Kazantzakis a iubit Creta. Asa ca, noi, cum sa n-o iubim? El ne-a vorbit despre misterul si adancimea tinutului. Despre energia benefica pe care ti-o aduce fiecare pas aici, care da sens sufletului si il ajuta sa creasca. Iar noi, trebuie sa-i simtim vorbele si sa-i retraim, in modul nostru, senzatiile cretane.
Cunoscatorii spun ca Sfakia spune cel mai bine povestea Cretei. Sfakia, sud-vestul insulei, cea autentica si plina, curata si pazita strasnic de turismul de masa. La Sfakia, atingi sudul absolut. Europa aici isi incheie drumul spre Ecuator si face usor loc Africii fiebinti.
Sfakia este generoasa. Ofera din prea plinul ei plaje si ape linistite pentru cautatorii de vacante cu ritm asezat de vechiu. Si nu-i uita nici pe nelinistitii vremurilor moderne, cu nostalgia instinctelor ancestrale: catarare pe munti, inot si scufundari in adancurile locurilor, pescuit si zbor de Icar cu parapanta.
Sfakia te invata sa staia Sa opresti timpul in loc in una din cafenelele unde, la umbra unui copac sau a unei verande inalte, inveti adevaratul ritm al vremurilor. Te asezi la o masa si in fata unei cafele grecesti sau a unui pahar cu "tsikoudia", cat joci o carte sau un "tavli", inveti sa fii intelept.
In Sfakia sunt sute de astfel de locuri, de taverne si ouzerii, unde te poti bucura de bunatati care nu ti-au mai gadilat vreodata palatinul: "meze", iaurturi invartosate de miere, kaltzounia (aluaturi dulci), staka (branza prajita), tocanite de iepure sau placinte cu branza din Chora Sfakion. Ca sa nu mai vorbesc de minunatiile marine servite proaspete, aproape miscande, la tavernele de la malul marii. Si pretutindeni, vinul cretan, baut pe ritmuri de pentouzali si sousta.
Totul, impartasit cu oamenii locului. De la ei vei invata sa traiesti total. Privindu-i cum mananca, beau, danseaza, se bucura sau se intristeaza, vei afla totul despre dorinta lor nesatioasa de bravada. Despre lupta lor pentru a fi liberi. Despre ce inseamna sa fii prezent in fiece gest al tau.
Sunt locuri uitate parca de lume, unde poti ajunge doar cu barca sau pe jos. Loutro, este unul din aceste colturi pe care doar calatorul si Dumnezeu le stie. Un mic sat de pescari, asezat in causul linistit de palma al unui golf, pazit de vantul de un munte abrupt. Iar pentru turistul obosit, cel mai bun popas este la umbra racoroasa a duzilor din curtea vilei Nikki si dulceata somnului din camerele racoroase ale casei... cu vedere la mare.