„Batranii” de la Stones suna si acum mai bine si mai brutal decat „tineretul sonic”, asa cred cei mai multi dintre oamenii care au fost aseara pe „Lia Manoliu” pentru a saluta primul „Start Me Up” in Bucuresti... O trupa nascuta in anii ‘50 poate deveni usor o ciudatenie prafuita pentru copiii care au crescut cu U2 sau Nirvana ori o prapastie si mai mare de cei care si-au educat gustul muzical cu Jessica Simpson sau Britney Spears.
Pe vremuri, cand erau tineri, iar alti tineri se revoltau pe strazi, Rolling Stones livra muzica revoltei, iar Mick Jagger ii celebra pe asa-numitii „Street Fighting Men”. Acum, „Olimpul Titanilor nu este accesibil copiilor. Nu inca!”, spunea cineva. Au intrat in showbiz ca eroi romantici si autodistructivi, pentru a deveni rotita perfecta in complicata masinarie corporatista.
De la 50 de dolari pentru un concert de club au ajuns sa castige aproape un miliard intr-un turneu. Showbizul mondial le ramane dator pentru formula geniala de proiectare a campaniilor de promovare, pentru modelul de negociere a contractelor sau pentru organizarea de turnee. Micul atelier Rolling Stones s-a transformat intr-o masinarie profitabila de facut bani, care a iesit intarita dupa fiecare schimbare stilistica, revolutie culturala sau tehnologica ori schimbare de context socio-economic. Iar muzica...
Probabil ca acum, Rolling Stones canta impotriva timpului si impotriva legilor biologiei. Si in seara asta zeii au dovedit o data in plus ca suntem in fata celei mai mari trupe rock a tuturor timpurilor, a tuturor varstelor, a tuturor oamenilor. Ca asa au fost mereu, ca asa sunt acum si, mai mult decat orice, ca asa vor ramane pentru totdeauna. Pana la urma, doar rock’n’rollul ramane vesnic tanar. Ei, insa, nu...
In afara de Beatles, probabil ca nu mai exista alta trupa care sa fi avut o ascensiune in "Olimpul Rockului" atat de impresionanta precum Rolling Stones.
In comparatie cu Beatles, insa, Rolling Stones sunt mai castigati: in continuare uniti, in continuare in forta... o masinarie perfecta, care a iesit intarita dupa fiecare schimbare stilistica, dupa fiecare revolutie culturala sau tehnologica, dupa fiecare schimbare de context socio-economic.
Cand a aparut Rolling Stones, lumea era mai simpla: nu existau computere, Bill Gates era un tanar aspirant, televizoarele nu aveau culori si nici telecomanda, telefoanele mobile pareau o forma de science fiction, iar la MTV nu se gandise inca nimeni. Ce vremuri!
Gandind de acum, ideile pentru care tinerii din ‘60 faceau tot felul de revolutii inca ne mai definesc viata, iar sirul de muzicieni in care poti sa-i descoperi pe Rolling Stones este impresionant, de la Alice Cooper la Black Sabbath, de la Clash la Ramones, de la Nirvana la Pearl Jam. Dar pe atunci...
Inceputuri la sfarsitul lumii
Pe vremea in care Elvis Presley abia schimba gandurile lumii, promovand un gen proaspat nascut, rock’n’rollul, Mick Jagger umbla prin garile engleze, zgribulit in paltonul sau ieftin si strangand la subrat teancul de viniluri. Un tinerel scund si uscativ, care visa sa cante in cluburile vremii, poate numai pentru vreo 20 de lire sterline...
In vremea aceea se inventau marile festivaluri care aveau sa aduca revolutii de gandire. Woodstock sau Hyde Park, ca sa numesc doar vreo doua, clamau o noua filosofie, careia Jimi Hendrix avea sa-i stalceasca idealurile de fraternitate si seninatate, intrand astfel in galeria marilor neintelesi ai epocii sale. In ‘69 tinerii se bateau pe strazi.
Demonstrau impotriva razboiului din Vietnam, aruncau cu pietre, fugariti de armata si politie... Jagger a fost o singura data, in Londra, la o demonstratie impotriva razboiului, dar piesa lui „Street Fighting Man” a fost transformata de demostranti in imn, chiar daca mesajul lui Jagger nu era cine stie ce militant: „Ce poate face un baiat sarman, decat sa cante intr-o trupa rock”. („But what can a poor boy do / Except to sing for a rock’n’roll band / cause in sleepy London town / There’s just no place for a street fighting man”).
Alaturi de Bob Dylan, Rolling Stones facea muzica intr-o vreme in care aspectul comercial era considerat minor si poate tocmai de aceea a invatat sa dea comercialului greutate, atunci cand i-au dat importanta cuvenita. In lume se vehiculau inca idealuri. Ardea in Vietnam, iar The Doors dadeau o expresie acestei crize grave: Jim Morrison infiera prin muzica sa razboiul, teroarea, violenta, culpabilizarea fara izbavire, esecul dragostei si moartea...
Cateva decenii de rock
Mai tarziu, Rolling Stones aveau sa dea piept cu alte revolutii. Cea informatica, ce i-a surprins prin ‘70, vremea in care IBM si Apple se intreceau pentru realizarea primelor PC-uri. Rolling Stones erau inca la moda, desi lumea, deja cu alte ganduri si alte cauze de militanta, se destindea in frenezia disco.
Tinerii mods, motors, hippie, freaks, youppy si chiar razvratitii punk au fost, pe rand, fani Rolling Stones, demonstrand teribila putere de adaptare a unei trupe care nu si-a pierdut, de fapt, niciodata identitatea. Madonna, Michael Jackson au adus anilor ‘80 si mai multa culoare, U2 le-a dat rezonanta, iar Rolling Stones a ramas una dintre bornele lor cele mai stabile.
Tot ei, alaturi de Pink Floyd si altii care au facut muzica unei generatii, au intampinat si schimbarea din Estul comunist, cantand fie la Berlin, fie la Praga (unde au schimbat celebra statuie a lui Stalin cu un simbol Rolling Stones), fie la Moscova, doar putin mai tarziu. O lume intreaga s-a schimbat, cale de 50 de ani, sub ochii lor.
Dupa cinci decenii, probabil ca suna uluitor sa auzim ca au adunat iar doua milioane de fani la Rio, ca Balcanii s-au lasat sedusi de energia lui Jagger, ca sunt de doi ani in turnee si ca acest turneu, al nu-stiu-catelea (unii spun ca ar fi al 31-lea din cariera lor) este cel mai profitabil tur al tuturor timpurilor?
Daca ar spune ca au descoperit secretul tineretii vesnice, probabil ca nu i-ar crede nimeni. Arata prea batrani de aproape... Cand spun, pur si simplu, ca ignora trecerea timpului, devine clar ca nimeni, deocamdata, nu poate egala legenda The Rolling Stones.
Sursa: evz.ro
