Pe o harta chiar mai putin amanuntita a lumii, oricine gaseste Romania daca plimba degetul in josul Dunarii pana intersecteaza lantul carpatic. Doua coordonate care ne definesc nu numai geografia, dar si istoria. Maiestuoasa intalnire a generat un defileu pe masura, un spectacol de clasa europeana pe care trebuie sa-l vezi neaparat. Pana de curand aceasta zona superba a fost sever supravegheata de graniceri.
Pe aici evadau desperadosii romani, tot pe aici s-a facut contrabanda cu benzina si violari de embargouri. Se practica doar un turism de noapte, cu ghid cu kalasnicov. Acum, cand pacea s-a asezat peste Cazane, ai privilegiul de a fi pioniera deschizatoare de drumuri. Cazanele pot fi vizitate cu vaporasul sau cu o barca cu motor, pornind din Orsova sau Dubova. Pentru turistii venind pe fluviu dinspre Iugoslavia defileul este de departe cea mai impresionanta poarta de intrare in rasaritul Europei.
Cazanele Mici sunt doar preludiul festinului peisagistic care se anunta. Mai intai golful ingust al Mraconiei, un mic fiord strajuit de chipul urias a lui Decebal (sau Burebista, nu stiu precis, caci cei doi seamana intre ei), sculptura megalitica la care au trudit alpinisti dacofili si tracomani timp de cativa ani. Un popas la cabana ascunsa in golf inseamna si o degustare de felurite soiuri de pesti dunareni.
Defilezi apoi pe langa pereti calcarosi verticali, smaltuiti cu flori sau ascunsi sub grele draperii de iedera. In mai si iunie totul e acoperit cu liliac salbatic si cu tulipa de Cazane - o lalea de culoare aurie ce creste numai aici. Relieful este peste tot cutezator si romantic. Spre amonte apare portalul pesterii Ponicova - in care poti intra, cu o barca mai mica, ca intr-o poveste cu pirati.
Daca vii pe sus treci de Dubova si lasi masina la motelul de langa unitatea de graniceri. De aici, dupa numai 30 de minute de urcus esti pe Muntele Ciucaru, un platou blajin, cu palcuri de arbori si poieni. Te indrepti spre capatul acestor poieni si deodata ti se taie respiratia: sesul se incheie brusc si la picioarele tale se casca o prapastie ametitoare, in fundul careia se vede panglica argintie a Dunarii.
In curand, Muntele de Sare de la Slanic Prahova se va prabusi, ingropand sub ruinele sale un destin geologic si istorii vesele si triste. Grabeste-te sa-l vezi cat mai este.
De mult, pe vremea cand se purta doar o blana peste solduri, aici, la Slanic, a tasnit din adancuri un dom de sare. Ploile l-au sculptat, dandu-i un frumos relief dantelat. O mina de sare la indemana, un zacamant pentru toti nesaratii lumii. Muraturile si saramurile imperiilor care ne-au stapanit si-au luat sarea de aici. De fapt, zacamantul de sare de la Slanic este atat de mare, incat ar putea satisface consumul alimentar al intregii planete pe 500 de ani. Batrana salina cioplita in miezul muntelui s-a prabusit apoi si s-a inundat. A luat astfel nastere un lac adanc de peste 30 de metri.
Un abis, un lac, o deceptie din dragoste si o sinucidere; astfel, pe la 1930, locul s-a ales si cu un nume romantic: Lacul Miresii.
Langa Muntele de Sare se afla un strand; apa din bazinul de aici are efecte terapeutice miraculoase. Dar monumentul geologic in decrepitudine nu este decat parte vizibila a unui maret aisberg din sare. Coborand vertiginos cu liftul 200 de metri, patrunzi in monumentale palate naturale, cu peretii impodobiti ca un furnir in tonuri albastrui si bolti inalte cat un bloc de 20 de etaje. Un univers de ecouri, clarobscur si ioni negativi prin care te plimbi visand ce Dracula Parc si alte orori s-ar putea face aici cu putin talent si multi bani. Intr-o sala intilnesti un Decebal care se uita urat la un Traian, inconjurati si de alte sculpturi cam kitschoase, precum si un modest stabiliment balnear pentru astmatici.
Ar trebui putin piper la Slanic - caci sare este destula.
Romania are inventariate peste 12.000 de pesteri. Dar numai una dintre ele este amenajata la standarde moderne, europene. Aceasta este Pestera Ursilor de la Chiscau, in Bihor. Este si acesta un fel de record si merita sa bati drumul pana in Valea Craiesei din Muntii Bihor pentru a vedea aceasta minunatie a subpamantului.
Descoperirea ei a fost si ea neobisnuita. In timp ce se sapa o cariera, explozia dinamitei a deschis o fereastra in tavanul unei cavitati necunoscute, impodobita cu frumoase stalagmite. Cu numai trei ani inainte, o galerie miniera intrase din intamplare intr-o alta pestera din Valea Craiasa, impodobita cu exceptional de bogate cristale de aragonit. Minerii au devastat toate cristalele inainte ca acest tezaur sa poata fi protejat. Dar din jertfa pesterii de la Craiasa s-au tras invataminte si in cazul noii descoperiri speologii au procedat cu intelepciune: politia a fost pusa sa pazeasca intrarea pana cand au inceput lucrarile de amenajare. Aleea betonata se strecoara cu suplete printre stalagmitele elegante, reflectoarele sunt amplasate cu discretie, accente de lumina destrama din loc in loc clarobscurul din care te intampina nalucile albe ale feluritelor formatiuni. Cu mandrie patriotica ghidul spune ca Pestera Ursilor este a doua din Europa ca frumusete. O fi, dar cu siguranta sunt multe pesteri in Muntii Apuseni care sunt cu mult mai frumoase, dar nu au fost amenajate.
Cu peste 10 000 de ani in urma, pestera a fost locuita de numerosi ursi de caverna, ursii cei mai mari care au existat vreodata,stapanii Carpatilor in epocile glaciare. Culcusurile de hibernare si scheletele lor sunt raspandite pretutindeni in pestera, iar in albul coltilor sclipeste inca luciul vietii.
Atmosfera imbie la scenarii fantastice; esti in "miezul materiei"; te simti implicata in istoria facerii Terrei… Cu ce-ar mai putea concura oare aceasta senzatie?!
