CASA MEMORIALA GALA GALACTION

label Romania pitoreasca calendar_month 2007-02-05, 00:00 autorenew 2025-09-29, 16:53 history_edu studentie.ro

Adresa: Bucuresti, Str. Gala Galaction nr. 51, sector 1.

Asezata intr-un cartier din nordul orasului, pe strada care astazi poarta numele scriitorului (fosta Mihail Cornea), casa a fost construita in anul 1912, familia acestuia (parintii si cele patru fiice) mutandu-se trei ani mai tarziu, cum consemneaza si placa memoriala plantata pe frontispiciul cladirii. Casa se aliniaza arhitectonic celor din zona, scriitorul - niciodata instarit - reusind aceasta performanta in urma publicarii Bisericutei din razoare.
Casa a devenit muzeu gratie generozitatii doamnei Elena Galaction - Stanciulescu, care a donat cladirea si patrimoniul la data de 28 mai 1993. Conform clauzelor stipulate in contractul de donatie, donatoarea (singura din fiicele Galaction in viata) locuieste in casa parinteasca pana la sfirsitul vietii. Spatiul ocupat de cladirea cu un etaj si de o modesta curte este pretabil unui muzeu memorial. Cum, in asemenea cazuri, valoarea memorialistica nu sta in opulenta ci in autenticitate, muzeul il reprezinta pe poetul si scriitorul Gala Galaction (pseudonim al lui Grigore Pisculescu).
Nu exageram daca afirmam ca cea mai importanta opera a scriitorului la care ne referim a fost plasmuita intre peretii acestei case: La tarmul marii (1916), peste patru ani i se alatura volumul Raboj pe bradul verde. Dupa ce la 43 de ani (1922) este hirotonisit preot, peste doi ani publica volumul Toamna de odinioara, pentru ca in 1926 sa-i apara doua exegeze teologice: Cartea crestinismului ortodox sau meditatie la rugaciunea domneasca si Piatra din capul meghiului. In cei paisprezece ani cat a fost profesor la Facultatea de Teologie din Chisinau (1916 - 1940) a publicat romanele: Roxana (1930), Papucii lui Mahmud (1932), Doctorul Taifun (1933) si La raspantie de veacuri - 2 volume (1938), pentru ca in 1938 sa traduca, impreuna cu preotul Radu Voila, Biblia.
Cum remarcam mai sus, atat cladirea cat si interiorul sunt exemple de austeritate si, asta in situatia in care Gala Galaction (1879 - 1961) a fost onorat cu titlul de membru al Academiei Romane si, in regimul comunist, cu acela de membru al Marii Adunari Nationale. In calitate de demnitar a fost curtat de mai marii zilei pentru a i se oferi diferite avantaje pe care onestul scriitor le-a refuzat.
Parterul cladirii se compune dintr-un living in care o vitrina evidentiaza diferite fotografi ce-l reprezinta pe romancier impreuna cu prietenii apropiati: Tudor Arghezi (cu care s-a imprietenit inca de pe bancile Colegiului Sf. Sava), N. D. Cocea si Vasile Demetrius.
Tot aici mai intalnim si cateva manuscrise, legitimatii, obiecte de scris si cel mai important exponat, Biblia, tradusa de Gala Galaction, cu o dedicatie catre una dintre fiice, chiar donatoarea muzeului, din care spicuim: …Cand vei fi multumita, preamareste pe Domnul, citind aceasta carte, cand vei fi amarata cauta reazim si mangaiere in aceasta carte, preamarind pe Domnul. Peretii sunt tapetati, in general, cu picturile uneia dintre fiice, Luky Galaction, care a expus atat in tara cat si in Italia, unde si-a petrecut cea mai mare parte a vietii (fiind casatorita Passarelli). La piesele existente in casa la momentul donatiei s-au adaugat altele 21, donate de autoare la data de 7 iulie 1994. Tematica lucrarilor este dominata de familie: tata, mama, surorile si fiul - Giovani.
Razlet mai intilnim si alte semnaturi: Dan Stanciulescu (fostul sot al Elenei), Dimitrie Bezea, Constantin Isake si, mai important, un George Apostu cu o schita in creion ce-l reprezinta pe Gala Galaction.
De aici, o scara interioara urca la etaj unde mai sunt doar doua camere si o terasa.
Cea mai mare este fostul dormitor al sotilor Galaction care se pastreaza in zona domestica (familiala).
Cealalta, mai mica, aminteste de o chilie, sa zicem de la Manastirea Cernica (unde este inmormantat scriitorul si unde, in timpul tineretii il vizita adesea pe prietenul sau, Tudor Arghezi, cand era calugar). Aceasta chilie adaposteste un pat de fier si un birou pe care intalnim cateva fotografii si instrumente de scris. Peretii sunt incarcati si aici de lucrarile in ulei ale fiicei (Luky Galaction - Passarelli), de data aceasta reprezentand, in general, scene religioase.

CASA MEMORIALA GALA GALACTION

label Romania pitoreasca calendar_month 2007-02-05, 00:00 autorenew 2025-09-29, 16:53 history_edu studentie.ro

Adresa: Bucuresti, Str. Gala Galaction nr. 51, sector 1.

Asezata intr-un cartier din nordul orasului, pe strada care astazi poarta numele scriitorului (fosta Mihail Cornea), casa a fost construita in anul 1912, familia acestuia (parintii si cele patru fiice) mutandu-se trei ani mai tarziu, cum consemneaza si placa memoriala plantata pe frontispiciul cladirii. Casa se aliniaza arhitectonic celor din zona, scriitorul - niciodata instarit - reusind aceasta performanta in urma publicarii Bisericutei din razoare.
Casa a devenit muzeu gratie generozitatii doamnei Elena Galaction - Stanciulescu, care a donat cladirea si patrimoniul la data de 28 mai 1993. Conform clauzelor stipulate in contractul de donatie, donatoarea (singura din fiicele Galaction in viata) locuieste in casa parinteasca pana la sfirsitul vietii. Spatiul ocupat de cladirea cu un etaj si de o modesta curte este pretabil unui muzeu memorial. Cum, in asemenea cazuri, valoarea memorialistica nu sta in opulenta ci in autenticitate, muzeul il reprezinta pe poetul si scriitorul Gala Galaction (pseudonim al lui Grigore Pisculescu).
Nu exageram daca afirmam ca cea mai importanta opera a scriitorului la care ne referim a fost plasmuita intre peretii acestei case: La tarmul marii (1916), peste patru ani i se alatura volumul Raboj pe bradul verde. Dupa ce la 43 de ani (1922) este hirotonisit preot, peste doi ani publica volumul Toamna de odinioara, pentru ca in 1926 sa-i apara doua exegeze teologice: Cartea crestinismului ortodox sau meditatie la rugaciunea domneasca si Piatra din capul meghiului. In cei paisprezece ani cat a fost profesor la Facultatea de Teologie din Chisinau (1916 - 1940) a publicat romanele: Roxana (1930), Papucii lui Mahmud (1932), Doctorul Taifun (1933) si La raspantie de veacuri - 2 volume (1938), pentru ca in 1938 sa traduca, impreuna cu preotul Radu Voila, Biblia.
Cum remarcam mai sus, atat cladirea cat si interiorul sunt exemple de austeritate si, asta in situatia in care Gala Galaction (1879 - 1961) a fost onorat cu titlul de membru al Academiei Romane si, in regimul comunist, cu acela de membru al Marii Adunari Nationale. In calitate de demnitar a fost curtat de mai marii zilei pentru a i se oferi diferite avantaje pe care onestul scriitor le-a refuzat.
Parterul cladirii se compune dintr-un living in care o vitrina evidentiaza diferite fotografi ce-l reprezinta pe romancier impreuna cu prietenii apropiati: Tudor Arghezi (cu care s-a imprietenit inca de pe bancile Colegiului Sf. Sava), N. D. Cocea si Vasile Demetrius.
Tot aici mai intalnim si cateva manuscrise, legitimatii, obiecte de scris si cel mai important exponat, Biblia, tradusa de Gala Galaction, cu o dedicatie catre una dintre fiice, chiar donatoarea muzeului, din care spicuim: …Cand vei fi multumita, preamareste pe Domnul, citind aceasta carte, cand vei fi amarata cauta reazim si mangaiere in aceasta carte, preamarind pe Domnul. Peretii sunt tapetati, in general, cu picturile uneia dintre fiice, Luky Galaction, care a expus atat in tara cat si in Italia, unde si-a petrecut cea mai mare parte a vietii (fiind casatorita Passarelli). La piesele existente in casa la momentul donatiei s-au adaugat altele 21, donate de autoare la data de 7 iulie 1994. Tematica lucrarilor este dominata de familie: tata, mama, surorile si fiul - Giovani.
Razlet mai intilnim si alte semnaturi: Dan Stanciulescu (fostul sot al Elenei), Dimitrie Bezea, Constantin Isake si, mai important, un George Apostu cu o schita in creion ce-l reprezinta pe Gala Galaction.
De aici, o scara interioara urca la etaj unde mai sunt doar doua camere si o terasa.
Cea mai mare este fostul dormitor al sotilor Galaction care se pastreaza in zona domestica (familiala).
Cealalta, mai mica, aminteste de o chilie, sa zicem de la Manastirea Cernica (unde este inmormantat scriitorul si unde, in timpul tineretii il vizita adesea pe prietenul sau, Tudor Arghezi, cand era calugar). Aceasta chilie adaposteste un pat de fier si un birou pe care intalnim cateva fotografii si instrumente de scris. Peretii sunt incarcati si aici de lucrarile in ulei ale fiicei (Luky Galaction - Passarelli), de data aceasta reprezentand, in general, scene religioase.

CASA MEMORIALA GALA GALACTION

label Romania pitoreasca calendar_month 2007-02-05, 00:00 autorenew 2025-09-29, 16:53 history_edu studentie.ro

Adresa: Bucuresti, Str. Gala Galaction nr. 51, sector 1.

Asezata intr-un cartier din nordul orasului, pe strada care astazi poarta numele scriitorului (fosta Mihail Cornea), casa a fost construita in anul 1912, familia acestuia (parintii si cele patru fiice) mutandu-se trei ani mai tarziu, cum consemneaza si placa memoriala plantata pe frontispiciul cladirii. Casa se aliniaza arhitectonic celor din zona, scriitorul - niciodata instarit - reusind aceasta performanta in urma publicarii Bisericutei din razoare.
Casa a devenit muzeu gratie generozitatii doamnei Elena Galaction - Stanciulescu, care a donat cladirea si patrimoniul la data de 28 mai 1993. Conform clauzelor stipulate in contractul de donatie, donatoarea (singura din fiicele Galaction in viata) locuieste in casa parinteasca pana la sfirsitul vietii. Spatiul ocupat de cladirea cu un etaj si de o modesta curte este pretabil unui muzeu memorial. Cum, in asemenea cazuri, valoarea memorialistica nu sta in opulenta ci in autenticitate, muzeul il reprezinta pe poetul si scriitorul Gala Galaction (pseudonim al lui Grigore Pisculescu).
Nu exageram daca afirmam ca cea mai importanta opera a scriitorului la care ne referim a fost plasmuita intre peretii acestei case: La tarmul marii (1916), peste patru ani i se alatura volumul Raboj pe bradul verde. Dupa ce la 43 de ani (1922) este hirotonisit preot, peste doi ani publica volumul Toamna de odinioara, pentru ca in 1926 sa-i apara doua exegeze teologice: Cartea crestinismului ortodox sau meditatie la rugaciunea domneasca si Piatra din capul meghiului. In cei paisprezece ani cat a fost profesor la Facultatea de Teologie din Chisinau (1916 - 1940) a publicat romanele: Roxana (1930), Papucii lui Mahmud (1932), Doctorul Taifun (1933) si La raspantie de veacuri - 2 volume (1938), pentru ca in 1938 sa traduca, impreuna cu preotul Radu Voila, Biblia.
Cum remarcam mai sus, atat cladirea cat si interiorul sunt exemple de austeritate si, asta in situatia in care Gala Galaction (1879 - 1961) a fost onorat cu titlul de membru al Academiei Romane si, in regimul comunist, cu acela de membru al Marii Adunari Nationale. In calitate de demnitar a fost curtat de mai marii zilei pentru a i se oferi diferite avantaje pe care onestul scriitor le-a refuzat.
Parterul cladirii se compune dintr-un living in care o vitrina evidentiaza diferite fotografi ce-l reprezinta pe romancier impreuna cu prietenii apropiati: Tudor Arghezi (cu care s-a imprietenit inca de pe bancile Colegiului Sf. Sava), N. D. Cocea si Vasile Demetrius.
Tot aici mai intalnim si cateva manuscrise, legitimatii, obiecte de scris si cel mai important exponat, Biblia, tradusa de Gala Galaction, cu o dedicatie catre una dintre fiice, chiar donatoarea muzeului, din care spicuim: …Cand vei fi multumita, preamareste pe Domnul, citind aceasta carte, cand vei fi amarata cauta reazim si mangaiere in aceasta carte, preamarind pe Domnul. Peretii sunt tapetati, in general, cu picturile uneia dintre fiice, Luky Galaction, care a expus atat in tara cat si in Italia, unde si-a petrecut cea mai mare parte a vietii (fiind casatorita Passarelli). La piesele existente in casa la momentul donatiei s-au adaugat altele 21, donate de autoare la data de 7 iulie 1994. Tematica lucrarilor este dominata de familie: tata, mama, surorile si fiul - Giovani.
Razlet mai intilnim si alte semnaturi: Dan Stanciulescu (fostul sot al Elenei), Dimitrie Bezea, Constantin Isake si, mai important, un George Apostu cu o schita in creion ce-l reprezinta pe Gala Galaction.
De aici, o scara interioara urca la etaj unde mai sunt doar doua camere si o terasa.
Cea mai mare este fostul dormitor al sotilor Galaction care se pastreaza in zona domestica (familiala).
Cealalta, mai mica, aminteste de o chilie, sa zicem de la Manastirea Cernica (unde este inmormantat scriitorul si unde, in timpul tineretii il vizita adesea pe prietenul sau, Tudor Arghezi, cand era calugar). Aceasta chilie adaposteste un pat de fier si un birou pe care intalnim cateva fotografii si instrumente de scris. Peretii sunt incarcati si aici de lucrarile in ulei ale fiicei (Luky Galaction - Passarelli), de data aceasta reprezentand, in general, scene religioase.

CASA MEMORIALA GALA GALACTION

label Romania pitoreasca calendar_month 2007-02-05, 00:00 autorenew 2025-09-29, 16:53 history_edu studentie.ro

Adresa: Bucuresti, Str. Gala Galaction nr. 51, sector 1.

Asezata intr-un cartier din nordul orasului, pe strada care astazi poarta numele scriitorului (fosta Mihail Cornea), casa a fost construita in anul 1912, familia acestuia (parintii si cele patru fiice) mutandu-se trei ani mai tarziu, cum consemneaza si placa memoriala plantata pe frontispiciul cladirii. Casa se aliniaza arhitectonic celor din zona, scriitorul - niciodata instarit - reusind aceasta performanta in urma publicarii Bisericutei din razoare.
Casa a devenit muzeu gratie generozitatii doamnei Elena Galaction - Stanciulescu, care a donat cladirea si patrimoniul la data de 28 mai 1993. Conform clauzelor stipulate in contractul de donatie, donatoarea (singura din fiicele Galaction in viata) locuieste in casa parinteasca pana la sfirsitul vietii. Spatiul ocupat de cladirea cu un etaj si de o modesta curte este pretabil unui muzeu memorial. Cum, in asemenea cazuri, valoarea memorialistica nu sta in opulenta ci in autenticitate, muzeul il reprezinta pe poetul si scriitorul Gala Galaction (pseudonim al lui Grigore Pisculescu).
Nu exageram daca afirmam ca cea mai importanta opera a scriitorului la care ne referim a fost plasmuita intre peretii acestei case: La tarmul marii (1916), peste patru ani i se alatura volumul Raboj pe bradul verde. Dupa ce la 43 de ani (1922) este hirotonisit preot, peste doi ani publica volumul Toamna de odinioara, pentru ca in 1926 sa-i apara doua exegeze teologice: Cartea crestinismului ortodox sau meditatie la rugaciunea domneasca si Piatra din capul meghiului. In cei paisprezece ani cat a fost profesor la Facultatea de Teologie din Chisinau (1916 - 1940) a publicat romanele: Roxana (1930), Papucii lui Mahmud (1932), Doctorul Taifun (1933) si La raspantie de veacuri - 2 volume (1938), pentru ca in 1938 sa traduca, impreuna cu preotul Radu Voila, Biblia.
Cum remarcam mai sus, atat cladirea cat si interiorul sunt exemple de austeritate si, asta in situatia in care Gala Galaction (1879 - 1961) a fost onorat cu titlul de membru al Academiei Romane si, in regimul comunist, cu acela de membru al Marii Adunari Nationale. In calitate de demnitar a fost curtat de mai marii zilei pentru a i se oferi diferite avantaje pe care onestul scriitor le-a refuzat.
Parterul cladirii se compune dintr-un living in care o vitrina evidentiaza diferite fotografi ce-l reprezinta pe romancier impreuna cu prietenii apropiati: Tudor Arghezi (cu care s-a imprietenit inca de pe bancile Colegiului Sf. Sava), N. D. Cocea si Vasile Demetrius.
Tot aici mai intalnim si cateva manuscrise, legitimatii, obiecte de scris si cel mai important exponat, Biblia, tradusa de Gala Galaction, cu o dedicatie catre una dintre fiice, chiar donatoarea muzeului, din care spicuim: …Cand vei fi multumita, preamareste pe Domnul, citind aceasta carte, cand vei fi amarata cauta reazim si mangaiere in aceasta carte, preamarind pe Domnul. Peretii sunt tapetati, in general, cu picturile uneia dintre fiice, Luky Galaction, care a expus atat in tara cat si in Italia, unde si-a petrecut cea mai mare parte a vietii (fiind casatorita Passarelli). La piesele existente in casa la momentul donatiei s-au adaugat altele 21, donate de autoare la data de 7 iulie 1994. Tematica lucrarilor este dominata de familie: tata, mama, surorile si fiul - Giovani.
Razlet mai intilnim si alte semnaturi: Dan Stanciulescu (fostul sot al Elenei), Dimitrie Bezea, Constantin Isake si, mai important, un George Apostu cu o schita in creion ce-l reprezinta pe Gala Galaction.
De aici, o scara interioara urca la etaj unde mai sunt doar doua camere si o terasa.
Cea mai mare este fostul dormitor al sotilor Galaction care se pastreaza in zona domestica (familiala).
Cealalta, mai mica, aminteste de o chilie, sa zicem de la Manastirea Cernica (unde este inmormantat scriitorul si unde, in timpul tineretii il vizita adesea pe prietenul sau, Tudor Arghezi, cand era calugar). Aceasta chilie adaposteste un pat de fier si un birou pe care intalnim cateva fotografii si instrumente de scris. Peretii sunt incarcati si aici de lucrarile in ulei ale fiicei (Luky Galaction - Passarelli), de data aceasta reprezentand, in general, scene religioase.

CASA MEMORIALA GALA GALACTION

label Romania pitoreasca calendar_month 2007-02-05, 00:00 autorenew 2025-09-29, 16:53 history_edu studentie.ro

Adresa: Bucuresti, Str. Gala Galaction nr. 51, sector 1.

Asezata intr-un cartier din nordul orasului, pe strada care astazi poarta numele scriitorului (fosta Mihail Cornea), casa a fost construita in anul 1912, familia acestuia (parintii si cele patru fiice) mutandu-se trei ani mai tarziu, cum consemneaza si placa memoriala plantata pe frontispiciul cladirii. Casa se aliniaza arhitectonic celor din zona, scriitorul - niciodata instarit - reusind aceasta performanta in urma publicarii Bisericutei din razoare.
Casa a devenit muzeu gratie generozitatii doamnei Elena Galaction - Stanciulescu, care a donat cladirea si patrimoniul la data de 28 mai 1993. Conform clauzelor stipulate in contractul de donatie, donatoarea (singura din fiicele Galaction in viata) locuieste in casa parinteasca pana la sfirsitul vietii. Spatiul ocupat de cladirea cu un etaj si de o modesta curte este pretabil unui muzeu memorial. Cum, in asemenea cazuri, valoarea memorialistica nu sta in opulenta ci in autenticitate, muzeul il reprezinta pe poetul si scriitorul Gala Galaction (pseudonim al lui Grigore Pisculescu).
Nu exageram daca afirmam ca cea mai importanta opera a scriitorului la care ne referim a fost plasmuita intre peretii acestei case: La tarmul marii (1916), peste patru ani i se alatura volumul Raboj pe bradul verde. Dupa ce la 43 de ani (1922) este hirotonisit preot, peste doi ani publica volumul Toamna de odinioara, pentru ca in 1926 sa-i apara doua exegeze teologice: Cartea crestinismului ortodox sau meditatie la rugaciunea domneasca si Piatra din capul meghiului. In cei paisprezece ani cat a fost profesor la Facultatea de Teologie din Chisinau (1916 - 1940) a publicat romanele: Roxana (1930), Papucii lui Mahmud (1932), Doctorul Taifun (1933) si La raspantie de veacuri - 2 volume (1938), pentru ca in 1938 sa traduca, impreuna cu preotul Radu Voila, Biblia.
Cum remarcam mai sus, atat cladirea cat si interiorul sunt exemple de austeritate si, asta in situatia in care Gala Galaction (1879 - 1961) a fost onorat cu titlul de membru al Academiei Romane si, in regimul comunist, cu acela de membru al Marii Adunari Nationale. In calitate de demnitar a fost curtat de mai marii zilei pentru a i se oferi diferite avantaje pe care onestul scriitor le-a refuzat.
Parterul cladirii se compune dintr-un living in care o vitrina evidentiaza diferite fotografi ce-l reprezinta pe romancier impreuna cu prietenii apropiati: Tudor Arghezi (cu care s-a imprietenit inca de pe bancile Colegiului Sf. Sava), N. D. Cocea si Vasile Demetrius.
Tot aici mai intalnim si cateva manuscrise, legitimatii, obiecte de scris si cel mai important exponat, Biblia, tradusa de Gala Galaction, cu o dedicatie catre una dintre fiice, chiar donatoarea muzeului, din care spicuim: …Cand vei fi multumita, preamareste pe Domnul, citind aceasta carte, cand vei fi amarata cauta reazim si mangaiere in aceasta carte, preamarind pe Domnul. Peretii sunt tapetati, in general, cu picturile uneia dintre fiice, Luky Galaction, care a expus atat in tara cat si in Italia, unde si-a petrecut cea mai mare parte a vietii (fiind casatorita Passarelli). La piesele existente in casa la momentul donatiei s-au adaugat altele 21, donate de autoare la data de 7 iulie 1994. Tematica lucrarilor este dominata de familie: tata, mama, surorile si fiul - Giovani.
Razlet mai intilnim si alte semnaturi: Dan Stanciulescu (fostul sot al Elenei), Dimitrie Bezea, Constantin Isake si, mai important, un George Apostu cu o schita in creion ce-l reprezinta pe Gala Galaction.
De aici, o scara interioara urca la etaj unde mai sunt doar doua camere si o terasa.
Cea mai mare este fostul dormitor al sotilor Galaction care se pastreaza in zona domestica (familiala).
Cealalta, mai mica, aminteste de o chilie, sa zicem de la Manastirea Cernica (unde este inmormantat scriitorul si unde, in timpul tineretii il vizita adesea pe prietenul sau, Tudor Arghezi, cand era calugar). Aceasta chilie adaposteste un pat de fier si un birou pe care intalnim cateva fotografii si instrumente de scris. Peretii sunt incarcati si aici de lucrarile in ulei ale fiicei (Luky Galaction - Passarelli), de data aceasta reprezentand, in general, scene religioase.