Ultima conferinta din seria "Cultura bate criza"

1/19765
label Evenimente autorenew 2025-09-29, 16:58
Joi, 9 noiembrie 2010, academicianul Solomon Marcus a sustinut in Aula Bibliotecii Centrale Universitare "Carol I", ultima conferinta din acest an a seriei "Cultura bate criza", intitulata "Spectacolul – paradigma universala".

Miza centrala a conferintei a fost aceea de a raspunde intr-un mod afirmativ provocarii lansate lumii teatrale si literare de Eugen Ionescu in ultimele pagini din Entre la vie et le reve. Entretiens avec Claude Bonnefoy, publicata la Paris in deceniul al saptelea al secolului trecut. Potrivit acestuia, scriitorii, poetii si creatorii de teatru trebuie sa asimileze imaginarul stiintei, ca o conditie necesara de supravietuire. Arta si literatura au fost depasite de avantul tehnicii, iar vremurile in care artistii erau considerati niste vizionari, care prin puterea intuitiei si a imaginatiei descopereau lucruri pe care stiinta putea sa le descopere mult mai tarziu, au apus. Toate descoperirile din psihologia abisala, astronautica, fizica etc., au ridicat nivelul realitatii dincolo de puterea de imaginatie a artistilor.

In viziunea academicianului Solomon Marcus, asimilarea imaginarului stiintei poate fi realizata doar daca se renunta la prejudecata potrivit careia exista o ruptura intre lumea stiintei si cea a teatrului si a literaturii. Spiritul uman se exprima atat prin stiinta, cat si prin arta. Prin stiinta, acesta incearca sa raspunda nevoii esentiale de cunoastere, la fel cum prin arta incearca sa raspunda nevoii de frumusete. Astfel, arta si stiinta sunt manifestari prin care omul incearca sa-si satisfaca nevoi dintre cele mai intime si diverse, dar la fel de importante.

Solomon Marcus considera ca puntea de legatura prin care se poate depasi prapastia dintre stiinta, pe de o parte, si literatura si teatru, pe de alta parte, este spectacolul. Din aceasta cauza, lumea teatrala nu se poate multumi sa se considere o lume suficienta siesi. Au existat si exista in continuare mesaje de la lume inspre teatru si de la teatru inspre lume. Prin transfer metaforic, concepte precum teatru, actor, regie, spectator, scena si spectacol au fost preluate de domenii care nu au nicio legatura cu aceasta arta: studiul vietii cotidiene a fost vazut ca un rezultat al punerii in scena, unde exista actori sociali, teza sustinuta de Goffman prin dramaturgia cotidianului; teoria de sinteza a miturilor propusa de Claude Levi-Strauss are la baza conceptele de actor si rol.



Dupa ce a introdus o serie de alte exemple ale interactiunii dintre teatru si lume, Solomon Marcus a prezentat o lista de cuvinte-cheie dupa care s-ar putea recunoaste spectacularul: incantare, smulgerea din cotidian, mirare, imprevizibil, tulburare, visare, inselare a intuitiei, conflict, maiestrie etc. Ceea Solomon Marcus a intreprins a fost o deconstruire a spectacolului in elementele prin care acesta se manifesta si prin care poate fi recunoscut, nefiind posibila o definire a acestuia tocmai datorita complexitatii sale.

Toate aceste elemente ale spectacolului se pot regasi in orice zona a realitatii si a domeniilor umane. in sfera cunoasterii, invitatul conferintei aduce ca exemeplu paradoxul lui Zenon si paradoxul actorului lui Diderot, in care se regaseste elementul conflictual al ideilor, ce sta la baza contradictiilor care formeaza aceste enunturi. Pentru natura, este oferit exemplul boltii ceresti, care copleseste fiinta umana prin maretia sa. Solomon Marcus a specificat ca spectacolul nu are loc doar in exterior, ci si in interiorul omului, la nivelul celulei sau al modului in care functioneaza creierul uman.

Prin toate aceste exemple, Solomon Marcus a conturat ideea ca spectacolul este o paradigma universala, putand fi gasit la orice nivel al realitatii, iar pentru om, nevoia de spectacol este una primordiala, ajutandu-l sa depaseasca orizontul imediat al existentei.

Sursa: Unibuc