Daca pentru mileniul I i.H. sunt documentate un numar mai mic de descoperiri, in prima parte a secolului al II-lea d.H. asezarile sunt mult mai numeroase si bogate, asa cum sunt cele de la Brusturi, Topolita, Urecheni, Tarzia sau Nemtisor.
Cat priveste segmentul cronologic cuprins intre secolele V-VIII d.H. cunoscut in istoriografia romaneasca sub numele de perioada formarii poporului roman, statiunea de la Davideni este emblematica pentru intreg spatiul est-carpatic.
Avand forme specifice de organizare social-economica si politico-militara, comunitatile locale au evoluat in secolele urmatoare, desi au fost influentate negativ de controlul exercitat de populatiile turanice.
Dupa mijlocul veacului al XIV-lea, vechile asezari din Depresiunea Neamt cunosc o revigorare economica, activitatile productive si schimburile comerciale permitand transformari esentiale in statutul localitatilor. Indeosebi dupa formarea statului medieval moldovenesc se constata o crestere a numarului asezarilor rurale, sunt atestate documentar si arheologic curtile boieresti (ca cele de la Ortesti si Netezi), iar interesul domniei pentru aceasta zona devine tot mai evident. In acest context, aparitia orasului Targu Neamt si a Cetatii Neamt nu este decat o consecinta a dezvoltarii societatii locale, care pe parcursul intregului ev mediu va fi racordata la toate evenimentele istorice majore care s-au petrecut in Moldova.
Fortificatiile Cetatii Neamt trebuiau sa reprezinte un avantpost important in lupta de aparare a granitei de vest a Moldovei, a trecatorilor Carpatilor Rasariteni mai ales, pe unde putea veni asupra statului moldovenesc primejdia cea mai mare: la acea vreme regatul maghiar isi manifesta cu evidenta politica de continua expansiune teritoriala spre est.
Unii carturari au explicat cuvantul "Neamt" ca fiind de origine slava sau romano-slava (nemeti), el insemnand: "tacut", "linistit", "mut" si care a fost dat ca hidronim si toponim in perioada de convetuire a populatiei romanesti autohtone cu comunitatile slave in deplasare pe teritoriul tarii noastre, cand au inceput a fi folosite nume slave si pentru alte cursuri de ape.
Initial, fortul musatin avea inaltimea de circa 12-15 m, cu o grosime apreciabila, de aproape 3 m. Zidurile sunt sustinute si consolidate in exterior de 18 contraforti puternici de forma prismatica, care corespund pe directia zidurilor interioare. Intrarea in cetate se facea pe "poarta musatina" de la mijlocul zidului de nord.
Stilul gotic, evident la ancadramentele de porti si ferestre, subliniaza prezenta unor mesteri transilvaneni, probabil de la Bistrita si Rodna, orase cu care Stefan cel Mare a avut legaturi stranse. Majoritatea incaperilor, cu exceptia celor din turnuri, care erau separate prin plafoane sprijinite pe grinzi groase de stejar, aveau arcade boltite realizate din caramida, sprijinite pe laterale si la capete pe elevatia rezistenta din piatra a zidurilor groase. Fragmentele de ancadramente de la usi si ferestre, cat si unii piloni de sustinere, descoperiti in molozul ruinelor, dovedesc atat competenta mesterilor pietrari, cat si grija de a se realiza un lucru frumos.
Sub conducerea acestora, la o lucrare de asa proportii a participat, desigur, si un numar insemnat de salahori, la caratul unui volum asa de mare de piatra si a celorlalte materiale de constructie: lemn, caramida, var, nisip etc. Acesti oameni proveneau din locuitorii satelor ocolului, care aveau, asa cum precizeaza documentele vremii, obligatia prestarii "muncii la cetati", fie cu carele, fie cu bratele. Dar pentru ca asemenea lucrari trebuiau terminate intr-un timp cat mai scurt, fiind patronate de insasi autoritatea domneasca, la realizarea lor erau mobilizati si targovetii, robii de pe mosii, ostenii si prizonierii.
Analiza compozitiei mortarului arata ca acesta a fost facut dintr-un var hidraulic in amestec cu nisip, microprundisuri, caramida sfaramata si praf de mangal, care au alcatuit un liant foarte rezistent. Pe anumite portiuni de zid, supuse mai mult actiunii agentilor naturali, se poate vedea ca mortarul a rezistat chiar mai bine decat piatra!
Intarita si fortificata in timpul lui Stefan cel Mare, Cetatea Neamt a avut un rol politico-militar important mai bine de doua veacuri, cunoscand fie momente de eroism legendar, fie distrugeri grave.
Tezaur monetar de la Cetatea Neamt.
Cat priveste soarta tragica a domnitei Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu, ramasa vaduva de timpuriu (1654) ca urmare a mortii lui Timus Hmelnitchi, fiul hatmanului Ucrainei, dupa ce a stat un timp ca ostateca la Rostov a revenit in Moldova, luandu-si in primire unele din vechile proprietati, intre care si satul Preutesti, situat la aproximativ 15 km departare de Tg. Neamt, unde tatal sau avusese un conac, inca de pe vremea cand era vornic.
Se pare ca Ruxandra a fost ridicata de cazaci de la Preutesti si dusa la cetate, pentru a le arata averile tainuite, ipoteza care este sustinuta de un document de mai tarziu, care spune ca "scrisorile lui Talpa s-au pierdut, in vremea rascoalelor, cand au luat lesii pre doamna Ruxanda, fata lui Vasile voda din Preutesti". Fie ca a fost adusa din aceasta localitate, cum precizeaza documentul mai sus mentionat, fie ca a fost gasita chiar la cetate, este cert ca prin tradarea boierului Crupenschi, in Cetatea Neamt s-a petrecut un sangeros moment, despre care vorbesc si alte documente. Astfel, la 10 ianuarie 1689, cand ispravnicul Zosim Basota este desemnat sa hotarniceasca mai multe sate si mosii ale manastirii Secu, se consemneaza ca actele de proprietate anterioare au "pierit", fiind distruse de talharii care patrunsesera in Cetatea Neamtului, unde fusesera depuse "cand au taiat cazacii pre domnita Ruxanda". Si tot in anul 1689, cand Vasile Cantacuzino, nepotul domnitei Ruxandra, are pricina cu manastirile Golia si Trei Ierarhi din Iasi pentru satul Preutesti lasat lui ca proprietate prin testament, se spune ca:
viindu craiul lesescu prin tara Moldovei, lovit-au o sama de cazaci la Cetatea Neamtului, si fiind acolo inchisa doamna Ruxanda, dovedit-au cazacii cetatea si au luat toata avutia doamnei Ruxandei si i-au taiat si capul.
In anul 1866 Cetatea Neamt a fost declarata monument istoric. Lucrarile de reconsolidare a zidurilor, efectuate intre anii 1968-1972, sub conducerea cunoscutului arh. Stefan Bals, au urmarit conservarea si mentinerea monumentului asa cum este, fara reconstructia partilor disparute. Din lipsa unor informatii sigure, s-au executat doar unele terase necesare vizitarii in bune conditii a acestui iubit obiectiv istoric.
Anual, cetatea este vizitata de zeci de mii de turisti de pe toate meleagurile romanesti si nu numai, iubitori de istorie si de frumos, fiind unul dintre principalele puncte de atractie turistica din zona
