitul creatiei Tale
ce este locasul vietii mele
***
eu traiesc acum si aici
in infinit
in nemarginirea creata de Tine
Tu esti scara
Tu esti sensul
Tu esti drumul
spre inainte
eu nu ma opresc
si e asa de simplu
sa nu privesc inapoi
in mersul meu
spre tot mai inalt
nu vad decat
treptele scarii
ce e asezata intre mine si Tine
Tu care esti dincolo de univers
si eu locuiesc
in infinitul creat de Tine
***
doar o lumina atinge pamantul
ingerii canta si oamenii se tem
si se apropie atat de tacuti
de minunea lumii
incat noaptea devine zi
la nasterea Ta
in infinitul atat de mic
sa te cuprinda
***
marea e minunata
de dincolo de univers
e ca un soare
face intunericul
mai rece
sa luceasca in muguri de foc
care nu arde
si gandul mult mai puternic
si eu pot pasi
sa nu se mai teama
peste razele lui
de aceasta minune de pretutindeni
fara sa ma topesc
fara sa dispar
pentru ca infinitul Tau
e drumul catre
lumina de dincolo de cosmos
si eu cu Tine prezent in creatia Ta
pot zbura pana dincolo de tot
ce este omenesc
sa ma cuprinda
lumina ce a patruns
***
parca as vrea sa dorm
si cu ochii mereu inchisi
sa nu mai vad nimic
din tot ce este in afara
sa fiu asa, mereu
si lumea ce ma strange
cu marginile ei
sa dispara
eu sa fiu doar cerul din mine
ce-mi primeste zborul fara teama.
Artist: ILINCA NATHANAEL
