ARTICULATIE

La animalele cu schelet, punct de miscare. In cazul vertebratelor reprezinta locul de imbinare a doua oase. Unele articulatii nu permit miscarea (suturile scheletului), altele au un grad redus de mobilitate (articulatiile sacro-iliace din zona bazinului), majoritatea insa permit o miscare destul de libera. Dintre acestea, unele permit o miscare de alunecare (ca in cazul vertebrelor coloanei vertebrale), unele au o actiune de pivotare (cotul si genunchiul), iar altele permit miscarea in toate directiile (articulatia soldului si a umarului) prin intermediul unui ansamblu rotativ. Capetele oaselor implicate intr-o articulatie mobila sunt acoperite cu cartilagiu pentru o mai mare elasticitate si netezime, si sunt inchise intr-o capsula de tesut fibros alb, dur, captusit cu o membrana care secreta un lichid (sinovial) cu rol de lubrifiere si amortizare. Articulatia este consolidata si de ligamente. La nevertebratele cu exoschelet, articulatiile sunt acele puncte in care exoscheletul este inlocuit de un invelis exterior mai flexibil - membrana artroida - care permite indoirea, in acel punct, a membrului (sau a altui punct al corpului).