CONFUCIUS (CCA 551-479 I.H.)

Cel mai mare reformator religios si spiritual al Chinei antice, intemeietorul confucianismului, s-a nascut, conform traditiei istorice, in principatul Lu (azi provincia Shandong), ca membru al clanului Kong. Numele sau original era Kong Qiu. A avut o copilarie plina de privatiuni, tatal sau murind de timpuriu si lasand familia in saracie. Casatorit la 19 ani, C. a avut un fiu si doua fiice, ducand o existenta relativ modesta, ca profesor, intemeietor de scoala, apoi functionar in administratia principatului Lu. O parte a vietii (aproximativ 13 ani) a petrecut-o in exil, calatorind prin toate provinciile Chinei.Doctrina confucianista nu poate fi considerata o religie propriu-zisa, ci mai degraba un sistem in primul rand etic, apoi filosofic si religios bazat pe existenta unei divinitati supreme (Shangdi), Cerul, care calauzeste viata oamenilor. Aceasta are la baza virtutea fundamentala jen (omenia) care implica in primul rand respectul fata de normele de comportare, fata de legaturile de rudenie, fiecare om avand un loc bine determinat in ierarhia lumii, loc pe care trebuie sa-l accepte venerandu-i pe cei superiori lui social sau ca varsta. In felul acesta, conform doctrinei, poate fi pastrata ordinea desavarsita in societate si in lume.Modelul uman propus de C. este reprezentat de jun-zi, oameni cu un comportament etic si religios impecabil, determinat de educatie si respectarea ierarhiei.Cel mai important izvor documentar despre viata si opera sa poarta denumirea de Analecte (Lun Yu), aceasta fiind o culegere de cugetari culese de discipolii sai. I se atribuie alte sase opere: Cartea Schimbarilor (Yi jing), Cartea Odelor (Shi jing), Cartea Edictelor (Shu jing), Memorial de rituri (Li ji), Cartea Muzicii (Yueh jing) si Primavara-Toamna tarii Lu (Lu guo Chun-Qiu). Morala confucianista a stat la baza imperiului chinez pana la revolutia din 1911, fiind propagata, de asemenea, mai ales in Coreea si apoi in Japonia.