CETATEA POENARI

label Romania pitoreasca calendar_month 2007-05-11, 00:00 autorenew 2025-09-29, 16:53 history_edu studentie.ro

Localizare: judetul Arges, sat Capatanenii Pamanteni, comuna Arefu.

In cheile Argesului, pe un varf stancos se zaresc ruinele cetatii atribuita de traditie domnitorului Vlad Tepes.

Cunoscuta si sub denumirea de Cetatea Poenari - dupa numele vechi al satului Poenari - ea a fost inaltata probabil in secolul al XIV-lea, ca loc de refugiu. Traditia populara leaga zidirea cetatii de numele legendarului domn Negru Voda, caruia ii sunt atribuite si cele doua semne din apropierea varfului de stanca - urme lasate parca de niste incaltari uriase. Desi neprecizat inca, locul ar putea fi, dupa parerea unor cercetatori, si vestita Posada unde s-a desfasurat in 1330 batalia dintre munteni si armatele regelui Carol Robert d'Anjou.

Timp de patru zile (9 - 12 noiembrie 1330) a durat lupta. Ostasii lui Basarab care ocupasera inaltimile defileului au prins in capcana armata ungara nimicind-o cu sageti, bolovani si trunchiuri de copaci aruncate de sus. Din acest adevarat prapad in care au pierit multime nenumarata dintre ostenii si cavalerii cei mai de seama ai Ungariei se spune ca n-ar fi izbutit sa scape decat regele, travestit in ostean, impreuna cu cativa credinciosi.

Intr-un document datand de la 1568 se mentioneaza ca satul Capatanenii este daruit manastirii Iezer fapt ce indica probabil ca cetatea fusese parasita ori poate distrusa si nu mai era necesara intretinerea ei de catre locuitorii acestui sat.



Pe partea opusa a cheilor, pierduta printre tancuri de stanca se afla o poiana careia localnicii ii spun Posada din Muntele Albina.

Cetatea avea o forma alungita, ziduri groase de 2-3 metri si 5 turnuri de aparare: patru rotunde si unul prismatic. Cu toate ca in "Letopisetul Cantacuzinesc" se spune ca cetatea a fost ridicata din porunca lui Vlad Tepes care, voind sa pedepseasca pe boieri: "...pe toti i-a dus la Poenari si au tot lucrat la cetate pana li s-au spart hainele dupre ei...", se pare ca aceasta intamplare este legata doar de refacerea sau completarea ei ulterioara.

Cetatea a devenit loc de pedeapsa si surghiun pentru "hicleni", ca din a doua jumatate a secolului al XVI-lea sa nu mai fie amintita in documente. Probabil parasita sau distrusa, ea a cazut incetul cu incetul in ruina. In prezent se afla in restaurare.

O scara de beton urca de la poalele muntelui, din sosea, pana la ruinele cetatii, de la inaltimea careia apare una dintre cele mai atragatoare privelisti: scanteind sub soare luceste ca o piatra de smarald lacul Vidraru cu barajul hidrocentralei sale, iar in ceata departarii se intrevad piscurile Fagarasului si plaiurile Iezerului si Papusii.

*Numele topic "Capataneni" este un antroponimic "Capatana" sau un apelativ atribuit unei forme de relief. Traditia orala asociaza numele asezarii cu numele unui capitan al lui Vlad - Tepes, Radu Capatana. Provenienta locuitorilor este atestata prin toponimicele "Pamanteni " pentru bastinasi si "Ungureni" pentru cei originari din Transilvania. Toponimul Aref, inregistrand si formele "Hares" si ulterior, "Haref", provine, probabil, din limba armeana, "Hares" avand semnificatia de "luminis". Prezenta armenilor in zona se confirma documentar, ei fiind in calitate de comercianti. Originea toponimului este explicata si prin cuvantul turc "araf", cu sens de "purgatoriu". De semnalat ca, in documente, satul este mentionat sub formele Hares (1546), Haresanii (1556), Haresul si haresanii(1558), Haris (1563), Haref(1567), Harefu (1537), Hares (1607 pana la 1654). Ulterior apar frecvent formele: Aref si Arif.