Desi o seama de marturii sugereaza ca Banlocul ar fi fost intre anii 1552-1716 sediul pasei de la Timisoara, despre castelul actual se poate afirma cu certitudine ca a fost cladit pe temelii vechi in anul 1793 de catre contele Lázár Karátsonyi. Atat cladirea cat si parcul au fost decorate pe intreg parcursul secolului XIX si pana in primii ani ai sec. XX. Dupa Primul Razboi Mondial ocupatia sarba aduce primele devastari, prefigurand parca jaful la scara mai mare ce va urma in anii 1948-1989. Grevat de datorii, ultimul conte Karátsonyi-Keglevich Imre vinde, in anul 1935, ceea ce a ramas din domeniu, inclusiv castelul si parcul, ex-Reginei Elisabeta a Greciei, sora Regelui Carol al II-lea al Romaniei. Aceasta renoveaza intregul complex, castelul cunoscand astfel o ultima perioada de glorie.
In articolul intitulat: "Banlocul. Povestea unui grof - Castelul istoric - Stapana de azi, A.S.R. Principesa Elisabeta", aparut in ziarul "Dacia" din 7 august 1939, parintele Ioan B. Muresianu face cateva consideratii de natura estetica si istorica: "Frumusetea Banlocului o da parcul ce ia o buna parte din aripa dreapta a satului, sfarsindu-si zidurile inconjuratoare - ca de cetate - spre centru. La rascrucea aleilor vegheaza statui si inscriptii lapidare romane, daltuite in primele decenii dupa cucerirea Daciei, luate de la Sarmizegetuza, dupa cat ma lamureste un studiu german de paleografie. Printre liniile de brazi, sta legat in cercuri si cu ranile cimentate, unul din cei 100 de acati, adusi din America sub Maria Thereza (1740-1780). Castelul isi ridica zidurile cu linie gotica indulcita, cu varful de sageata ascutita, in fata parcului. A fost zidit pe temelii batrane, in 1783. [...] Sunt adapostite aici o sumedenie de antichitati, tablouri rococo, pretioase picturi in miniatura, sculpturi in marmora, executate de celebri sculptori italieni si o frumoasa colectie de arme. O curiozitate deosebita o prezinta colectia de caricaturi, mumia adusa din Egipt si un arc de care se leaga o intreaga poveste..."
Dupa anul 1948 incepe pustiirea. Imediat dupa plecarea reginei si alungarea angajatilor, statuile parcului sunt vandalizate cu batele, arhiva si biblioteca - arse. Cladirea castelului a fost, pe rand apoi, atribuita Gospodariei Agricole de Stat (1950-1956), Ocolului Silvic (1956-1958), apoi a devenit Casa de batrani (1958-1964). A stat abandonat aproape doi ani, apoi a devenit orfelinat (1966-1983) si, prin schimb intre Inspectoratul scolar si Leaganul de copii, scoala cu clasele I-X (1983-1991). O parte a parcului este atribuita fermei agricole. In anul 1997 cand am vizitat ultima oara Banlocul, printre turmele de vaci costelive si soproanele de paie mucegaite, zareai din loc in loc cate o statuie alba fara brate si cu chipul mutilat, martor tacut al vremurilor apuse.
Candva, in secolul XIX, dupa calatoria facuta in Egipt de catre nepotul lui Lázár, Jen Karátsonyi(1861-1933), fatada castelului este incadrata de doua porti masive, ce prezinta din punct de vedere stilistic o interesanta combinatie de elemente inspirate de antichitatea egipteana si neogoticul englezesc. In parcul din jurul castelului a existat, pana la cutremurul din anul 1991, o cladire construita in acelasi stil neogotic si denumita in vremea contelui maghiar „Camera egipteana”, aici fiind adusa, printre multe alte obiecte de arta, mumia amintita de parintele Muresianu.
In afara portilor amintite mai sus, alte doua porti permiteau accesul in parcul castelului. Din acestea doar una mai exista in prezent, cealalta fiind demolata in perioada 1948-1989.
